1,228 matches
-
cruzimile noii puteri, putea mușca cu toți dinții din viață fără să-și pună prea multe întrebări. Dansam enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
de la soție și coșul în mână, dar cu Băse am văzut de mai multe ori. Extrapolând, sunt convinsă că nu se dă în lături nici de la a duce gunoiul, de la a spăla vasele, de la a pune aspiratorul sau de la a pieptăna ciucurii de la covor. E un exemplu pentru toți bărbații români. Când ați dus ultima oară gunoiul, Dinu Patriciu? Invită femeile la dans. Bărbații români, cu excepția celor de la Flamingo Boys, a lui Bucurenci și a încă câtorva, urăsc să danseze. Ca să
Traian Băsescu, dragostea mea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21192_a_22517]
-
de toate, aș dori să-mi clarific poziția:Cred în Dumnezeu, nu sunt homofob și nici adeptul intolerantei față de absolut nimeni. În continuare o să-mi exprim și eu umila mea părere: atitudinea dumneavoastră e de genul ‘Țară arde, babele se piaptănă’, cu Sfanțul Duh în sân. Se prevăd lacuri de cianuri, ape otrăvite cu excepționalul motiv al gazelor de șist, oameni care nu vor mai avea să dea apă la animale și care au un nivel de trai de subzistență de
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele stăpânului s-a încolăcit Din ultima culegere mazilesciană, Guillaume
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
bărbătești de dinainte de apariția țesăturilor cu fire de plastic în ele au avut un numitor comun: erau șifonabile și, cel mai adesea, mototolite bine. Portretul-robot al bărbatului tânăr din anii '50 arată cam așa: un lungan cu ciuf destul de mare pieptănat cu îngrijire pe spate și dat cu briantină, proaspăt bărbierit și stropit cu colonie ieftină, într-un sacou lălâu din care se ițește cămașa șifonată cu vârfurile gulerului îndoite în sus din lipsa balenelor (acestea aveau și ele să apară
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
înălțându-se pe vârfuri că un copil iscodind misterele dincolo de barieră grădinii în al carei răi avea voie să umble nestingherit. Anii îl surpaseră până la dimensiunile copilăriei, doar capul mic aproape cât pumnul, cu pielea zbârcita, părul alb și rar pieptănat cu grebla degetelor și mâinile tăbăcite îl deosebeau de copilul care fusese cândva. Motorul mașinii care urcă drumul desfundat trăgea greu, zgomotul răsfrângându-se de trunchiurile copacilor, de râpă terenului ce alunecase în trepte cu fiecare ploaie, adâncind distanță dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fața și părul) trebuie să fie de la coroana capilară până la marginea bărbiei, și de o parte și de cealaltă a liniei părului, (4) urechile trebuie expuse (solicitanții cu păr lung trebuie să-și ducă părul în spatele urechilor sau să-și pieptene părul pe spate; solicitanții nu trebuie să poarte cercei în urechi când pozează), (5) fotografia trebuie să măsoare 50/50 mm și să fie color, iar fundalul trebuie să fie de culoare deschisă, (6) nu sunt acceptate accesoriile care acoperă
Agenda2003-29-03-10 () [Corola-journal/Journalistic/281252_a_282581]
-
a ști fiestecare, ca oarece baznă n-o fi, cum ale gramaticilor obiceaiuri da multe ori se întîmplă a fire. Să scrie al Popescului, zis și Radu, ase, iară nu stihurele stolnicesti sub caftanul lu Vodă de ședea și bărbuta-si pieptăna, cînd al lui Radu, dar Vasilica, numai cu miericica-n gură zicea... (indescifrabil)... Pa al Popescului, Radu, la mamii, din contră cu peana să spurcata da obiceiu, da^acuma bine curățita da ocări și dă alte lipiciuri urît mirositoare, - scria
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
peste marginile iertate, poetul expediază adeseori în lume comunicate ininteligibile: "În septembrie când explodează fierea îngerului/ (și zace fără să poată muri)/ vino tu plină de promisiuni că o farmacie/cu grația și roiul de viespi golănite sub piele/ și piaptănă oasele noastre-ncâlcite/ și clatină sarea din noi în sitele tale/ și apa/ și fierul din belciugul jugănitului taur/ ce ne crește în trup coplesindu-ne." (Rugăciunea copilului surpat în taur) În sfârșit, în poemele ultimei perioade apar și unele
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
el tonul ceva mai jos, cetatea! peste tot nu dai decît de fantome. Mă copia, desigur, dar n-am zis nimic traducînd în modul cel mai conștiincios. Cezar, - mai strigă el ceva mai încet, Octavian, Brutus, Antonio, dracu' să-i pieptene. Aici preotul, neînțelegînd blasfemia, clătină ușor capul drept încuviințare cu mîinile împreunate. În loc de dracu să-i pieptene, tradusesem pronia divină, așa îmi venise, pe urmă V. se aruncă într-o filipică împotriva capitalismului ca inamic al evlaviei și bunătății creștine
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
n-am zis nimic traducînd în modul cel mai conștiincios. Cezar, - mai strigă el ceva mai încet, Octavian, Brutus, Antonio, dracu' să-i pieptene. Aici preotul, neînțelegînd blasfemia, clătină ușor capul drept încuviințare cu mîinile împreunate. În loc de dracu să-i pieptene, tradusesem pronia divină, așa îmi venise, pe urmă V. se aruncă într-o filipică împotriva capitalismului ca inamic al evlaviei și bunătății creștine ortodoxe mai ales comparînd biserica catolică, Vaticanul și Sfîntul Scaun cu,... și rostise un nume, pe care
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
de dilemele diferenței ori ale schimbării. Gestul ciufulirii părului de către mama este ceea ce îi lipsește cel mai mult, și prin el îi lipsește de fapt statutul lui de copil. De asemenea, îi lipsește faptul că nu mai poate folosi un pieptăn cu dinți de fier pe care il primise în dar de la tatăl lui, îi lipsesc vizitele la frizerul cel gras al orașului, cu alte cuvinte, acele mărunte întîmplări, gesturi sau memento-uri care recompun spațiul copilăriei. În final Herman descoperă
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
această stare de spirit, din rememorarea nostalgica dar și resemnata a unei vârste fericite rezultă cel mai frumos poem al Denisei Comănescu și unul din cele mai frumoase care s-au scris în ultimele decenii în limba română: "Cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate râsul văr// oglindă se-nrosea că fata mare/ scaune mieunau, pisicile deveneau țepene/ mi-era dor de tine că
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate râsul văr// oglindă se-nrosea că fata mare/ scaune mieunau, pisicile deveneau țepene/ mi-era dor de tine că de o eroare/ adormeam îmbrăcată în roșu - sămânță de pepene// cu spaimă pieptănându-mă în loc de frunze/ bărbați uscați parcă-mi cădeau din par/ eram atât de tânăra încât pe buze/ surâsul mi-era frate râsul văr" (Lied). Ar fi păcat că Denișa Comănescu să nu continue ceea ce a început cu ani în urmă
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
țoala spălată-n năduf pe piatră de rău Frecată-n leșia nopții până-i ruptă din brâu. Sau poate, cu tropot, rănit-am al zilei timpan Fugărind cu pintenii arși iluzoriul liman: Chilia apelor repezi cu vârtejuri de fum, Cărări pieptănate în grabă în malul de scrum. Fugit-am călare, fugit-am s-ajung la liman. Scrâșnind prin decenii uitat-am să cresc din maidan copilul cărunt, când în bălti ucis-am cu pietre Tâmple ce-au copt nefirescul sub țăstul
IARTĂ-MĂ UNIVERS. In: Editura Destine Literare by Ana Irama () [Corola-journal/Journalistic/85_a_455]
-
puneți păr. Să mă-mpăroșați, cum ar veni. Și să mă așezați undeva într-un colț de frizerie, în halat alb, cu o foarfecă într-o mînă și cu briciul în alta. În buzunarul de la piept să-mi puneți un pieptăn. N-aveți grijă, că nu se sperie nimeni. Cine m-a cunoscut știe că-s om bun și cine nu m-a cunoscut o să creadă că-s un manechin de reclamă" (Ultima dorință a lui nea Gică). În cel mai
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
ales că Andersen, vădit sensibilizat, reconstituie chiar dialogul în sine (purtat în germană, despre care băiatul spune că nu este limba lui maternă). "După haine părea sărman, dar tot ce avea pe el era atît de curat! Părul îi era pieptănat atît de neted, ochii săi străluceau atît de voioși, fața avea o expresie atît de inteligentă și plină de bunătate, cum n-am mai întîlnit decît la puțini alți copii. L-am întrebat dacă avea de gînd să se facă
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
a Stelei Nemoianu sau fardul strident al unei colege altfel simpatice se fixează în memorie, la fel obsesia uneia dintre gazdele Miei din timpul studiilor că Mihai Constantinescu îi încurcă franjurii de la covor atunci cînd vine să repete împreună ( Mia pieptănînd aceiași franjuri după fiecare repetiție...). Maria Frunzetti povestește cu talent, iar Confesiunile ei dezvăluie o viață trăită, cum spune chiar ea, într-o continuă încercare de a "ține steagul sus". Maria Frunzetti - Confesiuni, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 51.000 lei
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
CARTEA IUDITEI din Biblie. După rugăciune, Iudita se gătește cochetă, punând la cale planul ei de spioană intratabilă... ...,, Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat de veșmântele ei de văduvie, s-a îmbăiat și s-a uns cu miresme, și-a pieptănat părul, și-a pus turban în cap și s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie... Apoi... își puse colierele, brățările, inelele, cerceii și toate podoabele ei... Și dădu roabei sale un burduf cu vin și un ulcior cu undelemn
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
mica ta bucătărie albastră/ Cu elefanți roșcați pe pereți, cu reclame/ De șuncă presată și vinuri de Rhin./ Mozaicul va scînci ca un cățel./ Scaunele, îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum, cînd marele oraș e îmbrăcat în kaki" (Scenă de gen IV). Baudelairismul actualizat al autorului Cîntecelor negre e reluat cu
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
la modă. De fapt, ea se grefează pe tipare deja existente: alături de exclamații familiare (ei, aș!, sanchi! aiurea!) și de expresii figurate argotice (las-o jos că măcăne! ), poate fi amintită formula ironică "uite-așa o barbă-avea, și-uite-așa și-o pieptăna", în care apar imperfectul narativ și tonul de basm. Enunțul publicitar a intrat în acest tipar, căruia i-a adăugat exotismul situației și al lexicului: marmota și staniolul au puține în comun cu universul tradițional al poveștilor autohtone, dar tocmai
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
transcriere, arii de răspîndire a perfectului simplu sau a unor cuvinte, sesizarea unor date de istorie orală în texte dialectale). A analizat (prin cîteva studii remarcabile) raportul dintre termenii de înrudire și termenii de adresare, cîteva cîmpuri onomasiologice (animale domestice, pieptănat), evoluții semantice (venind de pildă în sprijinul etimologiei cuvîntului mire din lat. miles "soldat"), verbe delocutive derivate din imprecații: a drăcui, a răuli (a da răului), a firui (fir-ar...) etc. Alte contribuții privesc morfologia (o formă regională de prezumtiv
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
la costume, dar nu și-au schimbat ciorapii - se dau mari în șosete scurte de culoarea albăstrelelor. La noi toată corupția derivă din șosetele astea. Hoția e emblema lipsei de stil. Sau intelectualii: fac reflecții despre Joyce-Borges, dar sunt îmbrăcați, pieptănați în fasonul sov. E vorba de o ruptură între formă și conținut? Dar eu nu cred într-un conținut fără formă. Nu le-ajung banii? Dar parcă de bani e vorba? Cow-boy-ul american nu era nici el bogat. Se mai
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]