71 matches
-
spărgând liniștea adâncă : - Ciutelor , pericol mare ! Moș Martin care în noapte mai cotrobăie-n pubele , a pornit la mure coapte sau să doarmă în vâlcele . Gâze iau în stăpânire totul , văi sau jnepeniș iar turiști își dau pornire urcând muntele pieptiș . Vesel susură pâraie alergând zglobii la vale. Sufletul ți se înmoaie când auzi cântând cavale . Iată cârdul de mioare , câinii care stau de pază. Un asin se-ntreabă , oare ce mai car pân-la amiază ?! Orășelul se trezește. Ziua-i pe
MUNTELE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373986_a_375315]
-
preface în grădină Și am culege un braț de flori! De atâta caldă duioșie, Strânsoarea pruncilor la sân, Cu focul dragostei îmbie Să fie dorului stăpân! Și-ar arde iute uscăciunea De-al ochilor păienjeniș.. Biruitor putreziciunii, Ar ține timpului pieptiș! Pământul reavăn frământat De suflete cu pașii goi, Renaște-n brazde înălțat, Cu primavera cea din noi! Citește mai mult PRIMĂVARAE atâta sete de lumină,Că întunericul din noiEa l-ar preface în grădinăși am culege un braț de flori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
noiEa l-ar preface în grădinăși am culege un braț de flori! De atâta caldă duioșie,Strânsoarea pruncilor la sân, Cu focul dragostei îmbieSă fie dorului stăpân! Și-ar arde iute uscăciuneaDe-al ochilor păienjeniș..Biruitor putreziciunii,Ar ține timpului pieptiș!Pământul reavăn frământatDe suflete cu pașii goi,Renaște-n brazde înălțat,Cu primavera cea din noi!... XXIV. POVESTEA MEA, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016. POVESTEA MEA (2001) Sunt făcut să trăiesc doar o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
să se prăvălească în tumult până dincoace, în bezna grea de sub pământ, nu?! De asta se nevoi ea să schimbe câte ceva din rânduieli. Mută chiar Copacul Lumii. Îl duse pe-un plai neluat în seamă, chiar uitat, pe-o coastă pieptișă de sub munte. Trecuse ceva timp, iar în lumea de dincolo abia de se ivise înspre Copac un pumn de oameni, scormonitori în vintrele pământului după fier și, mai apoi, meșteri în lemn. Tăcuți nevoie mare, întunecați la chip, cu glas
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului În jurul unui policandru uriaș - MÂNĂSTIREA CARAIMAN - Într-o toridă zi de vară, când întreaga Vale a Prahovei asuda nefiresc, am pornit de la marginea Stațiunii Bușteni, traversând râul pe un podeț, spre o potecă pieptișă ce urca la Poiana Palanca. Auzisem istoria despre ridicarea Mânăstirii Caraiman de către părintele Gherontie Puiu,devenită legendă dar chiar doream să văd această minune. Drumul de urcuș prin pădure e greu iar mie mi s-a părut și unul special
MÂNĂSTIREA CARAIMAN de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348370_a_349699]
-
din 18 martie 2013 Toate Articolele Autorului Actul I (Dimineața vieții) Când tinerețea mă-mboldea, vedeam în om acea ființă ce zeilor porunci le-ar da de și-ar schimba vrerea-n putință. Mă deruta adeseori cu-a sale ifose pieptișe - zvâcniri de gâză-ntemnițată în plasa sorților furișe. Dar ca unealtă grăitoare, n-avea de-a face cât de cât cu mintea-n dârză căutare - era biped, și doar atât!... Din școala platoniciană am stors cam tot ce se putea, neadmițând
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
altul, dar, sfredelindu-se în inimile românilor, face să pară că fiecare român își ascultă propriul suflet. Anastasia Lazariuc a luat cântecul de la moldovenii din Băcioi, de dincolo de Prut și nu a pierdut un strop din el! A luat viața pieptiș și a cucerit-o cu acest cântec, iar când a urcat pe scenă, palmele publicului s-au făcut numai două și, de atunci ele bat metronomic, la fiecare spectacol, cu iubire și adorație. S-a lansat cu ani în urmă
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
preface în grădină Și am culege un braț de flori! De atâta caldă duioșie, Strânsoarea pruncilor la sân, Cu focul dragostei îmbie Să fie dorului stăpân! Și-ar arde iute uscăciunea De-al ochilor păienjeniș.. Biruitor putreziciunii, Ar ține timpului pieptiș! Pământul reavăn frământat De suflete cu pașii goi, Renaște-n brazde înălțat, Cu primavera cea din noi! Referință Bibliografică: PRIMĂVARA / Camelia Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1929, Anul VI, 12 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia
PRIMĂVARA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375264_a_376593]
-
hedonism ar fi fost o formă de evaziune în fața somației agresive a „istoriei”, în timpul regimului totalitar. Se poate obiecta că, totuși, există poeți „evazioniști” în orice timpuri istorice, chiar sub regimuri democratice, nu oricine e „obligat” să cânte politicul sau, pieptiș și explicit, să interogheze existențialul. E foarte probabil că, născut cu douăzeci de ani mai devreme ori mai târziu, poetul s-ar fi exprimat într-un mod asemănător cu cel care l-a consacrat. Pe de altă parte, o poezie
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
și, când să bag coada bărdoaiei în lanț, să cetluiesc, am tras coantra cam din scurt. Și, pârrrt ! se rupe coada. Na ! zic, ce mă fac acu când cobor la vale! Că pe Diudiu este un drum, pe la Oltu, cam pieptiș și cam spart de apă. Dacă se farmă sania, n-am la îndemână măcar o secure. Și cum mă crămăluiam așa, numai, iaca, văd toporul ista din mâna dumitale uitat pe-o cioată. Că era încă tăiere în parchet și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
al Căminului Ami și apoi am început să urcăm pe o potecă îngustă, unul în urma celuilalt. Reiko era în frunte, Naoko la mijloc, iar eu încheiam plutonul. Reiko umbla cu pași siguri, ca una care cunoștea fiecare colțișor. Drumul urca pieptiș și nu prea mai aveam suflu și pentru vorbe. Naoko era îmbrăcată în blugi albaștri și cămașă albă și își ducea haina în mână. Îi priveam părul lung și drept, legănându-se pe umeri. Din când în când se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în loc de pruni și zarzări. Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat dealul pieptiș. Trebuia să sărim gardurile din bârne cu care muntenii își separaseră pășunile. Mărșăluiam gâfâind pe sub coroanele sărăcăcioase ale zarzărilor. Iarba și florile de câmp ne ajungeau până la genunchi. Aerul era șfichiuit de aeroplane și bombardiere: bondari, albine, viespi, musculițe. Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și mă întrebam ce-i făcea să fie așa. Poate pentru că pe acel vas nu erau stăpâni sau supraveghetori și nici măcar scribi. Doar meșteșugari și familiile lor, în drum spre casă. După ce am coborât de pe vas, am urcat un drum pieptiș, nu foarte lung, până la oraș, care se desfăcea la intrarea în vale ca pieptul unei viespi gigantice. Mi-a stat inima. Era cel mai urât loc pe care îl văzusem. În soarele fierbinte de după-amiază, copacii înșiruiți de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu era mai tare, u alunga și se întorcea potolit. Cățeaua venea singură și se lăsa coțăită. Spre seară, turma sălbatică urca iar malul pieptiș și cădea în goană peste câmpul pietros care ducea în mahalaua vecină. În urma câinilor se ridicau nori mari de praf. Goana nu se domolea decât atunci când intrau pe ulițele noroioase de Ungă Ateliere. Din curți, se alăturau alte cete. Ogarii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu putuse să-i spună. Cei ce transformaseră fortul în muzeu îl găsiseră acolo și hotărâseră că e bine să-l lase așa, pentru a-și întâmpina semeț vizitatorii. Doar că vizitatorii nu se prea înghesuiau să urce pe cărarea pieptișă, până sus, la fort, iar călărețul rămăsese în singurătatea lui, opintindu-se să-și strunească în zăbală armăsarul și arătând cu sabia strâns ținută în pumn într-o direcție care nu ducea nicăieri, decât poate spre locul în care călărețul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vreme că Noica este "frizerul stațiunii", iar apoi, când au aflat că nu e, nu au mai știut ce e, la fel cabana lui Heidegger îl identifică pe acesta ascunzîndu-l. Deși drumul pe care îl părăsești când vrei să urci pieptiș spre Hütte se numește "Martin Heidegger Weg", nimeni, în sat, nu știe cine e Heidegger și unde e cabana lui. Aflați la poalele colinei, am întrebat pe cineva care trecea, dacă știe să ne arate coliba. Keine Ahnung, a fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de școli normale și de facultăți, care îmbrățișează profesia de educatori, se află la începutul unui drum fascinant și promițător dar presărat cu dificultăți neprevăzute. Ei se află în situația turistului care, atras de mirificul înălțimilor, se avântă să escaladeze pieptișul unui munte, greu accesibil, fără să dispună de echipamentul și ustensilele trebuitoare. Pregătirea de specialitate dobândită în anii de studii și entuziasmul debutantului nu sunt suficiente pentru a face față multiplelor și complexelor solicitări. Disciplinele psihopedagogice, metodica specialității și practica
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
îndoiesc de capacitatea mea de discriminare și de recunoaștere. M-am învârtit mai multe minute în împrejurimile autogării și numai sfânta întâmplare a făcut să-l descopăr pe tânărul căutat. Acesta era îmbrăcat ca un turist care urmează să abordeze pieptișul munților, nu Everestul învățământului tehnic superior. Era, într-adevăr, nepotul Coanei Jenița înalt și frumos, ca toți adolescenții de vârsta lui, îmbrăcat cu un tricou cu mânecă scurtă, cu pantaloni scurți, al căror nume nu-mi este la îndemână, cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
absolut? Pentru a o demonstra, Elvira Sorohan, cu o detentă în teoretic, nu lasă nimic deoparte. Lansează observații în prismă psihologică, psihanalitică, din când în când filosofică, recurge la sugestiile semanticii și ale stilisticii (limbajul aluziv, "vorbirea acoperită" ș.a.), atacând pieptiș sau prin învăluire retorica unor scriituri ("tainele strategiei" ș.a.), poetica plurivalentă a narațiunii. Noime fel de fel vor ieși la iveală în urma acestor stăruitoare operațiuni, în cursul cărora sunt capturate și detalii cu miez, vocabule cu semnificativă frecvență, pe ici
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să fie tânăr, și să fie tânără și Fernande, și să plece amândoi departe, dincolo de mare. OASPETELE Învățătorul îi privea pe cei doi oameni cum urcă spre el. Unul era călare, celălalt mergea pe jos. Nu apucaseră încă pe cărarea pieptișă ce ducea către școala înălțată pe povârnișul colinei. Se chinuiau din greu, înaintând cu mare încetineală prin zăpadă, printre pietre, pe întinderea nesfârșită a podișului înalt și pustiu. Din când în când, calul se poticnea. Nu se auzea încă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ia vântul. Numai să nu auzi ce muzică îmi cântă stomacul, că te sperii! Ca să nu am nevoie de vreun descântec de sperietură, hai s-o pornim spre casă, până nu-i prea târziu. Urcăm poteca ce taie pieziș dealul pieptiș din spatele mănăstirii Hlincea. Sus ne oprim să răsuflăm. Privim în jos spre mănăstire și o întâmplare îmi vine în minte: Imaginează-ți acum, dragă ieșene, o hoardă de cazaci zaporojeni conduși de hatmanul Timuș galopând pe aici, veniți ca să-l
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
afla ce au făptuit slugile lui înspăimîntate. Dar greul pentru străinii din planeta numită Hor cel roșu începu abia acum. Cine să ridice uriașa luntre în pisc? - Chiar dacă am avea câteva mii de robi, drumul spre pisc e așa de pieptiș că nici n-ar putea-o clinti! spuse Auta îngîndurat. Străinii se priveau fără să vorbească. - Să rămânem aici, lângă apă, spuse femeia. Auta se uită la ea, la gingășia ei fragedă, și își aduse aminte de Nefert. Cârmaciul se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a fân, păstrat în stadolă, pe câte trei ani, zvâcniră în hamuri, scoțând căruța pe porțile date în lături, ca într-o smerită implorare. Parcă ar fi spus, suspinând: Pe noi, cui ne lași, stăpâne!? De la marginea Goldanei, drumul începe pieptiș, tăind pe la mijloc dealul teșit și scobit în cline nenumărate, al Baisei, stând în fața cuprinsului, ca o îmbrățișare semirotundă, de pâlnie uriașă, despicată la jumătate. Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns în doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei roibi înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli presărați cu pietre, expulzate din cine știe ce mistuiri ale adâncurilor, printre tufele smorhăite de capre, în care, vara, parazitau cuiburi pline de ouă, ale ciocârliilor isterice. Hm! medită, scărpinându-se sub pălărie, Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
le face mersul extrem de anevoios. Sub picioarele lor, grohotișul umed alunecă mai rău ca gheața. Zgomotul împușcăturilor îi învăluie din toate părțile. Se opresc pentru menținerea contactului cu unitățile din dreapta lor. Pe flancul stâng atacă vânătorii de munte. Urcă dealul pieptiș, în fugă. Trag, se feresc, fac saltul înainte. Se mișca ca niște feline, cu pași ușori, munții și pădurea sunt elementul lor. Hai băieți, e rândul nostru! Vocea căpitanului se aude undeva în dreapta. Aleargă cu toții în urma lui spre dușmanul camuflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]