7,636 matches
-
Leandru ca mai tîrziu, iar mama îi împletise deja părul ca o dantelă olandeză pentru ca la drum să nu fie nevoit să se pieptene. Petrecîndu-l, tatăl a zis: - Are un gît lung, frumos, ca de lebădă: nu da Doamne, să piară de sabie. Și Leandru ținu minte vorbele astea toată viața. În familia sa toți Cihoricii în afara tatălui lui Leandru fuseseră din tată în fiu zidari, fierari și apicultori. Cihoricii picaseră la Dunărea de la poalele Belgradului din Herțegovina, dintr-un ținut
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
înapoi. Nu cînta un bărbat, ci o femeie, și deosebirea asta, chiar dacă la început n-o pricepu, nu-i scăpă lui Leandru. Trăgînd cu urechea, mai desluși ceva. În locurile în care instrumentul cerea să încrucișezi degetele pe coarde, santura pierea și continua cîteva momente mai tîrziu, de parcă întreruperea se făcea pentru a lua o gură de aer. Leandru înțelese cum stătea treaba și a doua zi, cînd o privi pe fata care cîntase, întîi îi spuse următoarele: - Te-am auzit
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și se mai învață încă latinește în România ultimelor decenii. Deși mulți (mai cu seamă politicieni) nu pierd azi nici un prilej să se împăuneze cu descendența noastră din Traian, mărețul împărat roman, latina, limba strămoșilor noștri îndepărtați, este pe cale să piară fără urmă din programele de învățământ. Într-o vreme, una din paginile "Academiei Cațavencu" purta (intenționat!) titlul tagma cum laudae, parodie reușită a sintagmei latinești stâlcite de curând în "România literară". În urma numeroaselor scrisori primite de la feluriți cititori mai puțin
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
și servindu-le "publicului" cu satisfacția împlinită. Vulgul își va cumpăra o jigodie docilă, nu va avea nevoie de câini de rasă. Tribunul, Trubadurul și haita lor își vor ridica piciorul când vor trece pe lângă valorile democratice europene, apoi vor pieri subit cu trupurile neîngropate, în care vor foșgăi viermi grași pe care nici peștii nu-i vor mânca. Medicul veterinar va nota în foile de deces cauza morții lor: spaima de competiție! 3. Ce-i de făcut? Nimic? N-am
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
este trecută și muzica astrală, nu alta, ca hrană a sufletului, de care el nu se poate lipsi dincolo. Dar și "Raiul", și "aripile de înger" sunt trecute în înțelegerea copilului cu Dumnezeu. Copil cuminte și grav, Cristina Mihăilescu a pierit într-un accident, lucru despre care ea a tot scris și vorbit mereu, și cu mult înainte să se fi întâmplat ceva. Între lucrurile care există și se petrec în perimetrul vieții este și activa, misterioasa până la un punct și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
rolul lui Tebaldo. Aarona Bogdan, în scurta ei intervenție din culise în "vocea din cer", nu a putut să ne convingă de măsura reală a posibilităților sale. Îi dorim roluri mai consistente pentru a-și putea etala calitățile. Regia lui Pier Luigi Pizzi, păstrându-se în cadre tradiționale, se impune prin maniera sobră, cu puține mijloace scenografice, dar de o mare subtilitate, sugerând atmosfera unei Spanii dominate de Inchiziție. Am asistat, de asemenea, la un mare eveniment, prezentarea cunoscutei lucrări wagneriene
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
scris, într-adevăr, câteva pagini izbutite, însă ele nu pot să mă salveze, poate din pricină că ceea ce este bun, nu mai e în stăpânirea nimănui, nici chiar a celuilalt, ci aparține doar limbii și tradiției. De altminteri, eu sunt sortit să pier, în mod definitiv, și numai o frântură fugară din mine ar putea supraviețui în celălalt. Puțin câte puțin, îi cedez totul, deși cunosc prea bine perversa deprindere de a falsifica ori a amplifica. Spinoza socotea că fiecare lucru are tendința
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
Geneva a luat de curând sfârșit o conferință internațională dedicată celor fără de urmă dispăruți - în conflagrații (războaie civile, atentate, masacre etc.), nenumărați se pare și de pe toate meridianele globului. Dispăruți? Oricine citește comunicate află că într-un naufragiu, bunăoară, au pierit unsprezece pasageri și sunt dați dispăruți încă o sută unsprezece. Nici o altă știre ulterioară nu ne va lămuri ce s-a întâmplat cu aceștia, o dată ce statutul bunului dispărut impune să rămână astfel până la sfârșit. În Sub pecetea tainei, Mateiu Caragiale
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
dintre dispariții n-ascund nimic tainic, care să le facă palpitante, măcar interesante, punctul lor de plecare, în Burundi, Congo, Sri Lanka fiind cunoscut și înscriindu-se, finalmente, în căsuțele desfășurătoarelor statistice, la rubricile sutelor de mii, a milioanelor de subiecți. Pier ei de tot? Trăim în epoca pregătirilor în care (înainte de a se pierde totul, nimic nu se pierde), se perfecționează metodele de resuscitare a speciilor dispărute, mult regretate de cei ce le-au exterminat, de la tigrul tasmanian la mamuți, al
De disparitione baronorum by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14160_a_15485]
-
un aer atât de rarefiat, încât orice tulburare li se aduce îi exasperează. În nici un caz nu li se poate pune întrebarea de ce când dă ortul popii mai marele poliției i se aduc, cum spuseserăm, onoruri cu drapel, iar când piere, în cele mai suspecte împrejurări un mărunt făptaș apucat de poliție, trece pe cerul lor numai un nouraș de mărimea și tăcerea unui miel, numaidecât spulberat. Că se bate la români ca la fasole, prin instituții anume acreditate, este doar
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
o frontieră, pe care să fii capabil s-o protejezi personal, între un milion și două milioane, pe an? Cred chiar că, înainte să ți-o fi adus la cunoștință, nu te-ai fi gândit, niciodată la numărul concetățenilor tăi care pier în fiecare an. Cifrele sunt cifre, nu sunt elocvente acum, și, la urma urmei, nu ne privesc. Cu totul altceva te preocupă în realitate. Ceea ce te interesează este posibilitatea de a fi cuprins în primul milion. Ei bine, nu vei
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
din cale afară de încurajator. Ba s-ar putea spune că dimpotrivă. Fără vocație istorică și fără instinct social, artistul pare mai degrabă un ratat obraznic, un înfometat perpetuu și un guraliv incontinent. Fix ce-i trebuie unei june cu privirile pierite pentru a le arăta părinților cea mai crîncenă înfățișare a zădărniciei. Dar și frageda repăriță și încruntatul său tată se înșeală amarnic. Departe de a-și fi croit cavoul la mansardă, de a fi dat bir cu fugiții din fața concurenței
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
o machetă din zahăr ars/ cu sfîrșitul lumii/ pe care-o voi mînca doar eu/ și mama mea" (Ieșirea din apă). Urmează comedia istoriei, cu ajutorul unor episoade înregistrate la hotarele fabulosului, realizat inclusiv prin amestecul lor savuros aleatoriu: "Puteam și pieream. O, scîrboasă putere/ și argăsiri, veșnici trîntori la miere./ O dată doar am respirat. M-am aflat/ Rege în țara lui Por Împărat./ Am vrut să înțelepțesc. Mi-a luat-o-nainte/ Împăratul nemțesc. Am vrut desfrîuri/ dar s-a deschis
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
condei (vai, cît de neinspirată !) anexează și aservește întreaga literatură română celei franceze, nu doar citită și înțeleasă de el, ci și ... „trăită”. Această „colonizare” fermă, cu sacrificări de genii și aboliri arhetipale, echivalează cu un autodafé, în fumul căruia pier treptat și meritele incontestabile de comentator literar ale acestui „tînăr Nerone”. Sintagma aparține aceluiași Lovinescu, aparent imperturbabil, dar eficient în executarea, cu metodă, a polemistului mai mult decît incisiv. Plecarea din țară în 1923 și stabilirea lui definitivă în Franța
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
arată și fața nouă a poeziei lui Ilie Constantin: poemele scrise după întoarcerea în țară. Confesiunea, biograficul și chiar anecdoticul au luat locul abstracțiunilor. Mirările, uitarea, insomnia au dispărut, pacea și „netedul” sînt de-acum protagoniste, „vălul lui Isis” a pierit. Va fi altfel lirica lui Ilie Constantin? Judecînd după textele noi din Mulțimea singurătate probabil că da. E chiar posibil ca ea să fie mai aproape de sensibilitatea cititorilor de astăzi, pentru că înlocuiește nonfigurativul modern cu figurativul din postmodernitate, mai pe
Unitatea pierdută by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13507_a_14832]
-
țări oamenii sunt cam tulburi la minte, fură, Înșeală, Înjură, mint, sunt neserioși etc.? În Încheiere, merită să vă povestesc În câteva cuvinte, seara de neuitat ce ne-a fost oferită de compania Toshiba, care a organizat la cunoscutul Navy Pier o ceremonie Sake (devenită tradiție la RSNA). Peste 2000 de participanți, au putut să mănânce și să bea pe săturate (cred că nu s-au consumat nici un sfert din băuturile de tot felul și din nenumăratele feluri de mâncare japoneză
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
Peste 2000 de participanți, au putut să mănânce și să bea pe săturate (cred că nu s-au consumat nici un sfert din băuturile de tot felul și din nenumăratele feluri de mâncare japoneză și americană). În imensul salon principal al «pier-ului» avansat peste un kilometru În lacul Michigan, au răsunat tobele tradiționale japoneze (ce măiestrie!) iar orchestra care a interpretat muzica japoneză și americană a Încântat spiritele. Una dintre cele două violoniste care cântau și dansau În același timp pe
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
albine spre florile mov și destule.” Tot ea este, dealtfel, și în centrul povestirii (oarecum autonome), care încheie romanul, în fond o “rescriere” a anumitor capitole (nu multe!) din Robinson Crusoe al lui Defoe, amintind, în parte, de metoda lui Piere Ménard, personajul lui Borges, în parte de Vineri sau limburile Pacificului a lui Michel Tournier. Însă, în plus, în proza lui Agopian regăsim umorul desfătător, plăcerea vorbei spuse pe șleau și a erudiției jucăușe, astfel încît nu ne putem împiedica
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
opri la un singur pasaj, în care Natalia dialoghează cu Pierre cel adorat - și el plecat din România, dar așezat la Paris - în privința problemei dacă se poate face o apropiere între Holocaust și Gulag. Lui Pierre, ai cărui părinți au pierit în lagăr în Transnistria - sau cel puțin așa crede - ideea i se pare insuportabilă, comparația imposibilă, o dată ce numai nazismul a avut drept scop asasinarea de masse omenești în totalitate pe singurul criteriu al apartenenței la o etnie. I se va
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
Tînăra hoață din 368 mi s-a părut o actriță începătoare care și-a uitat replica, dar își parează amnezia cu o grațioasă ieșire din scenă. Am asistat odată, la o pedepsire publică a unui hoț de buzunare. Mi-a pierit civismul cînd am văzut de ce e în stare pumnul opiniei publice. Mai, mai să-l omoare pe hoț, cu lovituri îndesate, de parcă nenorocitul ar fi ucis pe cineva. L-a scăpat un polițist, care a încasat și el niște pumni
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
și-a dispărut. Cînd "Pocaiti-va!, strigau profeții în furtună Ma-ntreb si-acuma ce vroiau să spună. Nu vezi și nu știi cine șunt, Nu mă deosebești de vînt, Sînt micul Ștrul care a scris Psaltirea. Imperii am văzut pierind, Și nații am văzut venind Dar singurul motor al vieții e iubirea. Am fost trimis ca să vă spun Tăios, ne-nduplecat, nebun: S-a terminat! E gata! Anonimă, Planetă s-a oprit din mers Și se arătă Cel pervers. Fii gata
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
reverie, eram chiar fericită, era un mic sentiment al singurătății și al fericirii în pielea proprie. D.P.: "Și eu am fost aici. ș...ț În miezul stelei al insomniei al lipsei de rost/ ș...ț În inima dorinței de-a pieri/ ș...ț În inima refuzului de-a fi", spui în poemul Aici (vezi, ce bine, ce ușor putem dialoga prin versurile tale...). Ești cioraniană, ai o atitudine cioraniană, privitor la sensul vieții. M.P.: Știi cine a observat asta prima dată
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
cînd, ne spunea glume. Era un om minunat. Eu rîdeam atît de tare încît se auzea peste trei săli de clasă, deși zidurile sînt groase de un metru douăzeci, pentru că școala este un vechi castel transformat. Pe urmă, mi-a pierit pofta de rîs. D.P.: Ce și cine te mai face astăzi să rîzi, totuși? M.P.: Ce mă face să rîd? Tot felul de lucruri... Replicile unora... Balotă mă face să rîd foarte mult cu ceea ce-mi povestește și cu
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
gîndi pe care și politicienii și gazetarii l-au părăsit de ani buni. După cum nu-l putem ajuta pe dl Lefter să descopere colaboratori mai ca lumea, care să nu-l facă de rîs. Fiecare revistă pe mîna colaboratorilor ei piere. Tifla de Paște a pastorului Tökes După ce au pierdut în UDMR, Laszlo Tökes și alți reprezentanți ai aripii radicale a UDMR au înființat Consiliul Național al Maghiarilor, cerînd autonomie teritorială și culturală în sîmbăta dinaintea Paștelui ortodox. Nici premierul Năstase
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
cutreier pornind pe cărarea ce mergea spre o moară, o zidire de piatră cenușie, ca o cetățuie ridicată deasupra apelor întunecate ale unui pârâu. Scăpată de sub casă, bătută de o roată mare, neagră, de lemn, apa se scurgea apoi și pierea într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat făcea ocolișuri în sus spre un sat cu gospodării rânduite frumos, în șir, jur împrejurul unei coline pe care se înălța biserica cu turla ascuțită purtând în
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]