225 matches
-
înțelegem în mod naiv pe prima pornind de la cea de-a doua pentru ca ansamblul fenomenelor de descompunere care perturbă organismele vii să fie transferate pe planul edificiilor sociale, pentru ca declinul și apoi prăbușirea acestora să apară la fel de "firești": civilizațiile sunt pieritoare, ca și indivizii, asta-i tot. Ca și indivizii biologici! Căci în ceea ce îi privește pe indivizii de care poate fi vorba în sfera culturii sau a barbariei, aceștia nu au absolut nimic de-a face cu ansamblurile de molecule
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi Eu. Cel care se temea că va fi îndepărtat, alungat din cultură, alungat din teatru a murit. A rămas structura lui, diferită de a tuturor celorlalți, dar, în același timp, unită cu a tuturor celorlalți. Ionescu a fost omul pieritor, supus greșelii, Ionesco este esența lui nepieritoare." Pe la mijlocul revistei se poate citi și un interviu fictiv "luat" de Matei Martin lui Michel de Montaigne sub titlul Nu mori pentru că ești bolnav. Mori pentru că ești viu. Întrebările bine formulate sînt, firește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7329_a_8654]
-
fie poetul? Sculptorul în fum, sau necunoscutul care rupe vraja? Mai degrabă al doilea, cel care controlează jocul. Și-i dă valoarea unei năzăriri, „într-un amurg cu vânt și febră mare”. Așa încât doar nevoia de a plânge viețile degrabă pieritoare sub aparența unei meniri care le-nalță - omenească, prea omenească uneori, ca la Ioana d’Arc împlinindu-se, simbolic, ca femeie, pe rug - îl duce pe Radu Stanca în magazia cu costume. Între istoria trăită și istoria povestită nu se
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
nu poate fi multiplicat. În schimb, inspirația e contagioasă și multiformă — și, chiar dacă totul se reduce la a vedea și a descrie cum forța și agresiunea devin vulnerabile în fața frumuseții, înseamnă a te simți inspirat și (într-un fel efemer, pieritor) împăcat.”
Totti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3755_a_5080]
-
rânduri, personajul-povestitor, vorbesc despre ,,galopul destinului", despre ,,zilele care nu se mai întorc", despre neputința de a readuna ,,fărâmele trecutului". Sunt formulări care trimit poate prea direct la ceea ce numeam tema substanțială a romanului, aceea a timpului ireversibil, a vieții pieritoare și irepetabile. Formulări poate prea subliniate, prea ,,limpezi", mistuite totuși, până la urmă, de masa epică a romanului, care nu este unul de idei, decât prin repercutare, ci de evenimente și de explorări psihologice. Referindu-se la romanul ,,stufos" al Soranei
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Timpul meu pământesc, Chilie a primelor mele dorințe păgâne, Ascunziș al păcatelor dulci ale primei copilării și ale celei din urmă, Închisoare aurită de aurul viselor, înstelată cu diamante de lumină și beznă. „Soma-Sema” a crezului orfic, Mormânt și temniță pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al avânturilor mele către abisurile
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
nemulțumirile anti-nasseriste. Totuși, cititorul care caută doar acțiune sau conflicte politice nu va găsi dominanța unor asemenea ritmuri occidentale. Plin de vioiciune dialogală, romanul are mai degrabă, sub sonorități sugerate de citarea unor versete-cheie din Coran („totul de pe pământ este pieritor, rămâne doar chipul Domnului tău...”), o curgere de poveste din totdeauna, cu imaginile Egiptului încă păstrând împietriri faraonice (de la Miramar se pot vedea „aproape încremenite” ale Nilului), sau subtilitățile Greciei antice. Alexandria, oraș cu suflet elin - de altfel, personificat de
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
nopți ale șeherezadei care se retrage din povești tot mai discret bătrânețe - timp lepădat oală spartă lângă ciob care râde, gând vânător lângă sărăcie cu duhul și duh prin care să-ți câștigi sărăcia * timp în răspăr noian de clipe pieritoare/ și-o clipă de ambră chihlimbar adormit în care-și așteaptă sărutul cel care știe că flacăra este de nelocuit * moarte după moarte și scris după scris stau în suflet cu lira și în mână cu aburul - demiurgie a plânsului
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Referință Bibliografică: Un cântec printre ploi / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie
UN CÂNTEC PRINTRE PLOI de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384783_a_386112]
-
pasare în zbor. Prin Ține sunt Un bob de roua fină, Un gingaș ghiocel Printre nămeți; Firavul fir de iarbă Și lumina, Condor visând la aripi Și la cer. Prin Ține cresc În fiecare clipă, Și mă înalt Din lutul pieritor; Un bob de grâu, Spre tainica lumină, Spre țara mea De dincolo de nori. Referință Bibliografica: Prin harul Tău / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2163, Anul VI, 02 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia
PRIN HARUL TĂU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385208_a_386537]
-
intre lumea cu-ale ei idealuri rele, În al tău suflet căci omul, este trecător ca iarba, Lasă Duhul Sfânt să intre, să te-nalțe către stele, Pe-ogoarele credinței să muncești! Nu sta degeaba! Nu lăsa ca strălucirea efemeră, pieritoare, Să-ți întunece privirea, să tânjești după arginți, Mai degrabă te apleacă, fii smerit ca și o floare, Dă-ți parfumul fără plată și dă rod printre cei sfinți. Nu lăsa durerea-n suflet să te-apese cu-ndârjire, Orișicât
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Citește mai mult Cad stropi de purpurăși-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară.O adiere blândă și-un alint, O
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
rai,Din ochii blănzi de ciutăși din luturi.Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini.O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină blândă, curcubeu și zâmbet.... XXI. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Poate-mi vei sta de-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
de puțin sex. Poate numai imbecilii și cei care au vocația sărăciei și anonimatului total să mai aibă parte de cutremurarea aceea divină care te cuprinde deodată fără nici o noimă și Îi este hărăzită animalului ca să-și bucure trupul lui pieritor, pentru că trupul nu problematizează. Necunoscînd decît plăcerea și durerea, este cel mai aproape de lege și cel mai supus. El se grăbea să ajungă la timp, să ducă pantofii la pingelit, să scoată hainele de la Nufărul. Era cuminte. CÎnd ieșea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu Îmi Închipui universul asemănător unui organism uman, soarele fiind creierul care guvernează totul și plantele celelalte organe care i se supun. Spre surprinderea mea Henri Wald a fost entuziasmat, dar mie din acest sistem de raportare la trupul meu pieritor și sensibil mi s-a tras o continuă suferință. Așa m-am pomenit Într-o bună zi că principalele dimensiuni ale personalității mele sînt mila și frica; mai tîrziu am citit undeva că acestea sînt trăsăturile fundamentale ale tragediei antice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tăgăduit niciodată aceste clevetiri. Trecutul ei de roabă și concubină Îi slujea drept pildă și Învățătură pentru cruzimea lui Iehova și grosolănia oamenilor. Acest Înger Căzut, această Oaie Rătăcită, mărturisea el, era victima Domnului. Un Suflet Neprihănit Într-un trup pieritor. De-a lungul veacurilor, sufletul ei se strămutase, ca dintr-un vas În altul, dintr-o Întrupare În alta, dintr-o nălucă În alta. Ea a fost fiica lui Lot, a fost și Rachela, a fost și Frumoasa Elena. (Grecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
intru - bâldâbâc. Fie să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte. Eptagon cu vârfuri stelelor la fel. Șapte semne, puse ciclic: E ADDENDA ELAN Sunt numai o verigă din marea îndoire, Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar Un roi de existențe din moartea mea răsar, Și-adevăratul nume ce port: e unduire. Deci, arcuit sub timpuri, desfășur lung țesut De la plăpânda iarbă la fruntea gânditoare, Și blondul șir de forme, urcând din soare-n soare, În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acolo, în frigurosul burg, Tu, muzică a formei în zbor, Euritmie! Sub înfloriții arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit în sunet, în linie, culoare, Te-ai revărsat în lucruri, cum în eternul mit Se revărsa divinul în luturi pieritoare. O, cum întregul suflet al meu ar fi voit Cu cercul undei tale prelungi să se dilate, Să spintece văzduhul și - larg și înmiit - Să simtă că vibrează în lumi nenumărate... Și-n acest fapt de seară, uitîndu-mă spre Nord
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
târzie a creștinismului. Închipuiți-vă, dumneavoastră, la Roma, chiar în Roma decadenții, unul dintre acei "grămătici", din acei oameni de litere ai epocii, în fața unor anumite pasagii din Shakespeare, unde acesta de exemplu ne dă această imagine neuitată a frumuseții pieritoare, în care chipul florilor e asemănat ca un nor în desdesenare (în ștergere): "dislimmed cloud". Asociația i s-ar fi părut acelui "grămătic" arbitrară, neînțeleasă, smintită. În conștiința lui nu exista regiunea corespunzătoare domeniului acestor simboluri: florile și totul se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Cu toată fața lor pământească, cei trei Crai sunt numai în al doilea rând oameni, dar în primul: axe universale, iar numele plutonian al lui Pirgu e de scârbă și de spaimă. De aceea Craii de Curtea-Veche părăsește rafturile cărților pieritoare pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. În foiletonul unui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
literatura cea nouă. Ca altă dată în pădurea eminesciană vin înspre acest copac druidic, creștet păgân și liber, vegheat dinspre seară de Ceahlăul mănăstiresc. Neghiobi sau copilăroși am încercat fiecare custurele împotrivă-i. Am reușit doar să legăm numele nostru pieritor, în litere cu timpul cicatrizate, de eternitatea lui. Copac venerabil și drag, pe care coloniile de licheni ale tinerei generații (după mine vârsta acestei generații e paleozoică, judecând după rudimentul organismelor și lipsa lor de individualitate) nu izbutesc să mi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gândul, numai atunci există poezie. Orice operă de artă nu este decât un singur și același ritm” spunea Holderlin în convorbirile sale cu Sinclair. Iar valoarea filosofică a operei eminesciene constă în efortul său de a investi umanul cu eternal, pieritorul cu nepieritorul, relativul cu absolutul. Și astfel, oricât ar părea, Eminescu nu poate să fie abstras din timpul său și din spațiul său. Judecata operelor sale trebuie făcută în acest context. Valoarea operei eminesciene nu constă atât în ce și
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
află în stadiul incipient de noviciat și de catehumenat. Nu putem ignora faptul că ea trebuie să-i susțină pe oameni nu doar din punct de vedere moral - duhovnicesc, ci chiar și social, prin grija față de trup, care deși este pieritor are o valoare inestimabilă deoarece el reprezintă organismul în care omul își lucrează mântuirea. Biserica are o atitudine critică, dar în același timp constructivă și iubitoare față de lume, astfel încât ea niciodată nu este împotriva acesteia, ci pentru ea, este în
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
apărând pe prietenul lui, Rubin, un om înțelept, un prieten cald, un suflet nobil.. El este cel care îl mângâie, îl împacă în modul cel mai profund și cel mai bine cu el însuși, cu sensul nostru de ființe umane pieritoare și tragice în timp. și care rămâne alături de el: „Acum eram prieteni buni. Câte-o lacrimă se ivea în colțul ochilor amintindu-ne de vechii prieteni acum plecați pe drumul neîntoarcerii. Dragostea pentru ei față de noi devenise o povară, o
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
munții robiți în cuie, Și cu negura din văi ca un lut lipit de gene, Cu gândul la nemuriri, fascinați trăim alene, Cu păcatul cel dintâi prins în taină de călcâie; Cu scheleticele brațe mreje urcă din abisuri, Fac din pieritor un Narcis, iubind a sa plămădire, Moștenind delir de sânge, de aur pân’ la smintire, Îl cuprind și îl destramă, pomenindu-i paradisuri; Și de vrem noi, pieritorii, să ne agățăm de luntre, Peste ape adâncite, ochi eterici ca fantasme
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]