300 matches
-
fie, Doamne, milă de-a mea lîngegiune, Oasele mi le strînge cu vindecăciune. Mi-i sufletul în groază și-n grea turbureală De zua cea de samă și de sîrguială. Pînă cînd, milostive, vei face zăbavă Să mă-ntorci din pierzare la svînta Ta slavă? [...] Mă trudesc fără vreme cu suspini, cu jele, Spăl în nopțîle toate perinile mele Cu lacrămile mele, de-m moi așternutul, De cînd nu cerci de mine, că m-am stîns cu totul” (Ps.6). „Dintr-adînc
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
noi Au venit din toată zarea În puhoi mare ca marea. Ce vor oare-n țara asta? Că ne-aduseră năpasta, Foamea, lacrima și plânsul, Sărăcia-n tot cuprinsul Dragei noaste țărișoare. Căci românul, are, n-are, Trebuie dus la pierzare! Așa-i pricazul cel mare. și cum tot românul are Darul lui, de Sus, se pare, Trebe musai să-l îndoaie, Să-l jupoaie, să-l despoaie De tot ce lui drag îi este: De copii și de neveste, De
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
vocea mută: ... de fapt, ne plac mai mult vocile mute, acelea care seamănă cu tăcerea. (Cel mai tare) Așa lupt contra țipătului, ca un asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el... (Meridian) Buzele nuntesc, șoptesc. Zadarnice nunți, șoapte destinate pierzării, fiindcă nu aud nimic. Eu am auzit ca o copleșire, ca o nimicire, ca o prăvălire din munți cărunți, peste creștet, peste umeri încovoindu-i, doar aplauzele. (Aplauze) Un teatru mut, simptom al teatrului în negativ, în care doar aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
celor dintâi îi putem ajuta, oferindu-le bunuri materiale, celor din urmă le putem oferi atenția, zâmbetul, compătimirea, susținerea morală, un cuvânt bun, încurajare, milă. Aici, își are rolul său cuvântul. Cuvântul putere mare are: el poate ridica suflete din pierzare și din noroi, le poate scăpa de moarte, poate zidi, așa cum și invers, poate dărâma, poate ucide, poate pustii. Ce vor folosi aceste persoane dacă noi nu le vom face niciun rău? Cât folos și cât bine le putem face
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
m-am dedicat vreme de șase decenii, pentru care am suferit și m-am bucurat, copilului care am fost, care este și care va fi cel mai bun prieten al meu. MOTTO: „Ci tu pe-aici de ce te-mbii-n pierzare? De ce nu urci pe piscu-n zări durat, Ce-i pururi vechi izvor de desfătare? Acolo jos vei auzi cum crește Suspinul gloatei ce-n tumult pestriț A doua moarte hohotind cerșește. Și-ai să mai vezi pe cei ce-s
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dedicîndu-și, prin urmare, o mare parte din timp acelei chestiuni care Îl frămînta cu adevărat: negrăita și, pare-se, iremediabila lui urîțenie. De ce nu Îl azvîrliseră Într-o fîntînă Încă de cînd se născuse, dînd astfel Încă din prima zi pierzării suferințele viitoare, asta era o Întrebare la care nu găsise niciodată răspuns, după cum nu avea habar din ce pricină cei care Îi dăduseră viață și i-o menținuseră În pofida oricărei logici Îl abandonaseră mai apoi, lăsîndu-l În grija sorții taman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ce vor să intre, nu-i lăsați; tremurați voi, răsturnători de credințe și drepte așezări sociale, cari vânturați marea și pământul, ca // să vă faceți un tovarăș de credință și, după ce l-ați convertit, faceți din el un fiul al pierzării, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă; tremurați voi, jefuitori și mâncători ai casei văduvelor și orfanilor, cari sub ochii lumii faceți rugăciuni lungi și aduceți prinoase la biserică, uitând cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tensiunea sa implacabil mundană: "De cînd acerastă carne mi-a fost pază / Și despăgubire, visul ce mă lovește orb / Cu confreria rănilor lucrează / revelator al infinitului fără corp" (De cînd această carne mi-a fost pază...). Lovit de "această îndelungată pierzare", poetul își contemplă lacrima din "corpul inert", conștient că "fibra cea mai înfiorătoare" e doar "masca amoroasă" a delirului, în timp ce veritabila iubire, de bună seamă agape, e "un giuvaer ce mă eliberează". Stăpînit de obsesia primordialului, Miron Kiropol se angajează
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Unei mulțimi care ma are Numai pe mine călăuza. Ingaduie-mi s-o iau pe drumul, Pe care n-a mers încă nimeni, Nădăjduind că știu ce caut. Și fă că cei ce ma urmează, Simțind că-i duc către pierzare, Să plece unul câte unul, Lasandu-ma la urmă singur Pe calea care, de departe, Poate părea că nu există. Indruma-mi pasul spre absența, Și tainuieste-ma-n uitare, Invata-ma să rabd ca piatra De pe mormânt, pana mă
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]
-
Autorului Ascultă-mă Doamne în ceasul de seară, Ascultă-mi Tu ruga fierbinte, Lucrează în om, înlăuntru și-afară Și pune în el cele sfinte! Mai fă-l Doamne Tată să-și vadă trăirea Și pașii ce-l duc la pierzare, Tu fă-l să-și înalțe spre ceruri privirea, Cât încă mai este iertare! Privește Părinte, revarsă-Ți iar harul Și Duhul Tău Sfânt ca să mustre, Când cel rău îndeamnă să treacă hotarul, Să nu-l lași păcatul să guste
DUMNEZEU TE IUBEȘTE NESPUS! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385253_a_386582]
-
cel mai groaznic Te-ai rugat: "O, iartă-i Tată...nu le ține vină!" Cum aș putea să-Ți înțeleg Iubirea... Atâta har...și pace...și-ndurare Ce le reverși cu dragoste spre noi Acei ce Te-am trimis către pierzare... Și chiar dacă n-am fost atunci...acolo Și n-am bătut în cuie brațul Tău Te osândim și noi prin nepăsare Și prin păcatul ce Te-apasă greu! Dar ne-ai iubit o, Doamne-atât de mult Și încă ne
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
e acum ființa să te alin din nori de stele Și iartă mamă vinovații cum mă iertai când eram mic! Pe toți avarii și ratații îi ,,ceartă” Dumnezeu...un pic... # COLECTIV de Dorel Dănoiu Mulțimi de lumânări aprinse în fața ușilor pierzării ... Atâtea suflete sunt stinse de jocul crud al nepăsării O sabie-a căzut din ceruri ca să reteze brusc destine și să provoace-n multe feluri uimire,groază și suspine Părinți ce-și poartă disperarea ori prieteni buni,trăsniți de șoc
MĂ IARTĂ MAMĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384689_a_386018]
-
de țărână! Doare frângerea Pâinii și tescuirea Strugurelui ce-și leapădă mustul, Doare copacul ce-și plânge menirea de cruce Și...da! Doare răzvrătirea ce șălășuiește în om, Care sub diferite forme și culori Ne-a pavat un drum spre pierzare. Mi-aș ascunde durerea în spatele norilor, Ca atunci când inima sângerează, Să disimulez deznădejdea, Iar lacrimile să cadă odată cu ploaia, Ca nimeni să nu îmi cunoască amărăciunea. Și totuși... Fără umbrelă, stau sub ploile de har Și rând pe rând, fără
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
spre a-i explica acestuia motivul real și profund pentru care la acel moment și în acel loc toți se bucurau. Iubirea acestui părinte, fixată în ceea ce numim subconștientul fiului cel mic, l-a făcut pe acesta să scape de pierzarea totală (după ce se risipise) din cauză că la un moment dat și pentru o anumită durată de timp nu a răspuns corespunzător iubirii tatălui. Aceeași iubire îl ajută acum pe fiul cel mare să nu cadă el însuși din iubirea cu care
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1881 din [Corola-blog/BlogPost/383963_a_385292]
-
să continuați. Nu pentru asta s-a Încrezut Florența În acțiunea mea... și În virtutea mea, replică poetul scuturând din cap. Cecco deschise larg brațele, Într-un gest de disperare caraghioasă. Între timp, fata se apropiase și ea. - Nu ne de pierzării. Nu o de pierzării pe ea. Nu e prea frumoasă ca să sfârșească În mâinile străjerilor? Dante Își acoperi ochii cu mâinile. Se pregătea să refuze din nou, când o nouă posibilitate Își deschise drum În mintea lui. - Care este ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
asta s-a Încrezut Florența În acțiunea mea... și În virtutea mea, replică poetul scuturând din cap. Cecco deschise larg brațele, Într-un gest de disperare caraghioasă. Între timp, fata se apropiase și ea. - Nu ne de pierzării. Nu o de pierzării pe ea. Nu e prea frumoasă ca să sfârșească În mâinile străjerilor? Dante Își acoperi ochii cu mâinile. Se pregătea să refuze din nou, când o nouă posibilitate Își deschise drum În mintea lui. - Care este ultimul vis al Împăratului? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umbra Penei Corcodușa și depărtata lumină a imaterialei Ilinca sunt zone de vibrație joasă și înaltă, polii între care strălucesc culorile celor trei Crai de Curte: Pașadia, "Eu" și Pantazi. Toți brăzdați de dungile negre ale duhului impur: principiul de pierzare care e Pirgu. Eroul romanului este tocmai acest grup stelar, cum-pănind luminile de aur și de azur ale lui Pașadia și Pantazi, alungând nălucile Penei și Ilincei, gravitând în jurul lui Pirgu, centru fictiv și buf. E prima oară în literatura
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
inima-mi pierită o strigă, sorbind-o. Dar, ca moliftul în iarnă, incoruptibilă esență, această Moldovă există în orașul potrivnic al lui Bucur, întrunită în omul placid și primitor, cu taine de voaluri riverane din care pentru unii se desface pierzare, pentru alții, mesagiu de tânără grație; omul mai mult decât inteligent: conservator și coordonator, el, singura noastră rațiune de a scrie, omul admirabil prin care s-a provocat și convocat în mare parte literatura cea nouă. Ca altă dată în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
au făcut să se acrediteze legenda că provocatorii lui Galois erau oamenii plătiți ai regelui, intrați prin fraudă în partidul patrioților, și că însăși femeia, obiectul acestui litigiu, n-ar fi fost decât o unealtă a poliției, pregătită anume pentru pierzarea lui Galois. Iată viața violentă a acestui de tot mare matematician. Ea poate fi pusă în paralelă cu genialitatea la fel de timpurie, cu radicalismul arzător și mai ales cu neconformismul unui alt mare francez: poetul Arthur Rimbaud, unul din incendiatorii Comunei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pentru prieteni, iar la urma tuturor, a ne vărsa sângele pentru Hristos, când vremea o va cere. Acestea sunt călătoriile porții celei strâmte și ale căii celei înguste, care au răsplătirea cea fericită: Împărăția cerurilor. Iar poarta care duce la pierzare este largă și calea desfătată (cf. Matei 7, 13). Și umbletele pe această cale sunt aici, în lumea aceasta, de bucurie făcătoare, dar dincolo, de mare scârbă. Aici ușoare, iar acolo grele și dureroase. Aici se arată ca niște lucruri
EFREM SIRUL DESPRE MÂNTUIRE de ION UNTARU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361326_a_362655]
-
ești îndurat, noi neîndurați; Tu făcător de bine, noi răpitori! Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi și, cât este despre gândul și viața noastră, cu direptul este nouă să ne dăm pierzării, prea direpte judecătoriule! Dar ... îndurării cei nebiruite și bunătății cei negrăite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni stăpâne!" Redactorul ziarului recunoaște la finalul citării sale: "Rar ni s-a întâmplat să vedem șiruri scrise cu
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
noi cin’să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor interioare, dobândește conotații singulare. Complexele structuri axiologice sunt
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
noi cin' să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub greaua cruce, Doamne, a trădării/ Și n-am curaj să pun mâna pe piatră!” (CLXXXIV). Drumul existențial al poeziei, reconstruit în funcție de rodul iluminărilor interioare, dobândește conotații singulare. Complexele structuri axiologice sunt
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
oameni ce se zbăteau în beznă spirituală dorea să-i ajute dar ei de moment refuzau cu încăpățânare. Uneori providența lucrează în așa fel în viețile oamenilor că atunci când între doi prieteni se întâmplă că unul să-l ducă la pierzare pe celalalt lucrarea providenței îi desparte. Așa se întâmplă și cu Mișu și Ciprian porniră pe drumuri diferite în viață. Lecturile sale îi produceau uneori bucurii alteori dureri pentru că unele lucruri descoperite din cărți îl făceau să se vadă într-
NOPTI CHINUITOARE ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368274_a_369603]
-
albă ori, poate, mai amară? În douăzeci de ani, trecuți recent doar cu speranța-n suflet, alți douăzeci de milioane s-ar fi născut la noi, fetițe și băieți, dacă acolo, în camere cu alb, nu s-ar fi dat pierzării ori morții, dacă vreți!! Din cei ce sunt, din cei ce mai trăim, în loc să ne-ajutăm, noi, zilnic, ne-nrăim! Frustrări, orgolii, invidii și alte năbădăi, în loc să ne albească prin gând curat și faptă, adesea ne transformă în fioroși călăi
FERIŢI-VĂ DE ALB! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367873_a_369202]