72,364 matches
-
orice lucru, dacă e privit cu atenție și cu concentrare, își destăinuie sensul său profund, semnificația sa non-aparentă. Chiar și o comedie precum Scrisoarea lui Caragiale. Am putea presupune de altfel că intenția lui Dragomir de a aborda tocmai o piesă a lui Caragiale este una implicit polemică față de Noica. Știm bunăoară că Noica spune la un moment dat: Când m-am aplecat asupra românescului, am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale. Nu poți să iei totul în zeflemea
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
textul însuși, interpretarea filozofică țintește dincolo de text și vizează lucrurile însele pe care textul le pune în lumină. Ceea ce îl interesează în mod fundamental pe Dragomir citind această comedie a lui Caragiale nu este, de exemplu, comicul acestui autor, structura piesei sau concretețea artistică a personajelor, ci acel fenomen fundamental pe care piesa îl indică: precaritatea noastră ontologică, provincialismul nostru cultural. O astfel de lectură filozofică a unui text literar pune în lumină nu cutare sau cutare trăsătură a piesei literare
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
care textul le pune în lumină. Ceea ce îl interesează în mod fundamental pe Dragomir citind această comedie a lui Caragiale nu este, de exemplu, comicul acestui autor, structura piesei sau concretețea artistică a personajelor, ci acel fenomen fundamental pe care piesa îl indică: precaritatea noastră ontologică, provincialismul nostru cultural. O astfel de lectură filozofică a unui text literar pune în lumină nu cutare sau cutare trăsătură a piesei literare, ci ceea ce piesa însăși revelează dincolo și dincoace de piesa însăși și
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
structura piesei sau concretețea artistică a personajelor, ci acel fenomen fundamental pe care piesa îl indică: precaritatea noastră ontologică, provincialismul nostru cultural. O astfel de lectură filozofică a unui text literar pune în lumină nu cutare sau cutare trăsătură a piesei literare, ci ceea ce piesa însăși revelează dincolo și dincoace de piesa însăși și de autorul său. Tocmai acest lucru îl subliniază Dragomir când spune: ,Altceva se întâmplă când încerc să înțeleg însăși existența mea" (Crase banalități..., p. 36). Citindu-le
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
artistică a personajelor, ci acel fenomen fundamental pe care piesa îl indică: precaritatea noastră ontologică, provincialismul nostru cultural. O astfel de lectură filozofică a unui text literar pune în lumină nu cutare sau cutare trăsătură a piesei literare, ci ceea ce piesa însăși revelează dincolo și dincoace de piesa însăși și de autorul său. Tocmai acest lucru îl subliniază Dragomir când spune: ,Altceva se întâmplă când încerc să înțeleg însăși existența mea" (Crase banalități..., p. 36). Citindu-le pe Caragiale, ne înțelegem
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
pe care piesa îl indică: precaritatea noastră ontologică, provincialismul nostru cultural. O astfel de lectură filozofică a unui text literar pune în lumină nu cutare sau cutare trăsătură a piesei literare, ci ceea ce piesa însăși revelează dincolo și dincoace de piesa însăși și de autorul său. Tocmai acest lucru îl subliniază Dragomir când spune: ,Altceva se întâmplă când încerc să înțeleg însăși existența mea" (Crase banalități..., p. 36). Citindu-le pe Caragiale, ne înțelegem pe noi înșine, în amestecatul și deformatul
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
pe Caragiale, ne înțelegem pe noi înșine, în amestecatul și deformatul (sau diformul) periferiei ce ne caracterizează. Or înțelegerea de sine - cu alte cuvinte ,cunoaște-te pe tine însuți" - este scopul constant al filosofiei. De aceea, în măsura în care interpretarea dragomiriană a piesei lui Caragiale trimite în fond la această auto-înțelegere, ea este în mod esențial filozofică. Concluzie În concluzie, am putea spune că prima caracteristică a abordărilor literaturii în filosofie este aceea, banală la prima vedere, că e vorba de interpretări. Raportul
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
un demers filozofic propriu-zis și literatură nu poate fi intermediat decât de discursul median al hermeneuticii. Filozoful interpretează respectivul text literar, având un anumit scop și o anumită direcție a interpretării: el vrea să ajungă undeva, și crede că respectiva piesă literară îi servește de minune pentru a ilustra cutare sau cutare scop. Tocmai de aceea, filozoful alege o piesă literară determinată pentru a o interpreta, pentru a obține, grație acestei interpretări și prin această interpretare, respectivul sens căutat. El nu
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
text literar, având un anumit scop și o anumită direcție a interpretării: el vrea să ajungă undeva, și crede că respectiva piesă literară îi servește de minune pentru a ilustra cutare sau cutare scop. Tocmai de aceea, filozoful alege o piesă literară determinată pentru a o interpreta, pentru a obține, grație acestei interpretări și prin această interpretare, respectivul sens căutat. El nu este interesat de construcția piesei literare, de structura sa, de calitățile sale estetice, ci de sensul pe care piesa
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
minune pentru a ilustra cutare sau cutare scop. Tocmai de aceea, filozoful alege o piesă literară determinată pentru a o interpreta, pentru a obține, grație acestei interpretări și prin această interpretare, respectivul sens căutat. El nu este interesat de construcția piesei literare, de structura sa, de calitățile sale estetice, ci de sensul pe care piesa literară îl conține. Nu este vorba însă de un sens uzual, ci de unul profund, subteran, fundamental, un zăcământ de sens ce nu este sesizat la
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
piesă literară determinată pentru a o interpreta, pentru a obține, grație acestei interpretări și prin această interpretare, respectivul sens căutat. El nu este interesat de construcția piesei literare, de structura sa, de calitățile sale estetice, ci de sensul pe care piesa literară îl conține. Nu este vorba însă de un sens uzual, ci de unul profund, subteran, fundamental, un zăcământ de sens ce nu este sesizat la prima vedere și care, în genere, scapă privirii obișnuite. Filozoful se vede chemat să
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
nu numai prin solicitarea tehnică ci și prin bogăția ideatică, prin substanțialitatea muzicii. Format la marea tradiție a școlii germane, el și-a dovedit capacitatea de a survola întreaga construcție cu o privire sintetică dominatoare. Căci problema principală pe care piesa o pune în fața interpretului este de a cimenta laolaltă 33 de comentarii ale aceleiași teme, trecând-o printr-o multitudine de stări, de la humorul robust până la cea mai adâncă reculegere. Și nu lipsesc nici referirile mai mult sau mai puțin
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
de Schumann. Cântat cu o simplitate rafinată, acesta a concentrat parcă în paginile partiturii tristețile ascunse ale întregii lumi. în zona melodiilor franceze, o artă aproape microscopică în minuția detaliilor, un joc extrem de subtil de nuanțe ne-a sedus în piese de Ravel, Debussy, Duparc. Păcat doar că cele două Cântece din seria pe versuri de Clément Marot de Enescu - înscrise în program într-o manieră vizibil conjuncturală - au fost tratate cu destul dezinteres; din partea unui remarcabil interpret al lui Oedip
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
noi, de asemenea un cvartet semnat de Philippe Hersant; în mod regretabil acceptând nivelul unei rezistențe profesionale comode, în locul uneia dintre lucrările programului, o lucrare importantă datorată lui Anatol Vieru - Cvartetul cu pian op. 42, ne-au fost prezentate câteva piese miniaturale, relativ facile, aranjamente instrumentale de ultimă oră ale aceluiași autor. Pe de alta parte, muzicienii englezi ai formației instrumentale ,Schubert" au avut ghinionul de a rata colaborarea cu pianistul formației, accidentat la noi, aflat în imposibilitatea de a evolua
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
din toată lumea, despre porecla de păpușar și despre cine sunt cei care dau porecle 14. O altă tehnică de "umanizare" a imaginii păpușarului a coincis cu momentul când acesta și-a demonstrat abilitățile muzicale, cântând la trompeta, în Scuarul Catedralei, piesa din repertoriul lui Julio Iglesias "Mammy Blue", fiind acompaniat de Chișinău - Youth Orchestră. Astfel, apare imaginea liderului romantic, sensibil, creând o stare de liniște și admirație 15. Deși este o tehnică folosită și de mulți politicieni de-a lungul anilor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la sfârșit explicația: We are preparing for your arrival. http://www.romaniatourism.com Pentru cei ce nu pot vedea filmulețul de la Happy Fish: Versiunea de pe youtube: http://www.youtube.com/watch?v=1FYl9p3VYNg ‘slide show’ cu iz nefericit. cât despre piesă...... așteptăm să înceapă ; n’a fost să fie. suntem noi românii neam de cârcotași, dar zău ți se apleacă , măcar dacă avea un buton de repede-nainte. săracă, țară bogată... Sal, vezi că ai greșit link-ul de la “”. Link-ul
The end of choice by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82744_a_84069]
-
eu la Seinfeld “See, you know how to take the reservation, you just don’ț know how to *hold* the reservation and that’s really the most important part of the reservation, the holding. Anybody can just take them.” @alexandra: piesă de rezistență la sfarsit :)) nici nu îmi mai amintesc ce-ai spus înainte de ultimă propoziție... Așa îți zic la telefon dar poți să te duci cu vreo 20-25 min înainte să le iei. E mai lejer că nu stai la
Rezervare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82766_a_84091]
-
părăstas pentru tatăl ei. S-au împlinit 24 de ani de când Amza Pellea a trecut la cele veșnice. Ieri dimineață, în Inbox mă așteptau două mailuri: imaginile cu Riri de la soru-mea și fotografia cu mine și cu Oana de la Monica. Piesa-i gata, trag oblonul... Hei, ce ploaie e afară! Dacă v-au plăcut bufonii Mai jucăm și-n altă seară nice indeed... Ați fost foarte țări!!!!! Și eu m-a stricat de râs...mai ales că va știu destul de bine
Frumoşii nebuni ai marilor oraşe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82904_a_84229]
-
niște momente adorabile, am râs, am plâns, am uitat replicile, mi-au tremurat genunchii... Si astazi mi s-a dat interdicția toatala de a mai urca pe scenă. Am un tată care mi-a interzis să joc mâine într-o piesă, fiind nevoită să îmi caut un înlocuitor cu 24 de ore înainte. Tu, Dragoș, să nu renunți. Este singurul loc unde uiți că ai o viață și cu minusuri, că n-ai mâncat nimic de 2 zile, că n-ai
Frumoşii nebuni ai marilor oraşe by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82904_a_84229]
-
reprezentații și biletele s-au dus la partenerii, alumnii și cursanții erudio. noi, actorii, ne-am invitat prietenii și... sală e arhiplina în ambele seri. offf, ce rău îmi pare!!! în ultima perioadă, când îmi aleg să merg la o piesă de teatru, rapsunsul e mereu același: nu mai sunt bilete......și cât aș fi vrut să am bilet pentru 11 sau 12...! Să aveți seri frumoase! ok, nu știam care e situația. mersi pt răspuns. dar totuși..... chiar nu se
Pas de deux by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82914_a_84239]
-
l-am imaginat pe blândul, bonomul și bine-manieratul Răzvan Penescu ajuns la capătul răbdării și strigând “Rușine!”: Am oftat scârbit când am citit că un membru din conducerea TNB l-a amenințat că n-o să mai calce niciodată la o piesă de teatru, dar am simit iar un aer de normalitate când am văzut că Ion Caramitru organizat o dezbatere cu actorii și criticii de teatru despre toată istoria. Același Ion Caramitru a pus punctul pe i și i-a cerut
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
reacția a fost sau nu normală. Mie când nu-mi place un spectacol, pur și simplu nu aplaud. Stau pe scaun și mă uit la imbecilii din jur ridicați în picioare. Ce să le faci? De exemplu, a văzut cineva piesă “Fericirea e marcă înregistrată” de la Green Hours? O porcărie! Jucată slab, scenariu banal... Dar nu-mi permit să strig în cafenea lucrul ăsta. De ce? Poate că nu sunt atât de “cool” că ăla de la Național. @ Kenshin Nu cred ai dreptate
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
Reflectorul în cap? La televiziune există un altfel de aplauze, un altfel de huiduieli. Se numește rating. Operatorul nu este spectator ci participant la spectacolul de televiziune. Un caz similar, de o altă atitudine, a trăit și George Vraca în piesa shakespeariana Richard al III-lea. Vraca strigă binecunoscută replică: “Un cal, un cal, regatul meu pentru un cal!” și un spectator de la balcon i-a strigat: “Maestre, dar un măgar nu este bun?”. Vraca a făcut același lucru ca si
Bravo, Razvan! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82928_a_84253]
-
multe dintre vitrinele kitschoase care decorează sufrageriile românilor: o duzină și ceva de vechituri cu valoare sentimentală, cateva gadgeturi industriale care merg prost sau nu mai merg deloc, un bibil mare cât Pentagonul, o colecție de cimilituri funerare și câteva piese cu adevarat valoroase, aproape pierdute între celelalte nimicuri. Cele mai multe monumente din lista, oricât de frumoase și de pline de semnificații istorice, sunt realizări minore la scară europeană. Ele vorbesc despre istoria unui popor ușernic, care a trăit la porțile creștinătății
Minunile romanilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82938_a_84263]
-
Iată că nu, sistemul e așa cum e, si nu numai la noi și nu numai in privinta asta... Scăpa cine poate În ceea ce mă privește, un om care a fost la pușcărie pentru droguri și după ce a ieșit a scos piesă în care îndemna drogații să se lase dar pe de altă parte făcea trafic, trebuie pedepsit drastic. N-o fi legea românească cea mai bună, nici poliția română cea mai modernă dar în afara discuțiilor interminabile despre “sistemul bolnav”, “incompetență autorităților
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]