74 matches
-
ale teologiei, psihologiei și literaturii, el este o figură influentă în gândirea contemporană. Se naște la 5 mai 1813, în Copenhaga, ca al șaptelea fiu al lui Michael Pedersen Kierkegaard și al Anei Sorensdatter Lund. Copilăria sa stă sub semnul pietismului auster și melancoliei tatălui. Tatăl său, un om profund religios și obsedat de sentimentul păcatului, a influențat dezvoltarea tânărului Soeren în direcția unei melancolii religioase și a unei imaginații fastidioase. Studiază teologia intre anii 1830 și 1840 la Universitatea din
Søren Kierkegaard () [Corola-website/Science/298030_a_299359]
-
în ea dar Sofia Magdalena a fost nepopulară. A fost acuzată că a creat un fel de cerc în jurul Curții și a familiei regale. Era văzută ca fiind arogantă și mândră. Trecutul ei într-un mediu religios a influențat introducerea pietismului la Curte. Deși Curtea era strictă era luxoasă. Regina a fost foarte interesată de lux, pompă, modă și bijuterii și cheltuia mari sume de bani pe lux într-o perioadă de sărăcie a țării. Mai târziu a fost criticată că
Sofia Magdalena de Brandenburg-Kulmbach () [Corola-website/Science/322586_a_323915]
-
teologic ortodox "St.Vladimir." Devine doctor honoris causa al Universității Statului New York. În anul 1955 se retrage din funcția de decan, fiind numit în această funcție renumitul sau discipol Ioannis Zizioulas. În opera să, profesorul de teologie este influențat de pietismul, scolastica și mistica teologica rusă, precum și de scrierile patristice eline. Apropiat inițial de Serghei Bulgakov, respinge mai tarziu teologia „sophiologică” a acestuia, aprofundând dogmatica teologica tradițională.
Gheorghe Florovski () [Corola-website/Science/309580_a_310909]
-
ei cu statul. În Silezia, nobilul german Caspar Schwenkfeld von Ossig (1489- 1561) a susținut propriile idei despre sacramente (doctrina corpurilor cerești), care au influențat mișcări religioase precum anabaptismul (botezul să fie făcut la vârsta înțelegerii semnificației sale), puritanismul englez, pietismul în Europa continentală. Durand a insistat însă pe aspectele gnoseologico-metodologice ale hermetismului, omițând sensurile sale politice, cum au fost cele anti-teocratice din Münster și din cantonul Berna, de exemplu. El considera că Guénon în (9a) "n-a văzut că redresarea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
reținerea de la cele lumești, sau măsura consumului și a traiului pe pământ, era o stare caracteristică pentru comunitățile de creștini protestanți. Conform lui Weber purtătorii istorici ai spiritului ascetic sunt în principal următoarele patru direcții de gândire protestante 149: calvinismul, pietismul, metodismul și sectele care își au originea în mișcarea anabaptistă. În ceea ce privește calvinismul, Weber arată că ,,dogma sa cea mai caracteristică a fost considerată atunci și este în general și astăzi doctrina cu privire la alegerea prin grație"150. Conform acestei doctrine ,,nu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate sugerează o rupere de elementul sacru și o orientare spre profan; în fața morții, personajele boccaccești nu-și descoperă evlavia sau pietismul Evului Mediu, ci omenescul și instinctualul, nevoia de a trăi cu intensitate viața. Ceea ce le leagă este comunicarea, posibilitatea de a dialoga, universul scriitorului italian nu stă sub semnul lui faber (așa cum se va întâmpla în Renaștere), ci sub acela
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
faptele de cultură să-și piardă însemnătatea. Pentru noi însă creațiile culturale au deopotrivă o valoare moral religioasă din moment ce îndeplinesc condiția de a fi plăsmuite ca și cum Dumnezeu le-ar plăsmui și de înrâuri prin puterea lor spre folosul tuturor în pietism, care a luat cea dintâi și cea mai hotărâtă atitudine critică față de cultură nu se observă nici un entuziasm pentru creațiile ei(Johannes Wendland: Handbuch der Sozialethik, pag. 29 ). Iar un teolog protestant formulează în modul următor punctul de vedere luteran
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de altă parte, pierduse conștiința deținerii Adevărului Revelat și a Predaniei. Întreaga gândire teologică naeionesciană dă măsura unui creștinism dogmatic, ecleziologic și mistic, recuperând realismul metafizic și sacramental patristic, printr-un limbaj viu, modern prin argumentare, ce se desprinde de pietismul, psihologismul și utopiile intelectuale ale secolului al XIX-lea. De fapt, activitatea lui Nae Ionescu se derula sub patronajul Sfântului Sinod și al Pariarhului Miron Cristea cu care filosoful întreținea raporturi personale. Apărător al disciplinei canonice și al dogmaticii ortodoxe
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
având ca singur îndreptar de măsură Predania, canoanele și dogma, nu poate decât să contribuie la îndreptarea disfuncționalităților care riscă să pericliteze comunitatea spirituală. Păstrătoare atentă și lucidă a Tradiției creștine, intelectualitatea interbelică criterionistă, patronată de Nae Ionescu 25, denunțând pietismul și psihologismul, ortodoxia habotnicilor și științificitatea inovatorilor, a reprezentat vârful de lance al Bisericii, aducând o prospețime și o noutate în exprimare, izvorâte din trăirea directă a valorilor religioase. Dezbaterile teologice realizate la un nivel maximal de competență, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
și în prelegerea academică inaugurală intitulată Despre libertatea inteligenței (Über die Freiheit der Intelligenz, 1826). În primul text Baader susține că protestantismul ar fi stat la originea, pe de o parte, "unui nihilism științific, distructiv" și, pe de alta, unui "pietism (misticism) neștiințific, separatist". Sarcina catolicismului este să combată ambele tendințe, mai ales pe prima, reintroducând conceptul de autoritate în sens ecleziastic, politic și științific, împotriva oricărei îndoieli sau protest, vechi sau noi"35. Nihilismul este identificat aici cu dezagregarea "adevărurilor
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
caută resorturi pro-funde pe care să se reîntemeiezc, să se asume, să se suporte. Totodată, există aici o încercare de autodepășire, de înnobilare cu sens. Fascinația exercitată de înțelepciunile minore, de sistemele etice și morale atee, este-tismele ieftine și falsul pietism, pline de semnificații vide, ca și reciclarea privilegiată a unor sensuri private, pălesc în fața noii noze, care ne reamintesc că ființăm în Dumnezeu, că suntem numai în El. Adevărata cunoaștere nu este cea găsită prin raționamente, ci cea trăită prin
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înțeleasă drept „bază” a vieții într-o lume complet industrializată, a cărei unică ideologie este un neo-hedonism materialist și laic, în sensul cel mai stupid și mai pasiv al acestor termeni? Raportul exclusiv exterior, calculat, formal (și impregnat de un pietism meschin) al Bisericii cu acest nou tip de Familie poate fi examinat sub diferite aspecte și pe diverse planuri. Iar chestiunea divorțului (referitor la care Tribunalul Sacru s-a simțit într-o adevărată competiție) este una dintre multele direcții din
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
individuale sau colective 3. Or, pentru gândirea teologică de sorginte creștină, haosul nu reprezintă un dat primordial, iar violența, oricât de satanică, trebuie înfruntată cu arme proprii și, mai ales, prin virtuțile interiorității. Pentru creștinismul ortodox, aceasta nu înseamnă deloc „pietism” sau „resemnare”, ci ascultarea de o logică firească a priorităților. Ideea că lumea este fundamental rău rânduită nu poate fi decât reflexul unei credințe gnostice - cel mai adesea, nemărturisite. A renega ordinea firii printr-o răzbunare istorică pe orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii simbolice și, pînă la urmă, la o (și mai mare) autonomie a rațiunii față de credință. Reforma catolică a dus, de partea ei, la codificare dogmatică excesivă și la pietism baroc. Or, prin neutralitatea lor de principiu, științele religiei nu fac o critică menită să se transforme la rîndul ei în dogmă, ci propun o descriere a faptelor credinței și a logicii care le susține. De aceea, pot servi drept
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
modernă, distincția dintre adevărul religiei și lumile păgâne ale mitului a contribuit la fabricarea unui alt context, contrastant cu cel oficial, însă în Renaștere se schimbă macazul, tensiunea constantă între fascinația față de senzualitate și pasiune pe de o parte și pietism și ascetism pe de alta fiind o importantă sursă a modernității, consideră Robert Ellwood, The Politics of Myth, p. 20. 264 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 11. 265 Obiectivitatea, "Știința", mecanicismul, pozitivismul s-au instalat cu evidente caracteristici ale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
aur? Din nefericire, votul ascultării este confundat adesea cu arta obedienței și lecția ticurilor verbale. În lume descoperi tutuiala obraznică, în timp ce în anumite cercuri bisericești întâlnești slugărnicia onctuoasă. Fiii asfaltului socialist leapădă respectul și ideea de ierarhie, în timp ce alții studiază pietismul prin intermediul limbajului așa-zis duhovnicesc. Se întâmplă să cauți odihna și liniștea cugetului într-un colț de mănăstire, iar la prima întâlnire cu mai-marii locului te pierzi în labirintul formulelor de adresare. Ca o țesătură lipicioasă, vorbirea obsecvioasă excelează printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întrebarea sau poate ASCOR-ul aflat deja „în mine”1? Este acum timpul să ne întrebăm: totuși, pe ce lume trăim? Simțul răspunderiitc "Simțul răspunderii" Lumea aceasta nu pare să fie cea mai bună dintre lumile posibile, mai ales când pietismul, alienarea și zelul dau tonul confesiunilor religioase de tipul: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. Numai pentru că nu avem conștiința apartenenței noastre originare la trupul mistic al Bisericii, prin harul botezului și participarea activă la tainele lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trăirii în legea Domnului. Firește, toate acestea se realizează în trepte, cu măsuri ajustate și priorități diferite, însă mereu cu aspirația către desăvârșire. Aș fi aderat la tot ce mi-ai spus dacă n-aș fi simțit riscul unui anumit pietism prisositor. Vei spune: „pietism?!”. Da, paradoxul este că printre cei mai școliți credincioși ortodocși pietismul - adică obsesia „trăiristă”, fuga de istorie și oroarea de concepte - răpune multe inteligențe. Mi-a fost dat să aud mulți confrați care, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Firește, toate acestea se realizează în trepte, cu măsuri ajustate și priorități diferite, însă mereu cu aspirația către desăvârșire. Aș fi aderat la tot ce mi-ai spus dacă n-aș fi simțit riscul unui anumit pietism prisositor. Vei spune: „pietism?!”. Da, paradoxul este că printre cei mai școliți credincioși ortodocși pietismul - adică obsesia „trăiristă”, fuga de istorie și oroarea de concepte - răpune multe inteligențe. Mi-a fost dat să aud mulți confrați care, fără să fie monahi, își rezumau poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
priorități diferite, însă mereu cu aspirația către desăvârșire. Aș fi aderat la tot ce mi-ai spus dacă n-aș fi simțit riscul unui anumit pietism prisositor. Vei spune: „pietism?!”. Da, paradoxul este că printre cei mai școliți credincioși ortodocși pietismul - adică obsesia „trăiristă”, fuga de istorie și oroarea de concepte - răpune multe inteligențe. Mi-a fost dat să aud mulți confrați care, fără să fie monahi, își rezumau poziția în fața provocărilor lumii astfel: „Este destul să-L primești pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
devine explicabil din perspectiva relației false întreținute de protestantism cu manifestul teologic al tradiției apostolice, de ale cărei exigențe spirituale (practica liturgică, incluzând regula postului, instituția paternității duhovnicești etc.) liderii Reformei s-au dispensat cu ușurință. S-ar putea ca pietismul protestant să reproducă în plan emoțional-afectiv mecanismele obiectivării intelectuale a Dumnezeirii din scolastica târzie. Omul recent nu se concentrează atât de mult asupra momentelor vitale din evoluția gândirii teologice europene, cât mai ales asupra destinului gândirii politice, unde paginile dedicate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un mileniu. Pelagienii susțineau, împotriva lui Augustin, că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală fără harul lui Dumnezeu, folosind libertatea voinței și liberul-arbitru, cu care Dumnezeu însuși l-a înzestrat. Doctrina era mult prea „umanistă” pentru a nu contraria pietismul creștin al vremii. Astfel încât, în 431, Conciliul al III-lea ecumenic de la Efes a condamnat-o, declarând-o eretică 15. Dar erau lérinienii eretici? Lérins a fost, înainte de toate, un spatium de asceză. Clericii și laicii care poposeau o vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele de la nunțile de la țară, sunt expuse stive întregi de cărți religioase. Câteva titluri, alese la întâmplare : Ușa pocăinței, Dai voință, iei putere, a celebrului părinte Nicodim Măndiță, sau Izvorul tămăduirii ; volumele mi se par a fi reminiscențe ale unui pietism popular din anii 1980, tolerat de autoritățile comuniste ale perioadei. Redactorul-șef al editurii este un individ spătos, cam la 50 de ani, o prezență impunătoare. Poartă cu naturalețe cușmă și vestă din blană de oaie așa cum un PDG din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
indeterminată. Prioritatea este dată de semnificația religioasă, care nu coincide întotdeauna cu antropologia religiilor, ci mai degrabă cu noțiunea de „caritas” teologic (De Luca, 1995 : 130), o relație binevoitoare față de ființa umană. Iată de ce, în înțelegerea religiei populare și a pietismului asociat, științele pozitive par a fi neputincioase. Nefiindu-mi însă mereu accesibilă teologia, de multe ori mi-a rămas ca unealtă doar descrierea literară. Miracolul și logica sa. Nevoia de miracol Joachim Bouflet, autorul unei cunoscute „istorii a miracolelor”, disponibilă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]