74 matches
-
lui Max Weber din Die protestantische Ethik und "Geist" des Kapitalismus (Etica protestantă și spiritul capitalismului). În această din urmă lucrare, este dezvăluită legătura dintre organizarea rațional-capitalistă a muncii (formal) libere și credințele religioase promovate de unele variante protestante (calvinismul, pietismul, metodismul, anabaptismul); adică legătura de dublă influențare dintre spiritul capitalismului, înțeles ca organizare rațională a muncii profesionale, și etica protestantă concepută ca asceză. Intenția lui Max Weber este de a argumenta ideea după care "funcționarul profesionist" este "stâlpul de rezistență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
limbilor moarte: greaca și ebraica. Întoarcerea la textul creștin și întoarcerea la Antichitate se combină la primii umaniști care se învîrt în jurul atelierelor tipografice. Creștinismul, cu cărțile pe față, sub cerul liber, cu inima deschisă se va numi foarte curînd pietism, deșert, anabaptism. Tot așteptînd, această revenire la începuturi, la rădăcini, la bază, instaura în filigran un cod al gîndirii pozitive, stipula o exigență a dovezii, principiul noncontradicției, principiul de excludere (sau și una, și cealaltă). Să le spunem reguli de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
înțeleasă drept „bază” a vieții într-o lume complet industrializată, a cărei unică ideologie este un neo-hedonism materialist și laic, în sensul cel mai stupid și mai pasiv al acestor termeni? Raportul exclusiv exterior, calculat, formal (și impregnat de un pietism meschin) al Bisericii cu acest nou tip de Familie poate fi examinat sub diferite aspecte și pe diverse planuri. Iar chestiunea divorțului (referitor la care Tribunalul Sacru s-a simțit într-o adevărată competiție) este una dintre multele direcții din
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un mileniu. Pelagienii susțineau, împotriva lui Augustin, că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală fără harul lui Dumnezeu, folosind libertatea voinței și liberul-arbitru, cu care Dumnezeu însuși l-a înzestrat. Doctrina era mult prea „umanistă” pentru a nu contraria pietismul creștin al vremii. Astfel încât, în 431, Conciliul al III-lea ecumenic de la Efes a condamnat-o, declarând-o eretică 15. Dar erau lérinienii eretici? Lérins a fost, înainte de toate, un spatium de asceză. Clericii și laicii care poposeau o vreme
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aur? Din nefericire, votul ascultării este confundat adesea cu arta obedienței și lecția ticurilor verbale. În lume descoperi tutuiala obraznică, în timp ce în anumite cercuri bisericești întâlnești slugărnicia onctuoasă. Fiii asfaltului socialist leapădă respectul și ideea de ierarhie, în timp ce alții studiază pietismul prin intermediul limbajului așa-zis duhovnicesc. Se întâmplă să cauți odihna și liniștea cugetului într-un colț de mănăstire, iar la prima întâlnire cu mai-marii locului te pierzi în labirintul formulelor de adresare. Ca o țesătură lipicioasă, vorbirea obsecvioasă excelează printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întrebarea sau poate ASCOR-ul aflat deja „în mine”1? Este acum timpul să ne întrebăm: totuși, pe ce lume trăim? Simțul răspunderiitc "Simțul răspunderii" Lumea aceasta nu pare să fie cea mai bună dintre lumile posibile, mai ales când pietismul, alienarea și zelul dau tonul confesiunilor religioase de tipul: „Eu în ASCOR sau ASCOR-ul în mine?”. Numai pentru că nu avem conștiința apartenenței noastre originare la trupul mistic al Bisericii, prin harul botezului și participarea activă la tainele lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trăirii în legea Domnului. Firește, toate acestea se realizează în trepte, cu măsuri ajustate și priorități diferite, însă mereu cu aspirația către desăvârșire. Aș fi aderat la tot ce mi-ai spus dacă n-aș fi simțit riscul unui anumit pietism prisositor. Vei spune: „pietism?!”. Da, paradoxul este că printre cei mai școliți credincioși ortodocși pietismul - adică obsesia „trăiristă”, fuga de istorie și oroarea de concepte - răpune multe inteligențe. Mi-a fost dat să aud mulți confrați care, fără să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Firește, toate acestea se realizează în trepte, cu măsuri ajustate și priorități diferite, însă mereu cu aspirația către desăvârșire. Aș fi aderat la tot ce mi-ai spus dacă n-aș fi simțit riscul unui anumit pietism prisositor. Vei spune: „pietism?!”. Da, paradoxul este că printre cei mai școliți credincioși ortodocși pietismul - adică obsesia „trăiristă”, fuga de istorie și oroarea de concepte - răpune multe inteligențe. Mi-a fost dat să aud mulți confrați care, fără să fie monahi, își rezumau poziția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
priorități diferite, însă mereu cu aspirația către desăvârșire. Aș fi aderat la tot ce mi-ai spus dacă n-aș fi simțit riscul unui anumit pietism prisositor. Vei spune: „pietism?!”. Da, paradoxul este că printre cei mai școliți credincioși ortodocși pietismul - adică obsesia „trăiristă”, fuga de istorie și oroarea de concepte - răpune multe inteligențe. Mi-a fost dat să aud mulți confrați care, fără să fie monahi, își rezumau poziția în fața provocărilor lumii astfel: „Este destul să-L primești pe Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
devine explicabil din perspectiva relației false întreținute de protestantism cu manifestul teologic al tradiției apostolice, de ale cărei exigențe spirituale (practica liturgică, incluzând regula postului, instituția paternității duhovnicești etc.) liderii Reformei s-au dispensat cu ușurință. S-ar putea ca pietismul protestant să reproducă în plan emoțional-afectiv mecanismele obiectivării intelectuale a Dumnezeirii din scolastica târzie. Omul recent nu se concentrează atât de mult asupra momentelor vitale din evoluția gândirii teologice europene, cât mai ales asupra destinului gândirii politice, unde paginile dedicate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericilor ortodoxe, mai ales, Întreaga „armătură” teologică și spirituală. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea Învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii, și reancorând-o În dogmă, căci „Părinții Îngemănează, Într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. În fine, Întreprinderea „Sources chrétiennes” ar acoperi o lacună În peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinți traduși În colecție
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a Împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată Între o episteme seacă, scolastică, și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor trei exigențe? „Să-L trateze pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu ca pe un obiect, ci ca pe Subiectul prin excelență”; „să țină cont de dimensiunile noi pe care
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dorința sa de rebeliune. Aceasta ieșise la iveală încă din adolescență, când nu suporta liturghia creștină, și se exprimase apoi cu toată virulența la moartea mamei sale. Din ziua aceea, tânăra patriciană își dăduse jos masca, insuportabilă pentru ea, a pietismului predicat de clerici. Cu toate că se abținea să aducă sacrificii publice zeilor din vechime, pentru a nu ajunge, conform legilor lui Teodosiu, să fie sever pedepsită, alesese, cu hotărârea ce o caracteriza și cu tot mai puțină precauție, să rămână fidelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
individuale sau colective 3. Or, pentru gândirea teologică de sorginte creștină, haosul nu reprezintă un dat primordial, iar violența, oricât de satanică, trebuie înfruntată cu arme proprii și, mai ales, prin virtuțile interiorității. Pentru creștinismul ortodox, aceasta nu înseamnă deloc „pietism” sau „resemnare”, ci ascultarea de o logică firească a priorităților. Ideea că lumea este fundamental rău rânduită nu poate fi decât reflexul unei credințe gnostice - cel mai adesea, nemărturisite. A renega ordinea firii printr-o răzbunare istorică pe orice fel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate sugerează o rupere de elementul sacru și o orientare spre profan; în fața morții, personajele boccaccești nu-și descoperă evlavia sau pietismul Evului Mediu, ci omenescul și instinctualul, nevoia de a trăi cu intensitate viața. Ceea ce le leagă este comunicarea, posibilitatea de a dialoga, universul scriitorului italian nu stă sub semnul lui faber (așa cum se va întâmpla în Renaștere), ci sub acela
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în cerc presupune un adevărat ritual, o inițiere pentru care se pregătesc cele șapte participante, numărul simbolizând perfecțiunea. Rugăciunile abandonate sugerează o rupere de elementul sacru și o orientare spre profan; în fața morții, personajele boccaccești nu-și descoperă evlavia sau pietismul Evului Mediu, ci omenescul și instinctualul, nevoia de a trăi cu intensitate viața. Ceea ce le leagă este comunicarea, posibilitatea de a dialoga, universul scriitorului italian nu stă sub semnul lui faber (așa cum se va întâmpla în Renaștere), ci sub acela
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rugându-se Dumnezeului lor, pentru a potoli setea și foamea comandantului și a întregii armate, iar pe de alta, datorită subiectivismului său filozofic, le lăuda buna intenție și simultan îi compătimea ironizând gesturile care aveau, în viziunea sa, expresivitatea unui pietism resemnat și a unui fanatism vulgar. Acele gesturi creștine, considerate parte a teatralității și dulcegăriilor, condamnate în Memorii, erau interpretate drept vicii ale sufletelor fără demnitate, atitudini ce îi ostraciza de stoici, bărbații cu adevărat virili. Contrar acestei atitudini, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Persia în tot Imperiul roman, infiltrându-se în societate, îndeosebi în cea intelectuală și contaminând totul. În falsitatea și nelegiuirea sa, maniheismul asalta creștinismul, statul roman și mai ales armata imperială zguduită în stabilitatea și unitatea sa de omogeneitatea pietismului creștin. În cadrul acestor atacuri susținute, maniheii nu și-au dat pace niciodată: după persecuția violentă suferită sub domnia lui Dioclețian (284-305), au continuat să-și răspândească doctrinele anarhice cu fervoarea de mai înainte. Măsurile legislative din secolul următor, ne vorbesc
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
caută resorturi pro-funde pe care să se reîntemeiezc, să se asume, să se suporte. Totodată, există aici o încercare de autodepășire, de înnobilare cu sens. Fascinația exercitată de înțelepciunile minore, de sistemele etice și morale atee, este-tismele ieftine și falsul pietism, pline de semnificații vide, ca și reciclarea privilegiată a unor sensuri private, pălesc în fața noii noze, care ne reamintesc că ființăm în Dumnezeu, că suntem numai în El. Adevărata cunoaștere nu este cea găsită prin raționamente, ci cea trăită prin
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ei cu statul. În Silezia, nobilul german Caspar Schwenkfeld von Ossig (1489- 1561) a susținut propriile idei despre sacramente (doctrina corpurilor cerești), care au influențat mișcări religioase precum anabaptismul (botezul să fie făcut la vârsta înțelegerii semnificației sale), puritanismul englez, pietismul în Europa continentală. Durand a insistat însă pe aspectele gnoseologico-metodologice ale hermetismului, omițând sensurile sale politice, cum au fost cele anti-teocratice din Münster și din cantonul Berna, de exemplu. El considera că Guénon în (9a) "n-a văzut că redresarea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Bisericii Orientale Răsăritene, pentru a inspira "extaze și vise noi care cresc din sufletele actuale", extazele fiind generate de o pietate mai mult poetică decât religioasă, cum concede criticul. Visul și extazul indică aici nu doar o tradiție religioasă, un pietism monastic ortodoxist, ci mai degrabă un misticism estetizat în laboratoarele și cu alchimia simbolismului, de fapt, o nouă sensibilitate modernă asociată unui revival al artei bizantine, reconsiderate în contextul modernității. Peisajele românești și arta populară oferă o sursă de inspirație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și în prelegerea academică inaugurală intitulată Despre libertatea inteligenței (Über die Freiheit der Intelligenz, 1826). În primul text Baader susține că protestantismul ar fi stat la originea, pe de o parte, "unui nihilism științific, distructiv" și, pe de alta, unui "pietism (misticism) neștiințific, separatist". Sarcina catolicismului este să combată ambele tendințe, mai ales pe prima, reintroducând conceptul de autoritate în sens ecleziastic, politic și științific, împotriva oricărei îndoieli sau protest, vechi sau noi"35. Nihilismul este identificat aici cu dezagregarea "adevărurilor
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
modernă, distincția dintre adevărul religiei și lumile păgâne ale mitului a contribuit la fabricarea unui alt context, contrastant cu cel oficial, însă în Renaștere se schimbă macazul, tensiunea constantă între fascinația față de senzualitate și pasiune pe de o parte și pietism și ascetism pe de alta fiind o importantă sursă a modernității, consideră Robert Ellwood, The Politics of Myth, p. 20. 264 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 11. 265 Obiectivitatea, "Știința", mecanicismul, pozitivismul s-au instalat cu evidente caracteristici ale
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]