70 matches
-
la tema paulină a „nebuniei crucii” (I Corinteni 1) și a „justificării prin credință” (Romani 5), luteranismul căuta sursa de viață și de autenticitate existențială proprie creștinismului primar. Că acest proiect nu s-a putut menține fără o imediată recesiune pietistă devine explicabil din perspectiva relației false întreținute de protestantism cu manifestul teologic al tradiției apostolice, de ale cărei exigențe spirituale (practica liturgică, incluzând regula postului, instituția paternității duhovnicești etc.) liderii Reformei s-au dispensat cu ușurință. S-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
repliere pepremisele fideiste îmbrățișate în multe cercuri protestante. Cu excepția mediilor monastice atinse de acel extraordinar revival isihast est-european (de la Paisie Velicikosvky la Nicodim Aghioritul)- Filocalia (1792) fiind monumentul unei tăioase conștiințe istorice -, ortodoxia rurală și urbană a cunoscut fie exaltarea pietistă, fie tentația gnostic-intelectuală (contraste perfect vizibile în Rusia secolului al XIX-lea). Când europeanul cultivat a căpătat deja o profundă conștiință autocritică - fiind gata să examineze eșecurile proiectelor civilizației creștine din trecut -, răsăriteanul pravoslavnic și-a menținut preferința tipic romantică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sigură și îndrăzneață a versurilor exprimă o experiență duhovnicească pe cât de bogată, pe atât de rară: profund intim și cald în registrul afectiv, perfect auster și solar în plan intelectual, poemul „îngerului silezian” nu păcătuiește prin artificialitate. Emancipat de religiozitatea pietistă, mustește de o sobră (deci euharistică) ebrietate. O mistică a luminii ce ne reamintește de Sf. Simeon Noul Teolog se împletește prin câteva sonore metafore nupțiale cu motivul depășirii doxologice a distanței dintre lumea creată și slava „dimprejurul” lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tare” (Evrei 5, 12). Procesul de alfabetizare liturgică și instrucție biblică a credincioșilor este vital. Hristosul vestit de Biserică este „după Scripturi”, iar atunci când sunt lipsite de acest reper central, comunitățile creștine nu pot decât să sufere un permanent leșin pietist. „Școala duminicală” organizată în jurul bisericilor parohiale ar fi cea mai fericită oportunitate pentru lectura Scripturii în duhul de rugăciune primenit de liturghia dimineții. Urmând indicațiile lecționarului, credincioșii îndrumați de un preot sau laic instruit ar putea să iasă din captivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Excurs: drumul către libertate 30 Taxa de intrare 36 Mita și mitra valahă 38 Cartea de bucate 40 Profeții pustiei și glasul patriei 42 Ecouri balcanice 45 Tineretul ortodox 48 Absența reperelor 48 Conferințele duhovnicești 50 Criza parohiei și tentația pietistă 51 Simțul răspunderii 54 Studiu și liturghie 58 Mărturisirea în „vremuri sărace” 60 Nu reproșuri, ci deziderate 62 Epilog 63 Țiganii, Biserica și statul 65 Recensământul 65 Apropieri stilistice 67 Puțină istorie europeană 69 Inter nos 71 Ortodoxia și datoria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
înțeles drept expresia modului în care a perceput și a asimilat Kant ceea ce s-a numit „spiritul protestantismului”. Chiar și pentru cei care nu știu nimic despre rolul pe care l-a avut educația primită în familie și în colegiul pietist pe care l-a frecventat asupra caracterului filosofului, despre relațiile sale strânse cu clerici protestanți luminați, Kant atrage atenția, ca personalitate și ca autor, prin exercițiul statornic și elogiul livresc al puterii inflexibile a voinței, care se exprimă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un răgaz pentru o șuetă. Sedusă de postura oficial recunoscută de „regină a științelor”, în Occident teologia medievală a renunțat să mai fie cu adevărat profetică și autocritică, preferând construcția de sisteme metafizice în locul hermeneuticii Scripturii, sau refugiul în sentimentalismul pietist în absența unei deconstrucții conceptuale a idolatriilor politice și culturale. În Răsărit, teologia n-a perceput decât foarte târziu miza modernității și a secularizării, răspunzând fie printr-un vis totalitar (e.g. a treia Romă perpetuă), fie printr-o proiecție spiritualistă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
viața aceasta, dublată de încrederea într-o intervenție a lui Dumnezeu la sfârșitul istoriei, nu putea decât să le redea curajul celor asupriți. A doua jumătate a cărții lui Daniel, operă apocaliptică prin excelență, a fost astfel redactată în cercurile pietiste din Palestina între 167 și 164 î.Hr., în ultimii ani ai domniei lui Antioh al IV-lea Epifanul și înainte de resfințirea celui de-al Doilea Templu, în urma victoriilor macabeene. Pentru a extirpa religia evreiască și a transforma Ierusalimul în oraș
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a martirului avea virtuți care le ofereau evreilor o rațiune de a trăi ca evrei în ciuda presiunii, inclusiv în momentul când a muri ca evrei rămânea singura opțiune. Martiriul era astfel o soartă de ultim resort 16. La rândul lor, pietiștii evrei germanihhh din secolele al XII-lea și al XIII-lea întruchipează exemplul perfect al unei vieți trăite la umbra martiriului și al unei educații populare având drept finalitate sfințirea Numelui lui Dumnezeu. Aceasta nu este decât încercarea supremă la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ță. Prin urmare, pocăitul suferă în măsura plăcerii pe care a obținut-o prin păcat. A suferi martiriul echivalează în ochii lui Dumnezeu cu martiriul însuși. Este o aspirație comună persoanelor profund religioase, fie evrei sau creștini, catolici sau protestanți. Pietiștii evrei germani, ca și pietiștii din alte părți, au știut întotdeauna că a muri pentru Dumnezeu este mai ușor decât a trăi pentru el. Și în cazul lor, suntem departe de trecerea la faptă. "Martiriul spiritual", sacrificare recurentă a instinctelor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în măsura plăcerii pe care a obținut-o prin păcat. A suferi martiriul echivalează în ochii lui Dumnezeu cu martiriul însuși. Este o aspirație comună persoanelor profund religioase, fie evrei sau creștini, catolici sau protestanți. Pietiștii evrei germani, ca și pietiștii din alte părți, au știut întotdeauna că a muri pentru Dumnezeu este mai ușor decât a trăi pentru el. Și în cazul lor, suntem departe de trecerea la faptă. "Martiriul spiritual", sacrificare recurentă a instinctelor primare din iubire pentru Dumnezeu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1994. Controverses (2), iunie 2006, număr special: La Politique des mémoires en France. Dadrian, Vahakn N., Autopsie du génocide arménien, trad. din engleză de Marc și Mikaël Nichanian, Complexe, Bruxelles, 1995. Dan, Yossef, " Problema sfințirii Numelui lui Dumnezeu în gândirea pietistă așkenază", în Război sfânt și martirologie în istoria Israelului și în istoria popoarelor, Societatea istorică israeliană, Ierusalim, 1968, pp. 121-129 (în ebraică). Dean, Carolyn J., The Fragility of Empathy after the Holocaust, Cornell University Press, Ithaca/Londra, 2004. -, "Recent French
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Death...", op. cit., pp. 43-44. 16 Despre poezia martirologică, a se vedea îndeosebi Susan L. Einbinder, Beautiful Death. Jewish Poetry and Martyrdom in Medieval France, Princeton University Press, Princeton/Oxford, 2002. 17 Yossef Dan, " Problema sfințirii Numelui lui Dumnezeu în gândirea pietistă a așkenazilor", în Război sfânt și martirologie în istoria Israelului și în istoria popoarelor, Societatea Istorică din Israel, Ierusalim, 1968, pp. 128-129 (în ebraică); H. Soloveitchik, "Halakhah, Hermeneutics...", op. cit., partea I, 94 (1), iarna 2004, p. 101; id., partea a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din RP Ungară, vor avea loc mai multe simpozioane și conferințe cultice, printre care «Seminarul teologic sud-est european» și «Conferința Oberwat» la care, pe lângă reprezentanții unor biserici ale emigrației maghiare, va participa și delegatul Bisericii Reformate din țara noastră. Curentul pietist din Ungaria caută a exploata aceste evenimente, invitând mai mulți teologi din Cluj-Napoca în scopul influențării și antrenării lor la acțiuni sectariste. Semnificative în acest sens sunt informațiile furnizate de «Bartha» și «Kiss», privind solicitarea unor teologi influentabili de a
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
format, pînă Într-o epocă foarte recentă, „Ideologia germană”, un soi de „moștenire de familie” pe care numai foarte puțini filozofi germani au abandonat-o vreodată. În transmiterea motivelor „gnostice” pînă la tînărul Hegel, Topitsch Îi atribuie un rol-cheie teozofului pietist Friedrich Christoph Oetinger (1702-1782; vezi capitolul 11)94. Dacă un filozof contemporan s-a inspirat puternic din vechea „Ideologie germană”, acela e cu siguranță Martin Heidegger. Discutarea presupusului gnosticism al lui Heidegger se va face spre sfîrșitul acestei cărți. Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de tradițiile gnostice conținute În „Ideologia germană”, un fel de „moștenire de familie” germană care Însoțește teologia luterană și impregnează Întreaga istorie a filozofiei germane moderne 39, de la Hegel la Heidegger. O verigă importantă În transmiterea Ideologiei germane a fost pietistul Friedrich Christoph Oetinger (1702-1782), adept al Kabbalei luriene, admirator al lui Jakob Böhme și discipol al lui Johann Albrecht Bengel (mort În 1752) - un personaj straniu, care se inspirase din teoriile lui Gioacchino da Fiore pentru a face predicții numerologice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Scrisoarea I" "o sinteză subînțeleasă între cosmogonia vedică și cea kantiană". În poemul ce face saltul de la autoreferențial la universal, interogația ontologică se suprapune cu cea gnoseologică. Natura în opera sa, temă despre care s-au scris zeci de studii pietiste, dar alături de sens, este în viziunea eseistei "un domeniu al non-semnificației închiderea absolută în opacitate la orice demers hermeneutic". Astfel, deja legendarul poem "Mai am un singur dor", o adaptare foarte personală după "De l'Election de son sepulcre" de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
fie prin calitate scriiturii, ca să nu mai vorbim de necruțătorul rechizitoriu moral la care este supus în premieră Emil Cioran (1911 - 1995), mai precis biografia și opera sa în țară dar și la Paris; pentru prima oară sunt spulberate clișeele pietiste sau reziduale, în lumina unor probe zdrobitoare, Specializat în limbajul psihanalitic, autor al volumului "Dincolo de seninătate. Eseuri de psihanaliză aplicată" (2001), Valentin Protopopescu își fascinează cititorul de-a lungul a șapte capitole dense de lecturi up to date și hermeneutică
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pentru prima oară termenul de estetică pentru analizele filosofice ale creațiilor artistice, completate ulterior și cu alte perspective. Amenințările la adresa religiei erau contracarate prin dovedirea existenței lui Dumnezeu cu ajutorul minunilor naturii (Fénelon) sau prin apeluri la intuiție și sentimente (janseniștii, pietiștii și chietiștii, cultul Sofiei mistice, rozacrucienii, cabaliștii, inițiații în căutarea pietrei filosofale și alții). Valorile în general, cele moderne în special pot să fie ne- sau iraționale, ireale, dar mai întâi ele sunt, există. Cu alte cuvinte, existența este mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nuditatea chiar și parțială a Salomeei indică contrariul aparenței, "amorul sacru", un reflex pios care întoarce pe dos termenii consacrați ai ecuației decadente. Dragostea autentică a Salomeei generează un act crud, iar păcatul este expiat prin suferința celei culpabile, transfigurată pietist. Confidentul nu este singurul care împiedică apropierea de talgerul pe care se află capul tăiat, una din mâinile Salomeei rămâne liberă și cu toate acestea, gestul palmei deschise ca într-o mângâiere denotă sfiala, retractilitatea. Pusă în fața faptului împlinit, Salomeea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o conexiune puternică între convingerile religioase blakeene și doctrina "religiei interioare" specifice secolului al XVIII-lea. Sintagma acoperă, semantic, nu numai practicile persoanelor izolate, dedicate unor vieți contemplative, ci și pe acelea ale unor secte religioase, precum profeții francezi, filadelfienii, pietiștii, moravienii și precursorii renașterii evanghelice (Rupp, 1986, p. 207). În continuare, mă voi opri, pe scurt, asupra filadelfienilor și asupra profeților francezi, fiindcă aceste două mișcări mistice au fost tratate, în exegeza, măi superficial decât celelalte. În opinia mea, Blake
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
în Converse în the Spirit: William Blake, Jacob Boehme, and the Creative Spirit din 2004). 97 Printre corespondenții continentali ai lui Blake sau Law, l-aș putea cita pe contele Nikolaus Ludwig von Zinzendorf, un reprezentant de frunte al mișcării pietiste din Germania secolului al XVIII-lea. Doctrina să evidențiază importantă relației spirituale dintre individul uman și Christos, care este metamorfozat într-un agent al salvării personale. 98 Cf. E: 33-45. 99 Discursul meu critic, axat asupra lui Blake, nu urmărește
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
comportament moral reprezenta o noutate, ci crearea unor texte, diferite de Tora și halaha, care s] se ocupe de aspecte legate de etică comportamental]. Literatura acestei perioade a fost împ]rțit] de Tishby și Dan în patru categorii: filosofic], rabinic], pietist] și cabalist]. Elemente de etic] s-au înfiltrat în texte filosofice sau mistice, în predici, omilii, testamente și scrisori, povestiri și fabule, poezii, comentarii ale Bibliei și ale Mișnei și în manuale de etic] comportamental]. Revenind la prima dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
țiț] chiar și în zilele noastre. O întreag] mișcare ce a debutat în secolul trecut și se caracterizeaz] prin accente moderne remarcabile, așa-numita „mișcare musar” (vezi Goldberg, 1982), este perceput] că o versiune a eticii rabinice medievale. Literatura etic] pietist] este asociat] cu un grup de mistici și pioși evrei, care poart] numele de Hasidei Ashkenaz; ei au activat în Germania secolelor al XII-lea și al XIII-lea. Aceast] literatur] se ocup] cu probleme specifice și situații concrete și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
logică argumentativă filocalică, erudiție și rafinament al scriiturii. Bazat pe o vastă bibliografie, acest tratat despre estetica Ortodoxiei, conceput într-o fecundă perspectivă interdisciplinară, reprezintă un demers novator și absolut necesar pentru studiile teologice actuale, cam închistate în sinteze etnoteocentrice pietiste sau ecumeniste facile. Prin miza ei, această lucrare este esențială pentru revigorarea teologiei și a culturii române, lucrare ce restaurează prestigiul Bisericii Ortodoxe, contribuind, totodată, la primenirea unui spațiu intelectual redevabil tot mai mult agnosticismului, conformismului și anomiei uniformizatoare. Reforma
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]