55 matches
-
interioară a lui Bologa. O asumare a perspectivei (în această temporară vision avec) se arată limpede în aceste avalanșe ale impresiilor individuale ale personajului. Văzute de aproape, detaliile morții lente, clipele terifiante pentru privitor ale spînzurării lui Svoboda fascinează și pietrifică, precum privirea Meduzei. Deși "înfricoșat" și "întărîtat", Bologa se lasă cotropit de o înțelegere "închisă", de dincolo de el, sens față de care, cel puțin în aceste momente de oroare vizuală, gîndirea personajului apare ca un mediu permisiv, pasiv. Mai tîrziu, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
început și că încă nu m-am născut cu-adevărat. Călătoria mea către antipozi continuă. Tomis nu e decât una dintre etapele noi ale unui parcurs inițiatic ce începe mereu cu fiece metamorfoză. Totdeauna am avut spaima să nu mă pietrific într-o singură dimensiune, să nu rămân doar un poet galant, specialist exclusiv în ars amatoria. Adolescența fugoasă de la Sulmona, ca experiență fundamentală a existenței mele, m-a făcut să urmez căile cele mai contradictorii. Am trăit situații violente care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
absoarbă degradarea noastră și să ne purifice, prin efectul unei energii latente. Pieptul și plămânii mei s-au umplut de o nouă plăcere de a trăi. Toate aceste stări aveau ceva solemn, irepetabil. Vitalitatea excesivă, în cele din urmă, mă pietrifica. Nu era numai o senzație fizică. Simțeam că am ajuns - cum să spun? - la depășirea fizică și intelectuală de mine însumi. Îmi simțeam gândurile crescând concret în creier. Dizolvare În filozofia geților apare motivul dizolvării naturii; scopul e acela de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
experiențe de mutație a ființei în care se trăiesc „situații ce nu au nici o motivare”, în care înveți să „străbați căile cele mai contradictorii”. Pierdere de identitate, eliberare de acea philautia, de obsesia eului („Totdeauna am avut obsesia că mă pietrific într-o unică dimensiune”), apologia unei rețineri intonate la adresa pierderii și a lui „fără motiv”, acel mistic ohne warum pe care mai întâi Eckhart și apoi Silesius l-au lăsat moștenire rațiunii occidentale pentru ca ea să-și învețe libertatea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
in nuce energia ocultă a purității și sfințeniei, a nonmanifestatului și inaccesibilului”, ceea ce dă gesturilor și cuvintelor pronunțate de ele puteri care transcend profanul. În baladă blestemul se îndeplinește fără întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai amenințător al bombei atomice și persecuțiile religioase, populează mintea sa de fantasme apocaliptice. Dar ceea ce îl neliniștește cel mai mult e constatarea liniștii și imobilității Bisericii, de la înalții ierarhi la simpli credincioși, asemenea acelei tăceri încordate și reci care pietrifică natura, înainte de sosirea unei mari catastrofe ori a unui eveniment seismic. Înaintea ochilor lui don Calabria se prezintă un scenariu de criză generală de valori și de credință, care va fi denunțat cu accente dureroase, câteva decenii mai târziu, de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
creație-dilatare242, acum avem o creație-contracție: Urizen, avînd în jurul său tigrii mîniei (a se observă similitudinea cu calitatea aspră la Böhme, care este prima sursă a răului prin faptul că strînge, contracta, fiind în sine o calitate usturătoare, izvor al mîniei) pietrifica toată Închipuirea Omenească în piatră și nisip 243 (la fel, în sistemul lui Böhme, al doilea izvor al răului a fost calitatea amară, care divide, sfîșie, și din pietre a dat naștere la nisip 244). Această idee se aseamănă cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete". Lupta poate începe, într-o cadență a ofensivei și a defensivei: "Demonii-greieri [...] sloboziră-năuntru ouă prelungi, din care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul [...] îi pietrifica, stropindu-i cu apă sfințită. Demonii târâtori săpară găuri pe sub pământ [...]. Dar tămâia [...] le sfărâmă țestele șerpești în mii de țăndări. Demonii-lilieci înșfăcară steiuri de piatră [...], însă [...] (grație rugăciunii, n.m.) pietrele se opreau în aer și se deschideau ca niște
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Poate pentru o menținere într-un echilibru de azur pur ar trebui să nu scrii” - notează poetul, marcând (pe urmele lui Mallarmé, dar într-un sens evident diferit) o extremă a atitudinii avangardiste anticonvenționale; căci orice scris riscă să se pietrifice într-o „atitudine” sau într-o „formulă”: „Va fi iarăși un cult, o altă foaie matricolă, va fi iar un catalog”. Mai mult decât opera (cristalizare supremă a experienței unice, irepetabile în convenția artistică), pe poetul de avangardă îl va
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de la Basel nu spulberă oare prezumata incompatibilitate dintre "actul intelectiv și simbolica lui"? Schopenhauer consemnează și el fragila condiție verbală a ideilor: "Viața reală a unei idei nu durează decît pînă ce ajunge la punctul extrem al cuvintelor. Atunci se pietrifică, moare, dar rămînînd tot atît de indestructibilă ca și animalele și plantele fosile ale lumii primitive". Ideile și imaginile, continuă Streinu, posedă o schemă comună, îndreptățind chiar teoretic, maniera plastică. Dacă judecata, operație elementară a minții umane, are ca resort
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
cu oase de animal inventat în mormintele dezgropate de gurile rele emanații de hidrogen sulfurat peste jarul orbit mitul negru din puțul cu reziduu fosil se naște în civilizația ecranelor peste globii străpunși cu țepe informaționale sâmburii de Halloween se pietrifică în plăcinta în care scormonim răvașe creier preparat cu mixerul blestemul V. Domnii surprinși Domnii peste posadele de gheață Inorogi țesuți în verdeața înaltă a cerului înmiresmat în mațele turbanelor-țepele purpurii în foalele lentilei-vătafii bulbucați în burta cimpoiului-viclenia și trădarea
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de 23.800 de metri nu există. Trebuia pus cam 22 centimetri cubi pe metru liniar, de nisip cernut de râu și el a pus doar pe 1.300 de metri nisip de coastă care nu se pune pentru că se pietrifică. În situațiile de lucrări scrie că s-au pus 6.000 de metri cubi de nisip. Astfel au scos 4,1 miliarde de lei” , ne-a mai spus Marcel Ipate. El a mai adăugat că banda de avertizare care se
După trei ani de cercetări s-a făcut lumină în cazul de fraudă de la Todireşti () [Corola-journal/Journalistic/24780_a_26105]
-
o obtuzitate stuporoasă a putut altera sensul mistificării pînă la a-l preschimba într-un sinonim deplorabil al falsificării. În realitate, mistificarea e regimul interior de viață al unui mistic. A falsifica un lucru înseamnă a-l face fals, a pietrifica o substanță însemnă a o face piatră, a vivifica un lucru înseamnă a-l face viu, a simplifica ceva înseamnă a-l face simplu, și exemplele pot continua cu orice verb care se termină în „ificare" (din latinescul efficio-ere) cu
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
Prin urmare, trecutul nu este ceva cristalizat, așa cum presupun unii, ci o configurație care se schimbă pe masura ce înaintăm în viață și care își realizează adevărată semnificație în clipa în care ne punem mâinile pe piept, clipă când acest trecut se pietrifica pentru totdeauna...” (v. Ernesto Sábato, Abaddón, Exterminatorul, Ed. Univers, București, 1986; trad. Darie Novăceanu). Colericul Oscar Dominguez (1906- 1957), pictor spaniol, e acela care în noaptea de 27-28 august 1938 i-a scos ochiul stâng lui Victor Brauner, ulterior relatându
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
fi văzut în expoziția „BK x Dali”, deschisă din septembrie la Sacred Gallery NYC. Celebra Persistența memoriei trece în secolul XXI cu iphone-uri în loc de ceasuri și cu ipad-uri expuse pe un perete cu graffiti. Locul ouălor care înfloresc sau se pietrifică din Metamorfoza lui Narcis e luat de cunoscutul f, de la Facebook. Lebedele care se văd elefanți sunt înconjurate nu de tipicul peisaj arid din picturile lui Dali, ci de cartiere de zgârie-nori. Simple găselnițe, actualizări forțate, ar putea spune cârcotașii
Dali, contemporanul nostru () [Corola-journal/Journalistic/3284_a_4609]
-
agitația orașului se lipește cu spatele de un zid și rezolvă astfel două dimensiuni, cea publică și cea privată. Pericolul dinăuntru este imposibil de prevăzut. Într-un vis oglinda se transformă în zid: "Mă aflam dinaintea unei oglinzi care se pietrifica sub ochii mei. Uimit, am văzut-o transformîndu-se în zid. Ulterior, n-am mai simțit nevoia să caut alt răspuns în privința destinului. Nu poți fugi de tine însuți nici măcar cînd o vrei cu tot dinadinsul. Sau mai ales atunci." Așa
Eu sînt un anacronic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16012_a_17337]
-
programul funcționează ceas. Sunt câteva bloguri plătite să promoveze piei de cloșcă și o miliție disperată, gata să servească unei cauze pe gratis. Vorbim despre victimele programului, masa de manevră, inocentă și gata de sacrificii. De aici începe credința, care pietrifică pe neașteptate aburii calzi ai unei apariții bine primite, căci o modă se spulberă sau se clasicizează - ca în cazul programului riguros și terorist sub impulsul cărora se închid bisericile, se selectează valorile, se căpătuiesc învingătorii.
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
și previzibilele pauze aduc cu ele impresia inevitabilă de neîndurare, de neînduplecare. E o muzică tăioasă (chiar în nuanțe reduse), cu țâșniri vulcanice și dispariții hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică, numindu-se "Eterna reîntoarcere
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
larvară precum o reflexă apărare a unui mediu condamnat la dispariție. Sub broderia de senzații se află jelania unei ,culturi minore" deși purtătoare a unei difuze conștiințe cosmocentrice, care-și presimte sfîrșitul: , Ascultam fîlfîitul aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică sîngele/ Cum se mineralizează oasele/ Trupului meu slăbit de luna aprilie.// Ploaia a continuat zile în șir/ Iar nopțile au arătat semne de primejdie și surpare/ A pămîntului din văzduh/ Peste pămîntul de jos/ Nici rădăcina copacilor nu mai era
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
tăișul bont: "Eu sînt domnișoara Teroare,/ femeia cu cele mai lungi picioare!" (Pe furiș). Sau: "Tu, scoate-mă din întristare/ cu dinții nopților impare,/ tu, sororală, amazoana/ adu-mi colac de-nmormîntare/ orbită principeselor avare" (Lucianogramă 8), unde pornirea vehemență se pietrifica în ornament. Sau următorul impuls suicidar, de îndată temperat prin factorul idilic: "Puls al clipei cu venele tăiate./ Iarbă cosita în zori, în satul zubascian,/ pe unde fetițe desculțe descînta deochiul" (Scară magică). Sau un tablou ce se vrea terific
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
stricați de vărsat, arși de soare și de vînt. Pășește larg...”. Și „Calul e alb”, „cu gîtul întins, scobîlțind din picioarele ciolănoase”, cu „capul, mare cît o solniță”, „adormit parcă”. Apoi ulițele satului, valea, dealul, culmea...Imaginea „se întărește”, se pietrifică. Cizmele femeii sînt „tari”, picioarele calului sunt „ciolănoase”, rănile lui sunt „pămîntii”, rana e „tare ca potîngul”, iar înaintarea protagoniștilor este lentă, încetinită mereu, gata să împietrească și ea... Și iarăși calul alb, slab, tras de căpăstru... Imaginea e gata
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Dumnezeirii. De-monii-greien năvăliră pe-acoperișul bisericii, își înfipseră ferăstraiele din coadă printre olane și sloboziră-năuntru ouă prelungi, din care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul, în odăjdiile sale de fir aurit, îi pietrifica, stropindu-i cu apă sfințită. Demonii târâtori săpară găuri pe sub pământ și se iviră pe neașteptate printre cei îngenuncheați. Dar tămâia din cădelniță le intră-n nările largi și le sfărâmă țestele șerpești în mii de țăndări. Demonii-lilieci înșfăcară steiuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în vreun fel, când scheletul surorii ei se prăbuși, se prefăcu în țărână și dispăru. Geamăna se lăsă în genunchi și-apoi se întinse la pământ, pe o parte, cu un șold mult ieșit în afară. Încremeni, se albi, se pietrifică. Părea o statuie, un mulaj din Pompei. Nasul i se ciobi, brațele, i se sparseră, trunchiul se frânse în mai multe bucăți, din statuie rămaseră numai așchii și cioburi, care se pulverizară până la praf de cretă, pe care vântul îl
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
primordială a unui element este latentă până-n momentul în care e provocată o reacțiune. În acest moment însă una și aceeași împrejurare produce un efect cu totul deosebit. În fața aceluiași foc apa se face abur, fierul se topește, lutul se pietrifică. Această dispoziție primordială în rău sau în bine se manifestă în accentul etic. El deschide misteriile adevărate a vieței omenești, adâncimile caracterului și este creația cea mai însemnată pe terenul artei reprezentărei. La lovirea aceluiași ciocan aurul va răsuna cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
voie să fie bolnavă ca să nu se îmbolnăvească Virgil. Așa încît, Monica, bolnavă, trebuie să aibă grijă de Virgil căzut bolnav prin efectul bolii Monicăi. Primul simptom al îmbolnăvirii prin ricoșeu a lui Virgil este intrarea în tăcere. Virgil se pietrifică: chipul devine imobil și nu mai răspunde decât cu "da" și "nu". Nu mai citește, nu mai ascultă muzică. Nimic din ce vorbesc cu Monica la telefon nu-l interesează și nu îi stârnește reacții. De obicei comenta din off
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]