304 matches
-
din fața lor să dispară. Razele soarelui cuprindeau întregul perete într-un joc feeric de lumini și umbre, iar totul din jur părea că se închină acelui colos. Piatra Domniței, șopti abia perceptibil Ilinca. Oare e adevărată?... Ori e un nour pietrificat? Peretele se ridica drept, fără nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult, brăzdat din loc în loc de dungi zimțuite, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rază de soare\ Și farmec în a codrului fanfară\Și visuri dulci în liniștea de seara\In cer și pe pământ e sărbătoare.” Pe o alee paralelă se află statuia compozitorului George Enescu.Poetul Valentin Roșca descrie acordurile viorii sale:”Pietrificată muzică solară\In orgi și violine de sidef...”. De la Casa de Cultură,”poetul tihnei provinciale”,George Tutoveanu, „la care și cerul gurii e albastru”, ne invita la cenaclurile „Academiei Bârladene”:" Coboara toamna-n sufletu-mi întreg,\Că s-au uscat
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
o femeie ca asta mâi nile sunt partea cea mai atrăgătoare, de un erotism calm, sigur de sine. — Pentru că acestui cioban îi plăcea să povestească tandru cum ajunsese el să șchioapete. Umbla cu oile doar desculț, tălpile lui cu fisuri pietrificate putând traversa și focul Iadului, dar odată, nefiind atent, pe când trecea pe lângă o căruță, povestea el, „mi-a venit căruța cu roata peste picior, am auzit o trosnitură... și... când mă uit - laba sucită“... A râs, indulgentă. — N-ai unde
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu Iarna la Predeal.../ Era-mbrăcată ca și-acum un an,/ Cu aceeași albă rochie de bal,/ Păstrată vara sus, pe Caraiman.../ Călătoream spre țara unde cresc/ Smochine, portocale și lămîi.../ Eram într-un compartiment de clasa I,/ Cu geamul mat, pietrificat de ger,/ Și canapeaua roșie de pluș,/ Sub care fredona-n calorifer,/ Sensibil ca o coardă sub arcuș,/ Un vag susur de samovar rusesc.../ Și-am coborît în gară, pe peron,/ Să schimb cu iarna cîteva cuvinte.../ Venea din Nord
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
cuvînt uriaș,/ ne face praf și pulbere/ pe mine și orașul meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul frumoasei de odinioară ajunge a secreta tristețe, o tristețe pietrificată, iar în final se dizolvă în văzduh: "da, s-a șters frumusețea de pe chipul tău/ ca numele actorilor de pe afișul uitat sub soare și ploaie./ egală cu tine mereu, adîncită/ în tristețea ta fără capăt./ uiți să vorbești, uiți să
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
numele actorilor de pe afișul uitat sub soare și ploaie./ egală cu tine mereu, adîncită/ în tristețea ta fără capăt./ uiți să vorbești, uiți să vezi și să auzi,/ devii transparentă, semeni cu aerul,/ vrăbiile și rîndunelele zboară prin tine" (tristețe pietrificată). Dumnezeu nu ezită a anula chiar și fizionomia poetului: "cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa întîi așa/ mi-a șters el ochii, nasul, buzele, întregul chip,/ cum ștergi cu guma/ bastonașele greșite din caietul de clasa
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
români pe o stradă locuită de sași. De Crăciun, de pildă, ai mei primeau punga de la sindicat: o portocală, două trei napolitane, pufuleți, câteva bomboane de pom și mini-ciocolata Făgăraș, o Gumela în care ne rupeam dinții, Eugenia, turtă dulce pietrificată. Era cadoul de sfârșit de an pe care regimul îl făcea clasei muncitoare: punga de la sindicat. Adulmecam îndelung portocala, îi ronțăiam meticuloși coaja, curățam cu limba resturile de ciocolată de pe staniol, rădeam cu dinții crema din Eugenii și apoi ne
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Plus nenorocirile din frigiderul meu în care se mai află o bucată scorojită de cașcaval, niscaiva salam, două roșii zbârcite, un sfert de pachet de unt oarecum râncezel și o jumătate de borcan de dulceață al cărui conținut s-a pietrificat. Cutia de lapte uitată pe masă, cam de alaltăieri, o va arunca fără comentarii la gunoi, încă din start. În următoarele treizeci de minute, va alcătui, cu realism și un calm ușor ironic, planul de bătaie împotriva tuturor neajunsurilor. Și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alb, Blegălăul, zise ea cu ciudă, logodnicul fericit și intră în baie ca să nu-l mai vadă când o fi să treacă înapoi spre camera lui. Femeia de serviciu veni abia către seară, când Sidonia era așa de frântă și pietrificată în ea, încât dacă cineva ar fi împuns-o cu cuțitul nici n-ar fi curs sânge. Își revărsă o parte din nervii zilei pe biata femeie, nu prea mulți, doar era conștientă, se temea să n-o supere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era nici înfricoșată, nici bucuroasă că își vedea etapele existenței, era doar uimită. Ceva nu se lega. Ce anume lipsea din lanțul ciuntit? Ființele aveau ochii morți, ațintiți într-un singur punct, în funcție de poziția fiecăreia, o împietrire vie, în afară de păpușa pietrificată cu totul. Ceasul funcționa, umbrele aveau atitudine, răzmerița de grup se terminase sau așa i se părea deocamdată, făceau gălăgie într-o limbă necunoscută, dar parcă vorbeau din spatele unui perete, așa de înfundat le auzea vorbele dacă erau vorbe scâncetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu, nu și capul. Sfâșiată între râs și jenă, văd cum capul monstruos, cu buzele spasmodic răsfrânte în somnul agitat, se instalează pe o traiectorie clară. Cu fiecare secundă, se apropie de umărul ei subțire, de gâtul transparent, de coafura pietrificată stalactitic. Sunt convinsă că, atunci când impactul se va produce, ea nu va mai rezista. Se va ridica și își va schimba locul. În vagon, nimic nu întrerupe liniștea în afara sforăitului grotesc al servietei diplomat. Mi se pare că toți urmăresc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Cât anume din textele școlare mai este inteligibil și atractiv pentru ei? Câți profesori mai sunt în stare să le prezinte un Eminescu viu, care să-i emoționeze, și nu un poet care pare să se fi născut deja mort, pietrificat într-o glacială glorie de muzeu? Câți copii sunt încurajați să scrie și să-și dezvolte talentul literar și câtora dintre ei li se încorsetează mintea în fraze stereotipe și reci pe care trebuie să le învețe pe dinafară înainte
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
un soi de semiclandestinitate ca să cumpărăm volumele de publicistică din seria Eminescu, Opere complete, parte din creația sa despre care nu se vorbea - iar receptarea, unidirecționată. Povestea asta a dus la o imagine deformată, inflexibilă a operei. La o imagine pietrificată, rigidă, așa cum era totul atunci. Morga ideologilor și a propagandei comuniste era imprimată, automat, și asupra clasicilor. Sub această directivă nescrisă, ei scriseseră despre o patrie și despre un popor mare, fără cusur. Cînd „Dilema” a propus, prin „dosarul Eminescu
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
Refugiul Spirlea pe traseul La Lanțuri, din Piatră Craiului, găsești spărturile în stanca și nu te poți opri să nu te întrebi "cum a fost posibil?" Aceste înălțimi, au fost cândva fund de mare. Iar mărturie stau grămezile de cochilii pietrificate, pe care dacă sunteți căutători cu ochi atent, le puteți zări la tot pasul.
Descoperă zece fenomene bizare din România by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63627_a_64952]
-
Voință permițându-i, prin proprie voință, de om, să mai îndure hazardul câtorva zvâcniri sau simple gesturi sub botnița statuilor (patina verde și excrementele hulubilor), astfel sfidând în parafrază fraternul „de te-ndeamnă de te cheamă" la Paris cu larma pietrificată-a monștrilor notre-dame-zi sub orbirea cărora-n eterne zaruri creierul e numărul și numele de-anagramă al ecoului de ere suprapuse (ere-eire-rere-iere-ecre-creier...), anti-metabolic și, concomitent, anabolic pentru un herald care în clipa morții își câștigă demn înfrângerea prezisă... - în această
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
rămâne cărțile altora în sicriele rafturilor - pe masa mea paginile de un alb cadaveric cuțitul creionului visând sângele literelor stafia cuvântului niciodată scris. Momentul zero Poate o geană de-a ta ca o antenă de insectă din cretacic și ciobul pietrificat al lacrimii mele se-nvolburează în clepsidra de beznă până când cu scrâșnet de osii ruginite se urnesc arătătoarele galaxiilor și o nouă moarte începe. Intimitate Mi-ești atât de aproape ca un cuțit într-o rană încât nu mai știu
Poeme by Ruxandra Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4695_a_6020]
-
a văzduhurilor, a zonelor înalte, eternul conflict dintre suflet și spirit” (p. 20). La Hydra, impresia se fixează în câteva simboluri ale ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din mare aidoma unei uriașe pâini pietrificate. Este pâine transformată în piatră pe care artistul o primește ca recompensă pentru eforturile sale atunci când zărește pentru prima oară țara făgăduinței ...Chiar stâncile, și nicăieri n-a fost Dumnezeu mai generos cu ele ca în Grecia, sunt simboluri ale
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
o regină de către poporul său. Obișnuitele metafore sunt supărătoare, dar inevitabile: dantelă de piatră, pădure de coloane, bolți silvestre: de la Chateaubriand încoace nu mai sunt imagini vacante și catedralele nu s-au schimbat. Armonia gravă a țâșnirii spre care havuzul pietrificat este un miracol - mărturia unei plenitudini, al unei tensiuni creatoare aproape supraomenești. Fluviile de sunete din toate clopotele revărsându-se, plecând, coborându-se asupra orașului printre ogive și arcuri frânte sunt ca bătaia de inimă, viața sonoră a catedralei, voce
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
și încă/ pînă’n rădăcinile din fiere,/ pînă’n piscul violet al frunții./ Inima mi-i lac de miere./ Colțul lunii și grăunții/ clatină’n vertebre munții” (Celorlalți). Un romantism încordat îl determină să recepteze partea dură a lumii: arborii pietrificați, apa care arde-n flacără, femeia de rocă, dinții asemănători cu cei ai troglodiților, biscuiții de piatră ce li se oferă. Întunericul din mări e putred, limba încărcată de minerale, urechea evocă sulful răcit. Însuși Dumnezeu e de gresie și
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
confreriile secrete - scriitorul american abordând acum subiectul reprezentat de masonerie - și nici codurile secrete. Tema centrală a romanului va fi de altfel descifrarea mesajelor (foarte reale) încrustate de artistul James Sanborn pe suprafața lui „Kryptos”, ciudata sculptură din granit, lemn pietrificat și bronz ridicată de acesta la sfârșitul lui 1990 în incinta complexului C.I.A. de la Langley - Virginia, creație a cărei formă amintește de o hârtie ieșind din imprimanta unui ipotetic computer. Soluția codului „Kryptos” nu a fost în realitate pe deplin
Agenda2005-48-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284433_a_285762]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Imaginatie > EMIL SAUCIUC - PĂMÂNT DINTR-O EXPOZIȚIE - POEME (2) Autor: Emil Sauciuc Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului OAMENI DE PĂMÂNT Tabloul unu Trei trupuri de pământ colțoase și pietrificate, se uscă-n asprul vânt de vremuri erodate. Tabloul doi Trei corpuri ce arată șase și un sfert de timp mușcă din partea lor curată, din ele însele, din anotimp. Tabloul trei Trupurile olărind se ridică modelate de iarba-pământ, nepurtând ură
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
în alte timpuri, printre filele învechite de negura timpului ale unei cărți de povești fermecătoare. Orașul își menținea vie strălucirea sa medievală. Părea că, în acest loc, clepsidra timpului s-a oprit atunci, în miezul evului mediu, nisipul s-a pietrificat, s-a împotmolit în interiorul vasului, fără nicio șansă de a se mai mișca și niciun firișor delicat din acesta, nu s-a mai strecurat de cealaltă parte, devenită parcă interzisă pentru el. Procesiunea a trecut pe străzile orașului Hameln, apoi
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
dar frunzele au murmurat în parte că iarna cu pași repezi o să vină chiar dacă azi o simt și-o cred departe. Aș vrea să mă întorc, dar nu se poate. În urma mea copacii devin ziduri în care zac pe veci pietrificate visele mele pline doar de riduri. Parcă aud cum susură izvorul și dacă aș ajunge lângă dânsul l-aș bea din pumni, fiindcă mi-am spart ulciorul și mi-aș spăla cu apa-i vie plânsul. Stau derutat pe stânca
DE-O VIAŢĂ URC DIN CE ÎN CE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383342_a_384671]
-
călcai nepăsătoare Viața-mi pusă la picioare?!... Oare, ce inimă aveai?!...” Greu mi-am stâmpărat urgia, După ce-a trecut magia... Compunându-mi elegia, Azi scriu despre noi: „ a fost”... Lacrimile mi-s uscate, Zâmbetele noastre, toate, Îmi par stări pietrificate Iar iubirea-i... fără rost. Referință Bibliografică: CLIPA FĂRĂ ROST / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1792, Anul V, 27 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolaie Dincă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CLIPA FĂRĂ ROST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383001_a_384330]
-
mai tare, fiindcă înțelegea că nu exista nici o cale de a se integra în lumea nouă ce se deschidea dincolo de stâncile întunecate și de nesfârșita întindere pietroasă. Simpla idee că devenise un fel de fosilă vie, la fel de nefolositoare ca moluștele pietrificate pe care din când în când le găsea în munți, îl făcea să cadă într-o depresie cumplită. Cu douăzeci de ani în urmă, tatăl său era încă un inmouchar mândru de obârșia sa și de sângele care-i curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]