403 matches
-
se supunea, cântă, nu că Într-o mănăstire modestă, ci că Într o catedrală Împodobita toată cu aur. Acum, la Începutul Mileniului III, instrumentul celebru face doar gălăgie. Zgomot fără rost ce se ridică spre tavanul sprijinit În colonade și pilaștrii albi, grandioși. Sunetele suie alandala, se Împletesc, se desfac... precum un fuior de în deslânat. Clapele de fildeș autentic sunt tocite de căte degetele le-au atins În răstimp. S-au subțiat, sunt cariate și sună că un clopoțel japonez
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PILASTRUL SPERANȚA Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului La tâmple-adie vânt de primăvară, ochii-mi privesc dincolo de tăcere și-ncerc să plămădesc o altă vară, dar ani mulți și-au luat
PILASTRUL SPERANŢA de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384807_a_386136]
-
ce pleacă-vine, pilastrul-speranța ține-al meu gând. Privesc încrezătoare din barca vieții, uneori, valurile au clătinat-o nemilos și făr' să caut la neajunsuri explicații, vreau cuvântul să-l zidesc scupulos. 25 Ianuarie 2017 - MIT ( Pictura - Freydoon Rassouli ) Referință Bibliografică: PILASTRUL SPERANȚA / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Maria Ileana Tănase : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PILASTRUL SPERANŢA de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384807_a_386136]
-
floare abia, înflorită.Zorii se scurg ca un râu, la poarta nopții,când, din nou, împânzesc albia dimineții;te-aștept să răscolim cearceafurile-n doi,chiar dacă ''la tine-i vineri iar la mine-i joi''8 Februarie 2017 - MIT... XIX. PILASTRUL SPERANȚA, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017. La tâmple-adie vânt de primăvară, ochii-mi privesc dincolo de tăcere și-ncerc să plămădesc o altă vară, dar ani mulți și-au luat la revedere. Nu
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
vara vrea sâmbrie; perechi de-ndrăgostiți se plimbă sub un nor, mi-e dor să-mi spui întruna,, iubito, te ador!” mă trece-un gând șăgalnic, când cerul e albastru, din dorul tău prea sfânt să-mi fac un mic pilastru, că bobul este dulce, pe buza mea rănită, hai, vino iar la mine, să mă faci fericită!... și dacă-ar fi să fie, te rog, să nu ai teamă, câ voi veni desculță, fără să bagi de seamă, voi încerca
E TOAMNĂ NE-NCEPUTĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383551_a_384880]
-
pasaj Îngust pe mijloc, până la Piazza San Giovanni. Dinaintea porților baptisteriului, terenul fusese bătătorit pe mai bine de două sute de brațe, până la vechea centură de ziduri romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai mare biserică a creștinătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
romane. Acolo se Înălțau masivele structuri portante, Împărțite În trei naosuri străjuite de marii pilaștri. Zidurile exterioare fuseseră ridicate până la marginea ferestrelor, În timp ce, spre transept, structura absidei era aproape completă, cu cele trei nișe ale sale. Acolo, Arnolfo așezase deja pilaștrii de susținere ai cupolei care urma să acopere cea mai mare biserică a creștinătății. Poetul intră pe șantier, Încercând să evite roabele și mai ales roțile de scripeți care se Învârteau În jurul precum piesele unui model planetar care o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dispară sub noua pardoseală. Își ridică ochii, Închipuindu-și ce se va fi ales de acel edificiu, odată terminat. Un templu de giganți Înălțat pentru niște oameni atât de neînsemnați... Iacopo Îi urmărise privirea. Când va fi acoperită, la Încrucișarea pilaștrilor, va fi biserica cea mai mare a creștinătății. Capodopera lui Arnolfo. Astfel, prin intermediul acestor ziduri, numele Florenței se va răspândi pe toată fața pământului. — Numele Florenței e de acum bine cunoscut și În iad, messer Iacopo, murmură Dante. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ilumina noi amănunte, aspectul construcției devenea tot mai familiar. Se găsea Într-o galerie săpată În stâncă, largă de cel puțin șase brațe și acoperită de o boltă accidentată. Ici și colo, fără vreo regularitate evidentă, bolta fusese Întărită prin pilaștri și arcuri de cărămizi. Galeria dispărea În umbră dincolo de cercul de lumină al lămpii. Sub picioare simțea un mâl vâscos, cu un miros puternic de putreziciune. Trebuia să fie argila de pe malul râului Arno, care urca până acolo atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sigur că misteriosul vizitator fugise pe acolo. Dar era prea târziu ca să-l mai urmărească. Tocmai se pregătea să facă cale Întoarsă când băgă de seamă că un lucru se mișca În fața lui. De-a lungul pereților și rezemate de pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți. Blestemații! Dante se rezemă de pilastru, respirând adânc pentru a-și potoli agitația, iar apoi Își deschise drum prin mijlocul gloatei, spre tavernă. În prag, Teofilo avea aerul că Îl aștepta. Intră hotărât, urmat de spițer, care se dăduse la o parte pentru a-l lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în cel mai pur stil renascentist, deasupra căreia, ieșind din primul cat al clădirii ce înconjura curtea, se zărea o loggie. Dar Broanteș n-avea vreme să admire ancadramentele superbe ale ferestrelor, nici frontoanele semicirculare alternând cu cele triunghiulare, nici pilaștri în trepte, deoarece Cosette, cu aceeași grabă urcă la primul etaj, deschise o ușă și apucându-l de-o mână pe Broanteș, îl târî după ea. Ce noroc pe Broanteș! Să descriem puțin camera. în mijlocul ei, la dreapta patului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cinstitele fețe boierești se lăsară asupra blidelor de Lipsca și începură a gusta cu mișcări stăpânite obișnuitul borș grecesc. Un sunet plăcut, un zvon ușor de linguri căutând bucățile de carne se înălța spre uriașul tavan boltit sprijinindu-se pe pilaștri de marmură construiți cu sudoarea poporului. Cu glas scăzut, cuviincios, invitații schimbau între ei impresii, informații, solnițe, ardei iuți. Lângă bi-vel-vornicul Drăguțescu, mărunțica sa nevastă mânca grijuliu, abia deschizându-și gurița spre a primi lichidul călduț, delicios, din lingură. înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e surghiunit pentru partizanat, mai zise messer Duccio. Dante se limită să Încuviințeze din cap. El semnase ordinul de exil. Iar inima Îi era Încă Îndurerată. În biserică, o mulțime de bărbați și femei se Îngrămădea În naos, strivită, de pilaștri și de pereții aspru din piatră, de către cei ce continuau să intre. Între ultimii doi pilaștri se Întinsese un lanț de fier care tăia spațiul, Împiedicând intrarea către altar. Înapoia lespezii simple de marmură, un prag delimita perimetrul corului, acoperind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
semnase ordinul de exil. Iar inima Îi era Încă Îndurerată. În biserică, o mulțime de bărbați și femei se Îngrămădea În naos, strivită, de pilaștri și de pereții aspru din piatră, de către cei ce continuau să intre. Între ultimii doi pilaștri se Întinsese un lanț de fier care tăia spațiul, Împiedicând intrarea către altar. Înapoia lespezii simple de marmură, un prag delimita perimetrul corului, acoperind asemenea unor culise vederea către absidă. Dincolo de lanț, lângă altar, fusese așezată o ladă din lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai bine de o palmă pe deasupra capetelor din mulțime. Dante o porni Într-acolo și, În cele din urmă, ajunse până la el. - Messer Alighieri, și domnia ta tot la curtea miracolelor? Îl Întrebă omul zâmbind, În timp ce ambii se adăposteau după un pilastru. Dante rămăsese cu gura Întredeschisă de surprindere. - Da... ca și domnia ta, de altminteri, murmură el, negăsind altceva mai bun. Celălalt zâmbea În continuare, scuturându-și pe spate pletele Încă negre care, ici și acolo, Începeau să fie brăzdate de câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de mine, la adunare. E nevoie de prezența mea undeva, se mărgini să Îi comunice străjerului. Când ajunse, biserica gemea deja de mulțime. Încă o dată, Își croi drum cu coatele, Încercând să revină În locul de observație de data trecută, sub pilastru. Baldachinul menit să adăpostească relicvariul lui Bigarelli fusese deja transportat În fața altarului, iar cineva trăsese perdelele pentru a-l oferi vederii credincioșilor. Dar călugărul și miraculoasa relicvă Încă nu Își făcuseră apariția. Dante profită de acest lucru ca să observe mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-un colț, stârnind oarecum neliniște, rasele albe a doi dominicani. Poetul se retrase din instinct Înapoia pilastrului: dacă se deranjase și Inchiziția, era un semn că miracolul depășise zidurile acelei mici mânăstiri. În acel moment, pe poarta din spate Își făcu intrarea, cu pași Înceți și maiestuoși, călugărul Brandan, urmat de doi bărbați Însărcinați cu transportul relicvariului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
element pur ornamental, ci un expedient care nu permitea ca miracolul să fie observat din părțile laterale. Încercă să se deplaseze spre colțul bisericii, spre a verifica dacă bănuielile Îi erau Întemeiate. Dar se opri de Îndată: Înapoia unuia din pilaștrii laterali ai bisericii văzu furișați doi bărbați cu rasa dominicanilor, care urmăreau scena cu luare aminte. Mai cu seamă unul dintre cei doi Îi atrase atenția, cu figura lui scheletică și cu gura lui ca o rană de brici: Noffo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era În condiții mai proaste decât celălalt. Dante introduse vârful țărușului Între cele două canaturi, făcând pârghie cu putere. Auzi cum zăvorul se sfărâmă cu o pocnitură Înfundată, În timp ce ușa ceda. În naos părea să nu fie nimeni. Șirul de pilaștri răspândea În jur o pădure de umbre, În lumina lunii, ce pătrundea pe ferestre. O porni tiptil spre absidă, unde tabernacolul miracolului trona pe fundalul pereților de piatră. Îndepărtă broderia care Îl acoperea. Dedesubt, Însă, găsi Încă un cerc dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încet-Încet. Acum nu mai răspundea la strânsoare cu teama prizonierului, ci mai degrabă cu ducele abandon al unei Îndrăgostite. O conduse pe lângă colonadă, către ușa dinapoia altarului. Dar, după doar câțiva pași, se opri, Împingând-o la adăpostul unuia dintre pilaștri și nemaifăcând nici el nici un zgomot, În Întuneric. În fața lor era un bărbat care se Învârtea prin naos, căutând parcă ceva. Mâna Îi alergă la dagă, gândindu-se că Brandan s-ar fi putut Întoarce, În timp ce umbra se apropia tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
poarta acelei abații infernale. Dar un horcăit dinapoia uneia dintre oglinzi Îl reținu, Împietrindu-l de frică. În centul octogonului, o pată de umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceva ce nu Îl convingea pe deplin. Un tremur ușor În glas, din când În când, ca și când un fir de disperare i-ar fi marcat cuvintele. Ceva trebuia să fi Împiedicat planul acela perfect. Mâna asasinului Începuse să lovească În pilaștrii viitorului edificiu, destrămând urzeala proiectului. Însă, dacă scopul asasinului era să curme visul imperialilor, atunci era cu adevărat foarte posibil ca Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plâng, Poate doar de fericire. Îmi pui în inimă jăratic, Să-mi ardă dorul mai intens, Și cu un aer primăvăratic, Totul mi se face vers. Mi-ai adus cerul albastru Alungând negrii nori, Mi-ai pus în față un pilastru, Să mă sprijin uneori. Drumul meu va fi vrăjit, De trecerea prin Calea Lactee, Sufletul îmi e cucerit, De tine frumoasă femeie. Referință Bibliografică: SUFLET VRĂJIT... Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 951, Anul III, 08 august 2013. Drepturi
SUFLET VRĂJIT... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364331_a_365660]
-
iradiindu-și îmbrățișarea de briliante, de chihlimbar, de rubine și ametiste, ar coase cu acul ei de aur fantele și sfâșierile unei nașteri ce se reînnoiește, o barcă navigând spre izvorul dintâi ne-ar realăpta ridicându-și sânii ca niște pilaștri, sub puntea de argint, ce sprijină picioarele rănite, care, după ce-au tot drumețit, se grăbesc spre adăpostul conviețuirii noastre. Traducere și prezentare: Eugen Dorcescu Referință Bibliografică: Goya Gutiérrez, Despre conviețuirea noastră / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]