30 matches
-
tradiției stilistice. La Chaucer, de pildă se constată mari deosebiri între stilul diferitelor narațiuni incluse în Povestirile din Canterbury și, în general, sulul operelor sale din perioade diferite și aparținând unor tipuri literare diferite, în secolul al XVIII-lea, oda pindarică, satira, balada aveau fiecare un vocabular și un stil obligatoriu. "Stilul poetic" era limitat la anumite genuri, în timp ce în genurile inferioare era permis sau chiar recomandat vocabularul comun. Chiar și Wordsworth, 240 în ciuda faptului că a condamnat stilul poetic, într-
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
forma internă (atitudinea, tonul, scopul în general, subiectul și publicul cărora ele se adresează). Baza de la care se pleacă poate fi sau una sau alta (de pildă forma internă pentru ".pastorală" și "satiră"; forma externă pentru versul dipodic și oda pindarică); dar aceasta implică pentru critică sarcina de a găsi cealaltă dimensiune, pentru a completa schema. Uneori se produce o schimbare semnificativă: ca și în vechea poezie greacă și romană, "elegia" începe, în engleză, cu cupletul sau distihul elegiac; totuși, vechii
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Himself (Odă sie însuși) de Ben Jonson, Ode to Evening (Odă serii) de Collins și Intimations of Immortality (Semne ale nemuririi) de Wordsworth au puține contingențe ; dar un ochi mai pătrunzător va vedea originea lor comună în oda horațiană și pindarică, și va putea stabili existența unei legături, a. unei continuități, între tradiții și epoci aparent disparate. Istoria genurilor literare este neîndoielnic unul dintre domeniile cele mai promițătoare pentru studiul istoriei literare. Această abordare "morfologică" poate și trebuie să fie aplicată
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga. În 1973 obține Doctoratul în Filologie cu teza „Patria la Pindar și Eminescu“, susținută la Universitatea din București; conducător științific: Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Îi apare volumul „Imnele Bucuriei“ la Editura Cartea Românească. Traduce și publică, la Editura „Univers“, „Odele pindarice“ - Olimpianice -; în românește de Ioan Alexandru; îngrijire de ediție, introducere și note de Mihail Nasta. În perioada mai-iunie 1974 călătorește în fosta Uniune Sovietică și vizitează Moscova, „Leningrad” (Sankt Petersburg), bisericile din nordul Rusiei etc. În 1975 la Editura Univers
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
discutabil“, „Vămile Pustiei“, „Imnele Bucuriei“, „Imnele Transilvaniei“. La Editura „Facla“ din Timișoara a apărut volumul „Scrisori către un tânăr poet“ de Rainer Maria Rilke (traducere de Ulvine și Ioan Alexandru; prefață de Ioan Alexandru). Volumul al III-lea din „Odele pindarice“, în traducerea lui Ioan Alexandru, apare la Editura „Univers“. Volumul cuprinde „Nemeene“, „Isthmianice“ și fragmente. În 1978 la Editura „Dacia“, din Cluj-Napoca, a apărut volumul „Iubirea de patrie. Jurnal de poet“. La Editura „Cartea Românească“ apare volumul „Imnele Transilvaniei“, fără
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]