973 matches
-
elefant ce tocmai se odihnește. De asemenea, la tot pasul ai impresia că pe cerul de un albastru strălucitor sunt proiecteate chipuri de războinici cu profiluri severe și cu bărbi impunătoare. De la pupitrul mării le dirijează triunghiularul Peñon de Ifach, pinten alb, ascuțit, izvorât direct din apele bleumarin. Altitudinea sa de 333 de metri e predestinată parcă pentru cele trei colțuri cu care se opintește din apă. Încă de pe vremea cartaginezilor, ” Peñonul” era cunoscut ca simbol al acestei regiuni de coastă
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_calutiu_sonnenberg_1486024695.html [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
trecătorilor, care se întorceau pline de curiozitate spre el, de parcă ar fi fost îmbrăcat în ținută de carnaval. Purta tunică neagră, mulată pe trup, precum aceea a uniformelor militărești mai vechi, pantaloni deschiși la culoare, strânși pe picior, cizme cu pinteni, două fete bufniseră în râs trecând prin dreptul său. Măcar dacă librăria ar fi fost deschisă, să fi intrat, să se fi ascuns printre rafturi, căci neisprăviții lui de colegi întârziau, fusese un naiv să creadă că se vor mulțumi
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
și cnezii lor. La începutul secolului al XIII-lea, regele ungar Andrei al II-lea, care își însușise titlul de rege al Cumaniei, a urmat politica papală de presiune politico-militară și de prozelitism asupra cumanilor, și implicit a românilor, creind pinteni de susținere a unor acțiuni permanente la răsărit de Carpați (în 1227, Episcopia Milcovului 6) și la Severin (în 1233, marca conducă de un ban). Prin ceea ce istoricii au numit „Banatul de Severin”, s-a creat un cadru politic favorabil
ŢARA SEVERINULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/varvara_magdalena_maneanu_1446630109.html [Corola-blog/BlogPost/376352_a_377681]
-
mult vreme. Începu să râdă: "-Da...am cal... Trase ușor de hat și calul făcu câțiva pasi.Apoi se întoarse. "-Sunt sus,în Piatră Mare...Și...ai grijă cu soarele asta...E periculos...și păcat de sani.Sunt frumoși!" Dădu pinteni calului și acesta încerca să urce spre Familiar. Ea îl privi până când El devenise doar o umbră printre copacii deși. El întoarse o dată capul înapoi și un gând răzleț îi răzvrăti sângele. Dar se razgandi.O femeie chiar și aceea
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Poveste_de_dragoste_1_.html [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
micul ger Și de-aceea stau stingher Și privesc apa-nghețată. Deodată, din poiată Iese țanțoș, fără veste, Un voinic ca din poveste. Pieptul și-l împinge-n față, Creasta-i ’naltă și măreață, Coada neagră, răsfirată Și privirea tulburată, Pintenii aruncă stele Iar la gât, două mărgele. Clonțul, care e curbat, Îl deschide-ntr-un cântat: „Cu-cu-ri-gu !” țipă rar, Că găinile tresar. Și din aripi bate, bate, Mai s-alunece pe spate ! Apoi mărunțel pășește, Sub el bruma se topește
VOINICUL DIN OGRADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1428077494.html [Corola-blog/BlogPost/374509_a_375838]
-
de-ai săi, să zidească intrarea în cheiuri cu bolovani și trunchiuri de copaci, ca nimeni să nu mai pătrundă vreodată în acea zonă blestemată. La o răscruce de drumuri zări urmele cailor ce duceau în pădure. Din impuls dădu pinteni armăsarului, dar un camarad mai tinerel îi prinse căpăstrul: - Ce faci căpitane? Pătrunzi în ținutul interzis? - Poate că încă mai rătăcesc prin codru. Mergem să-i salvăm! - Căpitane, i-a luat dracul astă noapte! - Indiferent de năpasta care s-a
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară caii de niște pinteni de piatră, în apropierea apelor înspumate ale unei cascade ce domina înălțimile cu vuietul său. Principele se opri fascinat. - Așa ceva n-am văzut până acum! - exclamă fermecat de priveliște. - Măria Ta nu cunoaște frumusețile acestor meleaguri! De acum încolo nici un
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
colțul unei stânci privirea îi întâlni o grotă în spatele căreia se înalță masivul muntos cu pereții săi abrupți. De partea cealaltă, pe unde urcaseră, se deschid prăpăstiile adânci și amețitoare. Singura cale de acces este potecuța pe sub cascadă și acei pinteni din piatră pe care se cățăraseră. Un norișor coboară agale de pe culme și poposește în dreptul grotei. De acolo apare o formă umană cu pletele și barba complet albe, ochii ageri, dar afundați undeva în adâncul feței, trupul îmbrăcat în straie
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
vulturii îi vor simți prezența... Dumnezeu să-l aibă în pace! Cu aceste ultime cuvinte Preda încheie pentru totdeauna discuția despre pustnic și locașul secret devenit locul său de veci. Străbătură valea îngustă, sărind peste cioturi, trunchiuri răsturnate de vijelie, pinteni de stâncă, mici cascade, până ajunseră la poalele muntelui. Se afundară pe cărăruie în pădure, iar după un timp ajunseră la lizieră, de unde zăriră conacul care-i găzduia. A doua zi, Mihai Valdescu trimise o solie către ținutul Dunărenilor, principelui
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
La tine m-am tot gândit. - Marine, cred c-ai aflat? Tata a plecat din sat: Mi s-a dus pân’ la Olteț, Să cumpere-un murguleț... Hai repede, nu mai sta! Uite, -acum trece vremea, Și poate veni tata... Pinteni calului să dai, Dacă vrei ca să mă ai! - Apă ia, ochii ți-i spală, Să miroși a tămâioară; Din pumnii tăi vreau să beau! Draga mea, acum te iau!... Te duc, mândruță, cu dor - Sus, în Dealul Viilor - La căsuța
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Calul_haiducului_balada_.html [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
conglomerat de nori, ceață, stânci, arbuști și cer, creează prin neuniformitatea lor o imagine plină de armonie. La coborâre ești întâmpinat de cascade al căror tumult se propagă în unde sonore către creste, în timp ce șuvoiul de apă se lovește de pintenii stâncoși. (capitolul 3, „Transfăgărășanul și splendorile sale”) De pe Transfăgărășan coborâm și o luăm la stânga pe sub poala munților și ajungem în mirifica și sacra vatră a Vâlcii, populată în antichitate de tribul burilor, unul dintre cele mai viteze triburi dace. Aici
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
-ne și ochiul și sufletul cu imaginile superbe ale locurilor pe unde ne calcă pașii. În defileul Jiului ochiul și sufletul nu se mai satură de concretețea frustă a verdelui, a pereților munților, de cascadele făcute de Jiu sărind peste pintenii pietroși : „În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
verdelui, a pereților munților, de cascadele făcute de Jiu sărind peste pintenii pietroși : „În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1490254299.html [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
ne iubim și nimic să nu ne despartă până la moarte. - Vreau să-ți spun un secret... De fapt nu sunt sigură, dar după simptome bănuiesc c-ar fi posibil... - Să avem un copil?... Iuhu! - chiui în culmea fericirii și dădu pinteni calului. Terminară în grabă treburile gospodărești și odată cu sosirea serii făcură o mămăliguță cu brânză și smântână, fripseră un puișor și cinară în tihnă. Vestea anunțată de frumoasa Elena, că în curând vor fi mamă și tată, trebuia sărbătorită cum
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412878111.html [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
și el, uh!, se urcă pe ea, îi dă un brînci și apoi se răstoarnă pe-o parte și adoarme. Peste vreo zece minute iapa se pișa la gard și a mea a fost. Ori o călărești și îți înfigi pintenii în ea, ori te lași de meserie ... Cînd Estera și-a văzut lucrurile în curte, i-a dat afară pe amîndoi. Duce-ți-vă la curve, amărîților. Auzi, îi propusese Caiafa lui Mancuse, hai mai bine să bem ceva ... m-
CAP 8 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_8.html [Corola-blog/BlogPost/350912_a_352241]
-
treia dimineață, odată cu ivirea primilor zori, Pătru pătrunde în grajd, încalecă pe murgul său preferat și se pierde pe o alee în adâncul pădurii. Primele raze ale soarelui îl ajung din urmă pe cărarea șerpuitoare de lângă râul gălăgios. De după un pinten stâncos, în fața ochilor i se desfășoară spectaculoasa cascadă. Noi energii i se preling prin vene și o sete nebună de a-și trăi viața din plin îi cuprinde întreaga făptură. Își leagă calul de un pinten stâncos și se cațără
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416637047.html [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
râul gălăgios. De după un pinten stâncos, în fața ochilor i se desfășoară spectaculoasa cascadă. Noi energii i se preling prin vene și o sete nebună de a-și trăi viața din plin îi cuprinde întreaga făptură. Își leagă calul de un pinten stâncos și se cațără până sub apele reconfortante care se revarsă de undeva de sus, plutesc câteva clipe în văzduh, apoi se lovesc de o stâncă formând un mic lac de vâltori, iar în final se prăvălesc furioase la vale
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416637047.html [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
picioare nu reușeau să se sprijine pe colțul pietrei. Se ridică la locul inițial, se sprijini în degetul mare de la piciorul drept, se răsuci și privi în gol. La câțiva metri sub el apa clocotește înspumată. „Și dacă-i vreun pinten stâncos ascuns în valuri?” Se cutremură. Mai privi încă o dată și după cum bolborosea șuvoiul de apă părea suficient de adâncă. „Să nu-mi pierd luciditatea! Mă va învârti ca pe o morișcă!” Își desprinde palmele de pe stâncă și împinge cu
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416637047.html [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
în toate părțile, când scos la suprafață că abia trage câte o gură de aer. Operațiunea părea că se repetă la nesfârșit în acest vârtej și forțele încep să-i cedeze. Deodată simte sub piciorul stâng ceva tare. Este un pinten stâncos. Împinge în el și se aruncă în afara vâltorii. Se rostogolește la vale, cade în gol în altă cascadă, iar la următoarea reușește să se retragă la margine și să scape de iureșul apelor. Poposi pe mal câteva minute să
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416637047.html [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
printre doamne, îmbrăcată, de data asta, într-o frumoasă rochie albastră-argintie din pânză topită, transparentă, acoperită sumar cu tot felul de franjuri și eșarfe de mătase colorate. În picioare purta niște opincuțe curioase în formă de bărcuțe cu canafi și pinteni, de ziceai că nu atinge cu ele pământul, ci mai degrabă plutește în aer pe valuri. Iar pe cap, peste părul ei lung, roșu, creț, despletit și înfoiat, purta o șăpcuță roșie cu cozoroc, întoarsă invers și legată pe frunte
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1339419228.html [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
de la Minunata doamnă a lunii arginti, săltând și plutind ușor de pe un picior pe altul și arătându-ne discret cât de magnetice sunt opincuțele ei curioase și ce biocurenți de unde Tetta trec prin “bărcuțele “ei cu canafi de mătase și pinteni din creastă de cocoșei de aur. - Exact! Zic eu. Dacă femeia e cu adevărat frumoasă și la minte și la trup, fără îndoială că ferestrele sufletului ei nu se pot deschide decât în sensul Iubirii necondiționate a Mamei Divine! Pentru că
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Reportaj_imaginar_la_un_congres_int_constantin_milea_sandu_1339419228.html [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
în casă? Ești complexat de aspectul tău și ți-e frică să nu se uite după alții. - Da ce vrei mă, tu să zici de aspectu’ meu? Ce? Te crezi vreun gigolo sau vreun don Juan? D-aia îți dai pinteni de fiecare dată, când treci prin dreptul meu? Banditule! Ia să nu te mai uiți printre uluci la femeia mea! Nu ți-e rușine, să spargi casele altora, mă? - A cui casă am spart eu, măi Ghiță? Să știi că
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1490314001.html [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
fi iazul acela sau a secat? Ia să văd! Poate dau peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Comoara_blestemata_ion_nalbitoru_1385371091.html [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
de violență (fie ea de sorginte nazistă, bolșevica ori, pur și simplu, ecou, val eruptiv venit din străfundurile lungului șir de animale sălbatice care ne locuiește) -, Robert Wilson îi biciuiește pe actori fără pic de cruțare, le înfige până la sângerare pintenii obsedantelor sale tablouri vizual-auditive, determinându-i pe Ilie Gheorghe, Valentin Mihali et company să descopere chintesența capodoperei lui Eugen Ionescu. Cu toții, împreună, în ritm de metronom implacabil (precum curgerea timpului), ei dau viață pachetului miraculos de mijloace histrionice și vizual-auditive
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu by http://uzp.org.ro/primul-spectacol-robert-wilson-romania-rinocerii-dupa-eugen-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
foc ce se rostogoli la vale spre hău asemenea unui glob în flăcări. „Imperatorul” fu catapultat în afara autovehiculului, părăsit și neputincios. Forța care-l stăpânise, dispăruse brusc. Cădea liber și aștepta din clipă în clipă să se strivească de vreun pinten stâncos. Dar deodată ceva plescăi în jurul său și un val de apă îl înghiți. Căzuse într-un lac. Continua să se scufunde în acel tău fără fund. Ridică privirea din instinct, și deasupra sa zări doi ochi aprinși ai unui
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1431609503.html [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]