1,679 matches
-
bărbatului ei că o asemenea sarcină este peste puterile copilului. (...) În sufletul lui Anton, coșmarul băcăniei era dublat de coșmarul bisericii. Pavel Egorovici era atît de împătimit de religie, încît își petrecea cea mai mare parte a timpului cu lecturi pioase și cu rugăciuni. În exercitarea credinței, mai mult decît învățăturile creștinești, îl atrăgea însă frumusețea calmă și misterioasă a ritualului, strălucirea icoanelor cu ferecături aurite, luciul veșminelor preoțești, sunetul grav al cîntărilor, mătăniile, închinatul, mirosul pătrunzător de tămîie. Îi obliga
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Egorovici îi obliga să mai stea la încă o slujbă, pe care o făcea el acasă. Pompos și ridicol, cădelnița prin fața icoanelor și poruncea familiei să cînte împreună cu el. Tata, mama, copiii băteau mătănii și își uneau glasurile într-un pios omagiu. Așa trecea vremea pînă la ultima slujbă a dimineții. Cînd clopotele băteau din nou, toată lumea pornea iar spre biserică. Amintindu-și de aceste chinuri, Cehov îi scria în 1892 unui prieten: "Am fost crescut în spiritul credinței, am cîntat
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
cei care se revoltă astăzi împotriva dezbaterilor asupra lui G. Călinescu - sau asupra lui Arghezi, a lui Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
încă te devoră." Și urmează câteva strofe care detaliază conceptul și descriu diversele înfățișări pe care acesta le arborează. Nu ne putem salva de ipocrizie, de vreme ce nu suntem capabili s-o depistăm întotdeauna. Și apoi, ce ne facem cu "minciunile pioase", cu "adevărurile parțiale" la care recurgem uneori? C. P.: Cum se poate face din poezie o "sărbatoare zilnică"? N. C.: Sărbătorile zilnice e titlul unui volum al meu, cred de prin anii șaizeci, scris într-o perioadă a mea mai
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
cei care se revoltă astăzi împotriva dezbaterilor asupra lui G. Călinescu - sau asupra lui Arghezi, a lui Marin Preda ori a mai-știu-eu-cui - fac un deserviciu obiectului adorației lor. Zgomotul controverselor indică existența unui interes viu, Ťfierbinteť, pe cînd surdina elogiului pios nu face decît să mențină marile figuri ale trecutului în spațiul rece al convenționalismului, în imperiul inert al clișeelor". Regretabil că exegetul nu se ocupă decît fugitiv de prima parte a perioadei pe care o tratează, cea a anilor 1960-1965
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
religios, social, familial etc. Aici își află izvoarele primare războiul împătimit al scriitorului de mai târziu împotriva "formelor" deformante. "Absurd dumnezeiesc! va exclama Gombrowicz peste ani. în această școală, am învățat uitarea eroică în nonsens, încrâncenarea sărbătorească în prostie, celebrarea pioasă a cretinității... o, formă! Idiotismele înfricoșătoare, care nu vor înceta nicicând să mă delecteze, capacitatea ei (a mamei) de a împleti prostiile în lanțul logicii implacabile, aici își află în mare primul impuls... Tot de la ea se trage și cultul
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
călătorie în timp cu un tren de plăcere. Ușa rămîne întredeschisă, privirile se aruncă indiscret, în "bucătăria" încărcată de savori neluate în seamă care însoțesc "ospețele" de soi, acelea pe care le știe, din citite, toată lumea. Gestul criticului, mai degrabă pios, rupe cercul versiunilor autorizate, dar de mîna a doua, trimițîndu-ne, după jumătate de secol (la data primei apariții) la textele despre care vorbește. De aici de-abia, critica "aplicată" poate începe.
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
pentru redactarea acestui documentar. În 2004, la centenarul debutului, Valeriu Râpeanu repetă gestul, mult mai modest, reeditând doar romanul Șoimii. Am impresia că într-o indiferență generală. Este oare Mihail Sadoveanu un continent scufundat, căruia îi păstrăm doar o amintire pioasă și confuză?
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
a fost, pe o lungă perioadă, atât de redevabilă. S-ar putea ca ,Prologul" actualilor expozanți (timpul ne-o va arăta) să ilustreze prin modestia demersului lor o încercare de nivel superior a regăsirii de sine, prin acea întoarcere spiritualizată, pioasă, pătrunsă de religiozitate, spre natură, de care am pomenit. Cum se vor prezenta lucrurile, să spunem în 2005, nu poate să prevadă nimeni. Nu ne putem pronunța decât acum și aici. Lăsându-l deoparte pe ,mentorul" Gherasim, inițiator care își
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
etape, lamele produc viziuni corupte: vezi masa la care ai plîns într-o farfurie cu terci cînd patria ta s-a despărțit de jugul Înaltei Morți și crezi că tabloul pe care-l vezi înfățișează izgonirea mătrăgunei dintr-un text pios. Ori ți se pare că pe geam s-a întins și se va tot întinde un covor de rîme. Sau admirînd crima petrecută frumos în patul unde stăpînul și stăpîna ciripeau colorat înainte de culcare, admiri de fapt un labirint de
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
-ți face-n ciudă. Citindu-l, îți spui că la fel or fi arătat, în Anglia lui Thomas a Beckett sau la Antimul Rugului aprins (distanțele de toată mîna contează prea puțin), însemnările pelerinilor. Ale oamenilor care, cîtă vreme iscodeau, pios, după afinități, nu căutau să se împace, din cuviincioasă delăsare, cu datul, ci voiau să înțeleagă, drumețind. De altfel, cartea de-acum stă, cu un colț măcar, pe-o alta, mai veche cu trei ani, ,Locul călătorului". Simbolica spațiului în
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
în jos, alții nici nu mai aveau trup, atât erau de subțiați. Chipurile erau strâmbe, de nerecunoscut. Un singur pistrui părea că se întinde ca o peltea pe obraz, cuprinzând nasul și obrajii. ș...ț Dacă un gând cuminte și pios scăpăra prin mintea omului, oglinda se încrețea și tremura. Diavolul, încântat, râdea și făcea haz de născocirea lui. Drăcușorii care veneau la școala lui, fiindcă era profesor de îndrăcire, alergară să împrăștie în lume zvonul că o minune nemaiauzită, nemaipomenită
Un ziar ,nemțesc" de acum 90 de ani by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/11589_a_12914]
-
contiguitate a graficii cu documentarul naște, în mod legitim, următoarea întrebare: cîtă libertate a gestului, cîtă jubilație a privirii și cîtă grijă pentru forma de exprimare există în aceste desene și dacă nu cumva ele sînt doar consecința unei predispoziții pioase și a unei simple capacități de a admira. Oricare ar fi răspunsul, datele problemei nu se schimbă prea mult. Pentru că valoarea și autenticitatea desenelor lui Olian nu stau în noutatea limbajului, în rediscutarea expresivității sale ori în inovații de natură
Desenul și memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11638_a_12963]
-
a prezentat-o preotul, acesta i-a invitat să facă de trei ori, așa cum cere ritualul, ocolul mesei, pentru a se obișnui să meargă în același pas și în viață. Rolul cavalerilor de onoare fiind să urmeze perechea în această pioasă plimbare fără să înceteze să țină sus cele două coroane ale gloriei conjugale, chinul bufonului care o "patrona" pe Natalia îl obligă, la un moment dat, să slăbească efortul. Dezechilibrat de această mișcare greșită, emblema de orfrevrărie se îndesă pe
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
restrîns de prieteni, nenumărate echivalente, unele chiar infinit mai suculente și mai corozive. Cu mai mulți ani în urmă, Simion Mihuță, celebrul anticar de la Curtea Veche, a primit spre vînzare, de la un binecunoscut istoric de artă, două desene grele și pioase, ambele nesemnate. Primul reprezenta o scenă de spovedanie, dar pe sub pulpana sutanei doamna îngenuncheată mărturisea, în priză directă, o smerită și nobilă artă a felațiunii, iar cel de-al doilea întruchipa tot o față bisericească, dar în chip de Kurt
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
din lume, cât despre falsuri, la noi e plin de ele, chiar și pe la case mai mari. E o ambiție decentă, într-adevar, să alegi grâul de neghină, dar "rezultatul este o izbitor de sobră expoziție a cărei ambianță albă, pioasă, mi-a amintit de una sau două sufragerii italiene în care am fost, la intrarea cărora se aștepta să-ți scoți pantofii". Bagatelizarea operei brâncușiene îi reușește cât de cât criticului londonez. Desigur, n-are pic de înțelegere, nici față de
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
la care ne supune pierderea unei promisiuni. “A muri de tînăr este o porcărie”, ne spune prietenul nostru, sciitorul catalan Terenci Moix. Am simțit obligația de a face pentru cel plecat ceea ce el n-a mai putut face. Această experiență pioasă nu e însă de ajuns. Trebuie să știm că propriii noștri copii, vii sau morți, fericiți sau nefericiți, activi sau pasivi, au reușit să aibă ceea ce noi n-am avut. Ei sînt mai mult decît părinții și mai mult decît
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
încă de la vîrsta primelor lecturi (Cîntarul se învecina îndeaproape cu automatul ce distribuia caramele «Stollwerk») și-l reciteam cu aceeași indiferență ca și inscripția de sub medalioanele de bronz ale lui Hogaș, Negre și Stamatin din fața Liceului «Petru Rareș»: «Recunoștință și pioasă amintire». În vacanța de vară a anului ^52, Lucian Raicu, colegul meu de facultate, mi-a făcut o vizită de cîteva zile. El mi-a deschis ochii asupra valorii estetice a catrenului din gară, pe care altminteri n-aș fi
Orașe și ani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/12958_a_14283]
-
poetic Îmbracă gestul sacrificial. Prin repetiție motivică și reluări obsedante, Cezar Ivănescu riscă impresia de monotonie. Un Baaad fictiv, simțit că real, de neevitat, În care respirăm un aer bacovian („tot Pămîntul e-o provincie”) vorbește de această grație fragilă, pioasa a poeziei sale, mereu amenințată. Cezar Ivănescu este „un rob răbduriu”, muncind asupra versului, evitînd luxurianta lexicala. Experiență scrisului, urmînd convulsiile interiorității constituie un supliciu ce duce la purificare: scrie pe creier „cu negreala de pe suflet”. Infernul Baaadului, cu a
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
a sufletului și viața mea, unica de murit! Să vină, deci, colindătorii-n cete, nașterea Mântuitorului anunțând! În cele din urmă, sabia Sfântului Ștefan - primul martir pentru credința ploii, a pământului și a iubirii de omenire, nu și de oameni -, pios voi săruta! Sfințească-se umbra și gloria, mărirea ta! Veniți, veniți de luați de la mine scutecele Domnului Înmiresmate: nuci, roșcove, acadele și mere - pelinci dezrobite de vremea iernării. Lumânări de-ntuneric vor arde În mine, felinare de purpură-n pârg
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
cine, ce importă? Sufletu-mi gri nu mai suportă Amurgul, bilă grea de pluș Rostogolită-acuș-acuș, Copila mea -, n ultima bortî. Astfel și întrucît sînt trist, Între clavicule îndurî Sîrutul cald și chiar pe gurî, Oh, locuri unde însuși Crist, Îngenuncheat pios în zgură, Te-ar binecuvînta la fix, Copila mea, cracă de mură !
Tamaretă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9938_a_11263]
-
pentru știința chimică din România, l-a constituit decernarea titlului de „Doctor honoris causa” din partea Universității Nikolaus Kopernicus din Torun, Polonia. Pentru toate acestea, cei care au cunoscut-o și au lucrat alături de ea îi vor păstra o vie și pioasă recunoștință; pentru cei care nu au cunoscut-o, evocarea vieții și operei profesor academician Raluca Ripan poate constitui pilda vie a unei vieți de muncă perseverentă și creatoare, de pasiune și dăruire dedicate dezvoltării chimiei în țara noastră, un îndemn
Raluca Ripan. In: În pas cu Știința by Narcis Borș () [Corola-journal/Science/1312_a_2896]
-
firescul fără a abuza de gesturi accentuat simbolice, mizând pe observația „cazului social” În ceea ce are obișnuit, mizer, cenușiu În manifestările sale. Dimensiunea creștină a romanului se remarcă Încă din incipit: primul personaj feminin, Pelaghia, se găsește Într-o postură pioasă, rugându-se Maicii Domnului să i se ierte păcatul infidelității, aspirând așadar la „o conciliere Între sentimentele sale față de un domn al cărui nume Îl trecem sub tăcere și existențele dogmei creștinortodoxe". Pe parcursul cărții este denaturat caracterul aparent respectabil evocat
ALECART, nr. 11 by Oana Bălan () [Corola-journal/Science/91729_a_92874]
-
orele 14, fără a menționa însă dirijorul: În ziarul „Lumea”, ăn 2, nr. 30 din 28 aprilie 1946, parina 2, Virgil Gheorghiu face o paralelă între cele două baghete: La întâia audiție a oratoriului, Maestrul Enescu a pătruns talcul de pioasa declamație, nota austera recitativă a dramei. Corul duios, de rugăciune abia murmurata, simpla expunere de suferință, întâmplare biblică sublim comentată de cor, au fost înțelese și redate de maestrul Enescu cu o știință dirijorala nedepășita, reușind să împace siguranță partiturii
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
unele puncte ale Sfântului Iustin, dar se menține și ferm pe poziție în privința unor caracteristici ale iudaismului din diaspora, circumcizia, sabatul, festivalurile și observarea lunilor noi, aducând și câteva argumente elocvente, cum ar fi observația că creștinii susțin că sunt pioși, dar nu suficient de pioși<footnote Dialogul cu iudeul Tryfon, 10, p. 132-133. footnote>. În pofida faptului că nu oferă un contraargument sustenabil, nu este un adversar facil pentru Sfântul Iustin, rămânând curtenitor, deși neconvingător, până la final. Putem spune, fără teama
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]