57 matches
-
porniri“, în ciuda faptului că și foton de-ar fi, tot „corporal“ s-ar releva fotonul / lumina, căci tot ce-i în perimetrul cunoașterii din cosmosul, din universul nostru cel de toate zilele, rămâne, în ultimă instanță și în primul rând, „pipăibil“ / „epidermatic“, „palpabil“ (cu / fără „scule“, adică „aparate-prelungiri-de-organe-de-simț“ (fac precizarea spre a nu mi se impozita aserțiunea, nu de către Distinsul Nostru Receptor, ci de către „Marele Pelican-Academician“ din critica literară a României contemporane, „pelican“ căruia-i face mare plăcere să confunde „peștișorul
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_1401921972.html [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
și simplu însușirea spontană de a întrezări suferința ce se ascunde în celălalt. Acuitatea cu care un om privește lumea ține de memoria suferinței pe care a îndurat-o pînă atunci. Cînd ai intuit prăpastia durerii, bolgia nebuniei sau pragul pipăibil al morții, te-ai lecuit de orice formă de orgoliu obtuz: din acest moment comunicarea este posibilă. E o constatare statistică de bun-simț că oamenii sociabili sînt și cei mai conștienți de slăbiciunea lor, în timp ce oamenii siguri pe ei sînt
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
mai spune locului macabru, vorba lui Dănuț), pe tărâmul uitării și al caznei, de unde nu mai există cale de întoarcere până la Judecată! Păcat, ăia doi haioși îmblăniți, chiar că începuseră să-mi placă! oftează Poetul sleit, brusc debranșat de la tensiunea pipăibilă a încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat... Cu sau fără arme, binevoiți să ne cărăm! îi zorește Fratele. Mi se pare mie că se aud sirenele, de la dubele gaborilor. Da' rapid au mai sosit! se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
silit să intre în lumina lor eterogenul, ca într-o vitrină de optician ambulant. Mai pe scurt, m-a posedat intenția de a împrumuta vorbelor însușiri materiale, așa încât unele să miroase, unele să supere pupila prin scânteiere, altele să fie pipăibile, dure sau musculate și cu păr de animal..." Dar nu cerea Victor Hugo punerea cuvintelor de rând pe același plan cu cele "patriciene"? Nu invocase Rabelais "cuvinte băloase, cuvinte coclite, cuvinte de azur, cuvinte de nisip, cuvinte aurite"? ("des mots
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imposibilă. În agnozia de obiect bolnavul are acuitatea vizuală și toate examenele oculare normale, leziunea localizată fiind în ariile asociative ale lobilor occipitali și temporali (determinări prin fRMN - McCarthy, 1986). Dacă obiectul agnostic are miros, face un zgomot specific, este pipăibil, este așezat într-o vecinătate fixă, devine recognoscibil și agnosticul îl identifică; altfel nu. Dacă obiectului (identificat prin stratagema de a fi așezat întotdeauna, în aceeași vecinătate de către agnostic) i se dă un nume fals, el va rămâne definitiv cu
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
reacție Împotriva schemelor abstracte, Împotriva automatismelor psihologice. Autenticitatea este un moment În mare mișcare către concret, care caracterizează viața culturală a ultimului sfert de veac ... Autenticitatea nu poate fi integrată mentalității secolului al XIX-lea, căci nu confundă= realul= cu =pipăibilul. Acordă importanță documentelor, experiențelor, numai că acestea participă „la real”; evită astfel automatismele, schemele formale, iluziile. Departe de a trăda o atitudine antimetafizică, autenticitatea exprimă o puternică sete ontologică de cunoaștere a realului” (). Eliade pledează, deci, pentru o literatură a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
planurile. Trăim alături de acești monștri și împreună cu ei. Și-mi vine în minte un exemplu: centenarul generalului de Gaulle cade în 1990. Toate eforturile sale ar fi putut fi reduse la lupta permanentă dintre suflet și tehnică, dintre imuabil și pipăibil, luptă în care polul mobil și mecanic joacă rolul negativ. Maniera sa de a percepe tehnica era cu siguranță atinsă de cel puțin patru din cele cinci păcate pe care le-am amintit. În buna tradiție a lui Descartes și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
luni de zile. Profită deci de această clipă de slăbiciune și înregistrează, fiindcă n-o să mai ai adeseori prilejul de a auzi asemenea mărturisiri, ba chiar dimpotrivă! Cu aceasta am încheiat introducerea sentimentală a scrisorii mele. Să trecem la lucruri pipăibile. Cu ocazia Sărbătorilor am obosit cumplit: acasă, la lucru, aiurea... și totuși am reușit să păstrez un soi de echilibru, inspirat din Glossele lui Eminescu: N’aie pas d’espoir, n’aie pas peur! Încerc, și închipuie-ți că reușesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tipicitatea” creațiilor sale. Lucru cu atât mai dificil cu cât „aceștia” Îi sunt prieteni, apropiați, intimi sau familiari, care „Îi doresc binele”! Și e adevărat acest lucru, „ei”, prietenii, familia, Îi doresc cu adevărat binele, dar... care bine?!... Desigur, cel „pipăibil”, cel al convențiilor „sănătoase” În care se scaldă cei din jur, cei care „au reușit”, cei care se bucură de prestigiu! Iar dacă creatorul nostru „rigid și Încăpățânat” rezistă tuturor presiunilor și sfaturilor de bun-simț și, dacă, În plus, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
faptul că, În cazul unora, „omenirea”, dotată pentru supraviețuirea speciei, se’nțelege, cu un colosal simț practic, Îi alege de-o parte și de alta pe cei citați mai sus doar În măsura În care ea poate trage un folos cât de cât pipăibil de la unii dintre „ei”. (Nu puțini artiști, dar și oameni de știință au fost comparați cu simpaticii psihotici: vezi cazul, poate cel mai celebru, al marelui descoperitor al principiului conservării energiei, Robert Mayer, Închis de propria familie până ce englezul Joule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ai și-l vei avea este această bulimie a cărții tipărite. De unde o ai, cine, ce capricioasă Parcă distrată, zăpăcită, ți-a aruncat-o În leagăn, Clotho sau Ananke, cu vocea ei metalică, spunând: Iată, să-i dăm ceva „sunător”, „pipăibil”, copilului, domnișorului popii, singurul nostru dar, mai puțin decât o adevărată profeție, dar mai consistent decât orice materie, deoarece nu se va uza, nu-și va pierde luciul „moneda” aceasta, prin oricâte buzunare ale puberului, ale adolescentului, alefalsului și realului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
liniei de delimitare a hotarului (grănițuire, etc. Odată cu tratarea fiecăreia dintre problemele menționate mai sus se vor face referiri si la posibilele soluționări pe cale amiabilă a conflictelor ce apar În legătură cu acestea. Limitele până la care proprietarul unui bun material (vizibil și pipăibil poate să Își exercite dreptul de proprietate. Toate aceste aspecte au fost stabilite prin: lege; pe cale convențională (prin Înțelegerea părților; pe cale judiciară (instanțele de judecată. A Limitarea prin lege este prevăzută În secțiunea 1, cap. 3 din Codul civil, ceea ce
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
sensibilului și ale frumosului creator. Așadar, revenirea la sentimente, la umanioare. Omul, prin definiție, are nevoie imperioasă de vise. El trebuie educat să viseze. Lumea acționează ca lume, "lumește", și are un caracter mai accentuat de ființă decât ceea ce este pipăibil și perceptibil și în care noi credem a ne afla în largul nostru [...]. Lumea este acel veșnic nonobiectual, sub al cărui imperiu noi trăim, atâta vreme cât traseele nașterii și morții, ale binecuvântării și blestemului ne răpesc întru ființă 22. Sigur că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
sfârșit, ne putem „manifesta” și altfel într-un univers imaterial, dar concret prin reverberații și funcționalități. Pe de altă parte, se manifestă și o altă o tendință. Individul actual a devenit oarecum refractar la ceea ce este voluminos, grosier, corporal, concret, pipăibil, identificabil (a se vedea, în acest sens, noile forme arhitecturale sau stiluri ambientale). El caută cu îndârjire linia „simplă”, esențialul, rezumatul, sinteticul, concentratul, eteratul, evanescentul. E „înnebunit” de ceea ce nu se vede, nu are consistență și nu este „greu”. Conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
componente: jocul actorilor, scenariul, muzica etc. Conform unei alte prejudecăți, întrebările factuale ne-ar oferi, de regulă, răspunsuri demne de încredere, pe când cele de opinie ar fi mai curând îndoielnice, de vreme ce realitatea vizată, în primul caz, este una fermă, clară, „pipăibilă”, iar în al doilea, e una imprecisă, necontrolabilă, cu contururi neclare. Aici sunt mai multe probleme avute în vedere. Mai întâi, e vorba de credința că întrebările factuale ar fi însoțite de mai puține erori decât cele de opinie, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
spațiul lor de enunțare pentru polemici subțiratice și vorbe goale. Demolările/demascările la modă nu mă câștigă de partea lor, nici sanctificările. Nu accidentele și incidentele, fie și spectaculoase, mă atrag, ci numitorul comun al evenimentelor, substanța durabilă și, eventual, pipăibilă. Urma! Aș propune, dacă mi-ar sta în putere, o cură de tăcere. Ba, ca să fiu până la capăt antipatică, aș suspenda - o vreme - toate revistele și aș promite subvenții serioase celor care, revenind, vor ști să spună lucruri mai bune
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
mai aproape de moaștele Sfintei Parascheva sînt un semn că a crescut credința în Dumnezeu în România, ori se înșeală, ori vor să-și înșele publicul. Cine spune cu convingere Tatăl nostru nu simte nevoia de pile și de audiențe la sfinți pipăibili. Cultul moaștelor, oricît de venerabile ar fi ele, e un simptom al disperării și, dacă vreți, al unei relații birocratizate cu Dumnezeu, în care El nu poate fi abordat direct, ci prin intermediul unor ghișee, în spatele cărora se află sfinți care
Minuni, pelerinaje, moaște by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15807_a_17132]
-
la Vartan Arachelian, de la Adrian Nastase și pînă la Preafericitul Teoctist, prezența Alexandrei a devenit, după caz, dovada peremptorie a geniului național, undă proaspătă pornită la vale (adică la deal) din bătrînul și nesecatul iezer al creativității românești și dovada pipăibila a misterului epifanic sau, cu alte cuvinte, mărturie nezdruncinata a unei alte taine a întrupării. În timp ce școală era cu totul neglijată, manualele încă saturate de marxism și de naționalism vulgar și copiii normali abandonați succesivelor bugete de austeritate, autoritățile erau
Despre vanitate, prostie si geniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18170_a_19495]
-
are un simbol și o semnificație operațională exactă, ale cărei consecințe teoretice nu au valabilitate decît în lumea autarhică a formulelor aritmetice. Dar din clipa în care părăsim domeniul mulțimilor și revenim cu picioarele pe pămînt, în lumea concretă și pipăibilă a vieții biologice, infinitul încetează să mai fie o problemă. Lucrul acesta trebuie subliniat: în viața unui om problema infinitului nu se pune niciodată ca atare. De amănuntul acesta îți dai seama cînd realizezi că infinitul nu ajunge pînă la
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
1968 cînd a deturnat șansa, unică pentru un lider comunist dintre sateliții Moscovei, a cărui țară nu era ocupată de garnizoane sovietice, de a transforma totalitarismul impus într-un regim acceptabil. Ceaușescu a trădat interesul național și în chestiuni mai pipăibile, după ce i-a intrat în cap că România e el. Acest cretin sinistru a trădat România cumpărînd din Anglia un avion expirat, în schimbul unei plimbări cu regina în caleașcă. A trădat țara mizînd prostește pe revoluții africane pe care le-
Zilnica trădare de țară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10031_a_11356]
-
ca și cum tot acest spațiu de magie și exuberanță al prozei ar fi ales să se materializeze, să se ofere pentru o clipă iluziei concretului, a ceea ce poate fi tangibil, iar ceea ce fac martorii oculari este să-ți dea senzația de pipăibil, de autentică atingere, punere în prezență cu ceea ce poartă amprenta inefabilului, a ceea ce nu poate fi atins. Viața lui Jorge Riosse respiră poezie, dar nu orice fel, ci acea poezie care-l consacră pe autorul ei drept un poet maudit
Unde Shakespeare se întîlnește cu Hugo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8363_a_9688]
-
urne. Introducerea votului uninominal cu dar ar putea fi totodată o mare contribuție autohtonă în practica democrației mondiale. Un pas lăudabil în această direcție l-a făcut mai zilele trecute fostul partid de guvernămînt care a anunțat la capitolul valorilor pipăibile că îi va dărui pe români cu autostrăzi, stadioane, cu creșterea spectaculoasă a salariului, pensiilor, a subvențiilor în agricultură, iar la cele nepipăibile, dar costisitoare, PSD a promis acces garantat la educație, servicii medicale și la justiție. În total partidul
Marea licitație virtuală by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8275_a_9600]
-
de bază este chiar păstrarea acestei libertăți interioare pe care el o echivalează cu „a fenta modul lor de viață”, „acela cu vanitățile unor așa-zise cariere de succes - în comerțul cu electrocasnice, în imobiliare, în bănci, în orice lucru pipăibil, cuantificabil în bani -, cu mariajurile lor aparent fericite sub care se ascund balauri, cu plozii lor durdulii pe care îi afișau în poze pe Facebook încă din stadiul de embrion ecografiat.” Lăzărescu are acest simț al observației imediatului și vom
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
grație ipotezei neverosimile că numărul nu e doar principiul intern al armoniei universale, dar pe deasupra e temeiul a toate. Să recunoaștem, intuiția e enormă prin contrazicerea bunului-simț, numărul fiind o abstracțiune seacă din care nu te aștepți să iasă concretețea pipăibilă a lumii. Și totuși, pentru Pitagora numărul e arheul lucrurilor, e esența lor, acea articulație fără de care materia efemeră care dă ființă regnurilor nu s-ar putea închega. Altfel spus, numărul e axis mundi, e pivotul (în latină cardo, cardinis
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
mai ales înțeleptelor bilanțuri împodobite cu crepdeșin și hârtie creponată ale premierului ci, mai ales, acestei nevoi care îi împinge pe cei mai năbădăioși dintre noi să traducă reveriile science-fiction ale banului în realitate trăită. Averea imaginată, atunci când devine realitate pipăibilă, se traduce în creștere economică, în rating pozitiv, în cozi la supermarket. În realitatea tangibilă a vânzărilor de peste un miliard de euro în luna decembrie. Suntem primitivi, săraci, neam de traistă față de politicoșii indiferenți și bogați de pe autobahn-ul vestic și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]