368 matches
-
cu rimă, fără rimă...” Așa învățam la școală pe vremea când nu știam că Există! Muzica, la fel: după note și după ureche... Om bun, om rău- Om! Poezie bună, poezie rea, poezie creștină, poezie păgână. Primul este văzut, auzit, pipăit... Poezia, precum Duhul, naște credință... Și Lui Hristos-omul, cât a stat pe pământ puțini i-au dat crezare! Pe Tatăl nimeni nu L-a văzut și totuși ne închinăm la icoane... Fericită e clipa când Poezia vine în sufletul poetului
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
zborul dintr-o realitate joasă și cenușie, într-o supra-lume cu reguli mai generoase și culori mai vii, sunt substituite printr-o uimitoare densificare a lumii mărunte aflate la îndemână. Tot ce apare pe ecranul vieții poetului devine important și, pipăit, mângâiat, mirosit, gustat, intră în versurile Ospitalierului. Iar când lucrurile și clipele par mai searbede sau când pericolul rutinei este sesizat, imaginația debordantă a autorului dislocă sistemul de relații și corespondențe obiective, identificând centrul nervos al realului și excitându-l
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
piele fină și un baston negru, elegant, cu care își măsura pașii. Chelnerul Ionică îl cunoștea din Orient Express unde fusese percheziționat sub bănuiala de furt din buzunare. Ca un domn ce era, n-a făcut scandal. S-a lăsat pipăit și scotocit cu un dezgust rece. A adresat prin telegraf o plîngere conducerii companiei. A primit o scrisoare de scuze și o despăgubire frumoasă. În urma acestui insultător tratament, Portofel nu s-a mai urcat în Orient Express. Totuși în trenurile
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
serios cum era el cînd tatăl lui îl adusese ucenic la brutărie, să învețe meseria de mic. Cînd i-a cerut covrigul, Duțulache i-a cerut banii și apoi l-a lăsat să și-l aleagă, din ochi, nu pe pipăite, iar cînd și-a dat seama că el era, s-a îmbățoșat cu vocea lui de copil: "Dom Theodorescu, mi-ați dat bani ficși, eu ce cîștig de aici?" Fănică a mușcat din covrigul cald: "Nimic! Se întîmplă și asta
Micul dejun by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6961_a_8286]
-
venele bătând când m am întins și am sărutat-o pe gâtul transpirat și mirosind a tutun bun. Și deodată m-a strâns în brațe, iar eu, cu mâinile rămase libere, i-am tras în jos pantalonii treningului care la pipăit părea un supliment de piele. Când am intrat în ea, m-a strâns și mai tare, legănân du-se, și a început să gângurească: Oh, mon bébé, oh, mon bébé... Am hohotit de râs nervos, iar ea m-a împins
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de bucuria că în curând avea, poate, să rezolve enigma aparițiilor sepulcrale. Ajunse în cimitir după ce străbătu, căzând de nenumărate ori, potecile cele mai mocirloase pe care îi fusese dat să umble în scurta lui viață de etnolog. Găsi, pe pipăite, portița de fier și intră, plescăind prin noroi și dârdâind. Trecu, mirat, pe lângă silueta unei femei îngenuncheate lângă un mormânt. ΄Ce curaj are! Unde sunt spaimele de altădată ale țăranului?“ se întrebă el și fu uimit să-și descopere
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
că nu le-ar fi putut citi altfel decît călătorind în alt oraș, cerînd accesul special la fondul vechi al unei biblioteci (cu riscul de a afla, de pildă, că nu îi e permisă fotocopierea). Datele materiale ale plăcerii lecturii - pipăitul și mirosul, îmbibarea de atmosferă istorică - se pierd întrucîtva (nu total: cărțile fotografiate le evocă, cu puțină imaginație), dar ele contează mult mai puțin decît avantajul accesului imediat la text. Trecerea cărților în format electronic e totuși mai lentă decît
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
am în desaga-fără-fund și câteva semințe de petunie magică, pe care le păstrez pentru prințesuța mea strălucitoare, dar de una cred că mă pot lipsi, dacă îți este trebuincioasă“ și găsești, vârându-ți mâna în desaga atârnată de gât, pe pipăite, sticluța cu semințe de petunie magică, deschizi capa cul, scoți o sămânță, închizi grijuliu capacul la loc, așezi sticluța la loc, undeva în desagă, din palma ta vulturul uriaș culege de îndată sămânța și ești salvat, cu ghearele lui cât
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu trei crizanteme galbene, așezată pe o masă veche, alături de-o fâșie de mătase, spunea povestea unui han lyonez unde neguțătorii medievali de stofe se opreau, iar În noaptea popasului lor sulurile se desfăceau spre a fi admirate și pipăite. Conducta de Încălzire era o altă minune a lumii. Zgrunțurii și petele de rugină o făceau să semene cu o columnă având pictate scene eroice, iar din coturile și niplurile ei Îmi făuream arc de triumf la Întoarcerea acasă. Ochiul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fețele Împietrite. După ce și-au fumat trabucul și au băut cafeaua, mă Îmbrac din nou cu fiecare manta În parte, timp În care trebuie să mă apropii cât mai mult de ei. Atunci, ca la un consult medical, sunt cercetat, pipăit, palpat, mirosit, Întors pe toate fețele, Într-un cuvânt evaluată marfa. Cât durează această ,,apreciere,, , eu nu am voie: să vorbesc, să transpir, să mă legăn, să mă aplec de spate, să clipesc des din ochi sau să Întorc capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
surescitant. Sting toate luminile de la parter, și Manus strigă. Trebuie să se ducă la toaletă, strigă. — Te rog. Marea casă colonială a lui Evie cu coloanele alea mari în față e toată cufundată în întuneric pe când îmi croiesc drum pe pipăite înapoi spre sufragerie. Simt cadrul ușii și număr zece pași înceți și orbești peste covorul oriental până la masa de sufragerie, cu fața ei de masă dantelată. Aprind un chibrit. Aprind una dintre lumânările din sfeșnicul mare de argint. Bine, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fi rege, pentru care nu-ți trebuie decât înțelepciune, sau cu a fi Mare Preot, pentru care-ți ajunge să ai credință. Navigatorul trebuie să știe totul despre ocean, iar oceanul este prea mare și prea adânc. Văzul, auzul, mirosul, pipăitul, inteligență și memoria ta trebuie să fie consacrate pentru ceea ce faci și, dacă ceva te distrage, trebuie îndepărtat. Atunci, tu nu-ți iubești soția? Ba da, o iubesc mult, recunoscu celălalt. La fel de mult cum o iubești și tu pe Maiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
unde era cheița. L-a descuiat și a pipăit teancul gros de foi al tezei. S-a Întrebat la ce bun o păstrase atâta vreme. I se părea penibilă, ceva mort, o piedică. A Împins o și a căutat pe pipăite pașaportul. În drum Îi trecuse prin minte că s-ar fi putut să dispară. Îi dăduse atât de puțină importanță, fusese atât de neglijentă, iar acum se ruga să-l găsească la locul lui. Slavă Domnului, era. A avut nevoie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuțitul și furculița. Își Înfășură mai strâns halatul de baie și se așeză și el pe un scaun cu multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu mine! În felul acesta, personajul l-a creat pe Autor și nu invers. Și ce spune despre mine Mioara Alimentară? Nu știi unde să mă duci. Bâjbâi, ți-au rămas 4 simțuri, acutizate înspăimântător, dar auzul enorm, mirosul superfin, pipăitul ultrasensibil nu acoperă totul, eu voi fi bastonul tău, orbule, câinele tău însoțitor! Te voi trece strada Dincolo. Te-am inventat ca să scrii despre mine. Ești o creație nu prea reușită, dar greșeala va fi suportată de cei ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dovedește o mereu surprinzătoare imaginație în reprezentarea a ceea ce pare cunoscut de toată lumea, astfel încât îl cucerește pe cititor: „Cel mai bine știu să atingă harpiștii, iar nu pianiștii, așa cum îndeobște se crede. Harfiștii au mici fisuri în buricele degetelor, astfel încât pipăitul lor este ca de termită umedă“; „Pipăitul cu limba este mai cu seamă rugos și realist și implică o atingere devalorizată de orice element diafan, întrucât proclamă supremația cărnii animate de boabe înțepătoare de salivă. Astfel de lacrimi benevole ale
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a ceea ce pare cunoscut de toată lumea, astfel încât îl cucerește pe cititor: „Cel mai bine știu să atingă harpiștii, iar nu pianiștii, așa cum îndeobște se crede. Harfiștii au mici fisuri în buricele degetelor, astfel încât pipăitul lor este ca de termită umedă“; „Pipăitul cu limba este mai cu seamă rugos și realist și implică o atingere devalorizată de orice element diafan, întrucât proclamă supremația cărnii animate de boabe înțepătoare de salivă. Astfel de lacrimi benevole ale limbii îngreunează atingerea și o preschimbă în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
măritat au venit cu diverse treburi pe la Panaitescu și rîdeau prostește dacă îl întîlneau pe Romeo. Ce mare te-ai făcut! ataca Romeo. De cînd ai plecat mata... Uită-te, și țîțîșoarele ce-au mai crescut... Fata roșea, se lăsa pipăită și chiar accepta să fie controlată și mai în detaliu. Îndrăzneț cum devenise, Romeo era în al nouălea cer că fetișoarele satului sînt fără apărare în fața lui. Într-o zi, vine Tina, verișoara lui. Cu timiditate îl abordează, precis totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ade vărat că, dintr-o altă imprimantă, pe o hîrtie mai groasă, pot să scot și pentru mine textul formulat Într un sistem de puncte În relief. Mașinăria izbutește astfel ca, În orizontul aceluiași text, să antreneze auzul, văzul și pipăitul, cele trei simțuri cu acces la feluritele modalități de scriere și tipărire. Despre toate astea am scris și am vorbit mai rar, Îndeosebi În interviuri, răspunzînd la Întrebări precis țintite sau În pledoarii despre accesul orbilor la cultură și mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ei niciodată. E limpede că nu toate funcțiile trupului pămîntesc au nevoie să fie transferate În organismul energetic: foamea și setea nu au motive să existe dincolo, deci nici gustul nu ar trebui să rămînă un simț necesar. Iar atingerea, pipăitul nu are ce să mai descopere. La rîndul lui, nasul n-ar avea ce să mai adulmece pe la corpurile subtile ale altora, cu toate că exuberanța florală a Paradisului clasic nu e de lepădat. „Un holocaust de miresme“, cum ar spune Flaubert
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la ani grei de galere, fără ca vârsta-mi fragedă să fie considerată o circumstanță atenuantă. Însă, pe cuvântul meu de basc, În momentul acela puțin Îmi păsa. Așa că, precum de atâtea ori Îl văzusem făcând pe căpitan, am verificat pe pipăite cremenea, care era la locul ei, și am tras cocoșul, Încercând să-i atenuez țăcănitul cu capa. Apoi am strecurat pistolul Între pieptar și cămașă, l-am armat și pe al doilea și am rămas cu el Într-o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spune că pe vremea lui nu așa se vedea câți ani are o femeie, ci doar dacă era pipăită pe sâni. Femeia se gândește puțin și spune că oricum nu are ce pierde dacă o pipăie moșu și se lasă pipăită. Și pipăie moșu, și pipăie vreo 5 minute, apoi spune: - Doamnă aveți 47 de ani. Femeia stupefiată de răspuns, îl întreabă cum de și-a dat seama. Moșu îi răspunde: -Am fost în spatele dumneavoastră la Mc’Donalds, când i-ați
BANCUL ZILEI: Care este culmea infidelităţii? () [Corola-journal/Journalistic/68359_a_69684]
-
de ochiul avid al cititorului. Și de ce nu? în aglomerația și îmbrânceala continuă în care trăim, cine s-ar mai opri fără grijă în fața unei vitrine cu flori? Mai ales când ele sunt la îndemână, și pot fi nu doar pipăite, ci rupte din mers? Am auzit că un scriitor din București a scris 20 de povestiri scurte despre cei 20 de oameni vii și adevărați, pe care i-a văzut prin sticla televizorului. Iar într-o zi i s-a
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
scaunul din spate, un contact în care inițial amenințarea era aproape imperceptibilă. O clipă mai târziu se rupsese deja. Ce? Logica. Ca un pepene roșu ajuns jos, dintr-o izbitură. A început ca o fisură în scaunul pe care stătea, pipăitul altfel, centura de siguranță pipernicită. Înainte, mult mai înainte de ciocnire, era moliciunea scaunului pe care stătuse de atâtea ori, tapițeria în dungi albe, foarte subțiri, în care brusc se schimbase ceva. Glasul mamei către tata: "Nu depăși". Și din clipa
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
prezența lui Dumnezeu, imaginea românească a raiului și iadului corespunde spiritului creștin, în general, dar, precizează Ovidiu Papadima, "pentru români înseamnă, însă, mai întâi de toate, lumea cealaltă, adică o lume concretă, o lume ce poate fi văzută și chiar pipăită, deși e pe alt tărâm, pe unde omul numai cu gândul poate ajunge." A treia ediție pe care I. Oprișan ne-a oferit-o acum, se intitulează Ghicitoarea. Formele ei de artă. Este o amplă secțiune din volumul Literatura populară
Studii de Ovidiu Papadima by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7134_a_8459]