225 matches
-
gândea nu cum să-și dea ei însăși moartea, ci cum s-o dea altora, în orice caz să-i ajute cât se poate de eficient să și-o ia singuri. O așezară lângă mine și i se turnă țuică. Pipernicitul se pierdu pe undeva printre zbanghii. Pusei mâna pe sticlă, îmi turnai și mie și ciocnii cu ea. Îmi aruncă o privire. Avea ochi somnolenți, gura cărnoasă, dar cu frumoase buze arcuite în jos, să exprime un dispreț provocator... obrazul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ea tresări, surprinsă. "Ai de gând să asculți mai departe vorbăria ăstuia?" îi șoptii. Tăcerea ei deveni atentă: spui tu ceva mai interesant? parcă îmi răspundea. "Bineînțeles, zisei. Cum trăiești tu cu gringalelul tău?" (ca să nu-i zic pe românește pipernicit - prudență cu femeile fatale!) Tăcerea ei se adânci, nu-mi răspunse. Îmi plăcea cum mânca, într-o totală absență, deși poftă avea. Tot așa își goli paharul. Numai când își aprinse a nu știu câta țigare, degetele ei deveniră vag
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
după o absență de trei ani și trei luni, căci cele trei de prevenție nu mi se scăzuseră, și spre bucuria mea o găsii pe Matilda tot în casa ei, nu pățise în acest sens nimic. Avea musafiri când sosii, pipernicitul și fatala Tamara. "Victor", strigă ea când mă văzu în prag, plimbîndu-și întîi privirea asupra chipului meu, ca și când nu i-ar fi venit să-și creadă ochilor. Sufletul însă îmi era inert, ascuns și tăcut, încît mă ferii de această
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
an, trei... Și cu cine semeni? Cu tata...? Cu mama...? Cu amîndoi...? Cu vreun bunic...? Din partea cui...? "Scoate-ți paltonul și căciula, zise Matilda, se poate speria." Cum să scot paltonul? Sub el costumul meu era rupt, cârpit și murdar. Pipernicitul și Tamara înțeleseră și se grăbiră să plece. Mă desbrăcai și vrusei să intru în dormitorul copilului. "Ești nebărbierit și nu ai o figură prea blândă, zise Matilda. Bărbierește-te, fă o baie... ai timp s-o vezi... ustensilele tale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în care inițial amenințarea era aproape imperceptibilă. O clipă mai târziu se rupsese deja. Ce? Logica. Ca un pepene roșu ajuns jos, dintr-o izbitură. A început ca o fisură în scaunul pe care stătea, pipăitul altfel, centura de siguranță pipernicită. Înainte, mult mai înainte de ciocnire, era moliciunea scaunului pe care stătuse de atâtea ori, tapițeria în dungi albe, foarte subțiri, în care brusc se schimbase ceva. Glasul mamei către tata: "Nu depăși". Și din clipa aia fisura ivită în scaun
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
bunici, care fusese acuzată de complicitate la revoltătoarea crimă comisă împotriva lupului. Înainte de pronunțarea sentinței, judecătorul ținu morțiș să adreseze câteva cuvinte publicului și reprezentanților presei și televiziunii veniți puhoi în sala de judecâtă. Era un tip între două vârste, pipernicit, ghebos și cumpătat. Sub nas i se bălăngănea o mustață portocalie. - Onorat public, zise. Eu, și poate și dumneavoastră, am învățat o lecție deosebit de tristă din acest proces. Apărarea a susținut că acuzatul a acționat pentru a salva viața bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe cea pe care o avea acum, aproape redusă la zero. Încet încet, și Simon a mai pierdut din impertinență. Însă acum, nu mai conta prea tare. Văzuse ce eram și de ce eram noi capabili. Și casa se schimbase; mai pipernicită, mai întunecoasă, mai mică; lucruri pe vremuri strălucitoare și venerate își pierdeau acum farmecul, splendoarea și importanța. Se vedeau tinicheaua, crăpăturile, petele negre unde fusese ciobit smalțul, toate mai ponosite, covorul cu chenarul aproape șters în centru, tot hazul, lacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
luat-o cu mine în a doua călătorie pe mare. Dar știam deja ce crede ea despre școala mea, despre cum trebuia ea să fie: o casă dărăpănată construită de niște antreprenori șarlatani și beți morți, sub umbra unor copăcei piperniciți și amărâți, cu rufele fierbând într-un cazan în curte, orătănii rebegite de atâta sărăcie, copii chirăitori, cu mama oarbă purtându-mi încălțările mele vechi și George cârpăcind pantofi, iar eu cu un stup de albine prin pădure. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și un bătrânel micuț, în redingotă și joben, care sugea un trabuc neaprins. Doamna Silsburn și cu mine ocupam strapontinele - genunchii atingându-ni-se fără vreo urmă de indecență. De două ori, fără nici o justificare, am aruncat priviri aprobatoare bătrânelului pipernicit. Inițial, când încărcasem mașina și ținusem ușa deschisă pentru el, avusesem un impuls trecător de a-l ridica în brațe și a-l introduce în mașină cu grijă, pe fereastra deschisă. Era piticenia în persoană, nu cred că măsura mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mașini înțesate și rămâi acolo. Ca să mă întorc la intriga acțiunii, îmi aduc aminte că, în timp ce toți trei - doamna de onoare, soțul ei și doamna Silsburn - se zgâiau conjugat la mine și mă ascultau tușind, am aruncat o privire bătrânelului pipernicit. Am observat, aproape cu gratitudine, că picioarele nu-i atingeau podeaua. Picioarele lui îmi apăreau ca niște vechi și prețuiți prieteni. — Cu ce se ocupă omul ăsta? și-a continuat doamna de onoare investigația când am ieșit iar la suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
da, ai zis. Ai zis. Da. Nu era nevoie să te uiți la doamna Silsburn ca să-ți dai seama cu ce atenție urmărea desfășurarea lucrurilor. Am aruncat, peste și dincolo de ea, o privire furișă celui de-al cincilea pasager - bătrânelul pipernicit - să văd dacă insularitatea lui era încă intactă. Era. Niciodată indiferența cuiva nu mi-a inspirat un asemenea sentiment reconfortant. Doamna de onoare m-a luat iar în primire: — Și tot spre informarea dumitale, află că știu și că fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
căutăm undeva un telefon și o băutură rece. Vreți să veniți cu noi?“ Am împăturit hârtia în două și i-am înmânat-o doamnei de onoare, care a despăturit-o, a citit-o și apoi i-a pasat-o bătrânelului pipernicit. Acesta a citit-o zâmbind, apoi și-a mișcat de câteva ori capul în sus și-n jos, cu vehemență. Am crezut o clipă că asta a fost întreaga și deplina elocvență a răspunsului său, dar iată că nu; bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau, parcă-l văd pe unchiu-mio, cu cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți, și umbra lor să știți că făceau umbră la lumina aceea -, și oile, care dormeau mai încolo, și câinii, lângă ele numai Mițosul se luase după noi, uite-l , acu' îi în frunte, lătrând de mama focului, ca să ne apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tată, la refec. Te iert de ăia zece lei, ai mei. Absolvo te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase, de exemplu, poetul roman pare mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Pumpkin. Nu știu, domnule sergent, răspunse Iuffo, străduindu-se să pară cît mai sincer. În viața mea n-am mai văzut așa ceva. — Oh, Doamne, seamănă cu o meduză! remarcă inutil Pumpkin. E ca un sandviș argintiu. Seamănă cu un castravete pipernicit... — Și totuși, nu e nimic din toate astea. — Ai dreptate, Iuffo. Cum naiba faci tu de ai mereu dreptate? Iuffo se gîndi apoi că semăna mai degrabă cu o calotă de craniu. Sau cu o lentilă de apă plutind În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care nu mă lăsase să crăp În urmă cu zece zile m-a scuturat nițeluș și de data asta, trimițându-mi un gând tâmpit, o Întrebare de tot nelalocul ei, stupidă, În care se găsea, totuși, o urmă de speranță pipernicită amestecată Într-un morman de lașitate: „Oare am pus pe foc cu foc ori pe foc automat?”. Am vrut să văd pe ce poziție se afla pârghia care servea drept piedică, dar era și un selector al celor două moduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
păcătoasă a lui Mariedl o îngroapă în sfârșit sub ea, atunci Mariedl vede în sfârșit o dată în viață pe un om înalt cu frumusețea pierdută care este opusul lui Mariedl care își freacă căpățâna lui nesfârșit de mare pe craniul pipernicit și mort. Și atunci omul dimpotrivă zice: mă mai frec încă o dată până la fundul căpățânii tale în care lumea putrezește, Mariedl, și pe urmă trebuie să mori. Părul meu cel extraterestru îți atârnă peste față, scumpa mea vinovată Mariedl. Atunci
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase, de exemplu, poetul roman pare mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu toată greutatea lui493, care este o autoritate în toate 494, care își strivește fiul cu simpla existență a trupului său495, un fiu care își amintește de imaginea acestuia când se dezbracă împreună în cabina de baie: "Eu, slab, plăpând, pipernicit; tu, puternic, mare, voinic"496. Nu numai că prezența părinților îl condamnă să nu fie decât un copil, dar și să fie copilul lor, să aparțină aceleași rădăcini pe care am numi-o astăzi genetică și să trebuiască să-și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ultimă diferențiere fizică, a cărei importanță a fost amintită în repetate rânduri: opoziția dintre pădure și savană. În fapt, nordul acestei regiuni congoleze este ocupat de pădurea deasă ecuatorială, în general inundată, în vreme ce sudul este domeniul savanei presărate cu arbuști piperniciți, inundată la rândul ei în regiunea centrală dintre Ecuator și Alima. Se poate însă vorbi de un contrast absolut care să determine o opoziție în privința populației? Se pot separa populațiile pădurii de populațiile savanei? Se pare că nu, fiindcă această
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
construcțiile de azi. Toate aceste fenomene decadente, vizibile în creațiile moderne, sunt expresii ale omului de azi, desfăcut de legăturile cu transcendentul, uitându-și destinul de dincolo de lume, care îi deschidea o perspectivă spirituală magnifică pentru însăși creațiile lui și pipernicit ca într-o carceră, în condițiile de timp și spațiu terestru. Autonomizarea tuturor formelor culturii moderne, adică descreștinarea lor, a dus la această fărâmițare a ei, la această urâțire a creațiilor care nu mai sunt luminate de un ideal superior
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
deci, ce deosebiri fundamentale se desemnează între teologie și estetică, pe care suntem datori să le lămurim în chip apologetic. în comparație cu ideile teologice, estetica modernă operează o serie de eliminări, după care, ceea ce rămâne se circumscrie într-o zonă spirituală pipernicită și e supus unor răstălmăciri de multe ori neconvenabile nici artei și nici sensului teologic. Arta ca funcție socială ridică o serie de noi probleme, în interpretarea cărora se ivesc alte diferențe între felul nostru de a vedea și cel
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se mărește treptat abdomenul și, În final, crește greutatea corporală. Calitatea produșilor (cățeilor) va depinde de cea a hranei ce i se administrează cățelei În timpul gestației. Hrana multă și de calitate Îndoielnică duce doar la Îngrășarea femelei, În timp ce cățeii rămân piperniciți, mici, pentru că nu au spațiu suficient să se dezvolte. Atenție, modul de hrănire și calitatea hranei rămân neschimbate În prima lună de la montă, când, de fapt, nici nu sunt exteriorizate semnele gestației. Începând cu a doua lună se impune Îmbogățirea
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie, oricare i-ar fi formula. Epicur, șubred, pipernicit, firav de constituție, teoretizează un hedonism ascetic; Lucrețiu, despre care se crede că avea o sănătate mai robustă, legitimează teoretic un alt raport cu dorințele și cu plăcerile. Pus în fața pasiunii amoroase, de exemplu, poetul roman pare mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]