46 matches
-
detalii despre lucrările din 2004 privind explorarea satelor și oamenilor care au dispărut la momentul erupției majore." Tambora este un sat pierdut și o cultură pierdută pe insula Sumbawa, din Indonezia. El a fost îngropat de cenușă și curgerile masive piroclastice din erupția din 1815 a Muntelui Tambora. O echipă științifică condusă de un botanist elvețian, Heinrich Zollinger, a ajuns pe Sumbawa în 1847. Misiunea lui Zollinger a fost aceea de a studia erupția și efectele sale asupra ecosistemului local. El
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
ales în jurul conului parazitar Doro Api Toi. Directoratul a definit o hartă de diminuare a riscurilor pentru Muntele Tambora. Au fost declarate două zone: zonă periculoasă și zonă de prudență. Zona periculoasă va fi direct afectată de o erupție: flux piroclastic, flux de lavă și alte căderi piroclastice. Această zonă, inclusiv caldera și împrejurimile sale, acoperă până la 58,7 de kilometri pătrați. Locuirea în zona periculoasă este interzisă. Zona de prudență cuprinde zone care ar putea fi indirect afectate de o
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
Directoratul a definit o hartă de diminuare a riscurilor pentru Muntele Tambora. Au fost declarate două zone: zonă periculoasă și zonă de prudență. Zona periculoasă va fi direct afectată de o erupție: flux piroclastic, flux de lavă și alte căderi piroclastice. Această zonă, inclusiv caldera și împrejurimile sale, acoperă până la 58,7 de kilometri pătrați. Locuirea în zona periculoasă este interzisă. Zona de prudență cuprinde zone care ar putea fi indirect afectate de o eruptie: curgeri lahar și alte pietre ponce
Muntele Tambora () [Corola-website/Science/321787_a_323116]
-
la aproximativ 25 km de la nord la sud. Ejecțiile din erupția calderei imense au acoperit în urmă cu 90,800 ani mai mult de 600 km ³. Aceste ejecții au fost aproximativ egale cu volumul Muntelui Fuji, se presupune că fluxul piroclastic a acoperit jumătate din Kyūshū. Erupția care a format Somma din prezent a avut loc cu aproximativ 300,000 de ani în urmă. Patru erupții pe scară largă (Aso 1 - 4) au apărut într-o perioadă care se extinde de la
Muntele Aso () [Corola-website/Science/321843_a_323172]
-
loc cu aproximativ 300,000 de ani în urmă. Patru erupții pe scară largă (Aso 1 - 4) au apărut într-o perioadă care se extinde de la 300,000 la 90.000 de ani în urmă. Cantități imense de cenușă vulcanică piroclastică au fost emise din camera vulcanică, o depresiune imensă (caldera) s-a fost format când camera s-a prăbușit. Erupția a patra (Aso 4) a fost cea mai mare, cu cenușă vulcanică care a acoperit regiunea Kyūshū și chiar s-
Muntele Aso () [Corola-website/Science/321843_a_323172]
-
Muntele Naka, Muntele Eboshi și Muntele Kishima sunt conuri care s-au format în urma celei de a patra erupții. Muntele Naka rămâne activ astăzi. Se presupune că Muntele Neko este mai vechi decât erupția a patra a calderei imense. Depozitele piroclastice (tuf sudat) de la Aso au fost utilizate pentru construirea podului din regiune. Există aproximativ 320 de poduri arcuite din piatră în Prefectura Kumamoto, inclusiv podurile Tsujun-kyo și Reidai-kyo care sunt poduri peste Râul Midorikawa, aceste poduri sunt importante proprietăți culturale
Muntele Aso () [Corola-website/Science/321843_a_323172]
-
Tambora este un sat pierdut și o cultură pierdută pe insula Sumbawa, din Indonezia. El a fost îngropat de cenușă și curgerile masive piroclastice din erupția din 1815 a Muntelui Tambora. Satul a avut aproximativ 10.000 de locuitori. Oamenii de știință care au dezgropat situl au descoperit îngropate în cenușă vase de ceramică, vase de bronz, sticle de sticlă, case și săteni, într-
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
ianuarie vulcanul a început să emită gaze vulcanice, iar după câteva ore va erupe mai întâi pe flancul vestic apoi pe cel estic, coloana de erupție s-a ridicat in atmosfera la 10 km, au fost semnalate căderi de material piroclastic, iar pe distanta de 20 km în orice direcție s-a depus un strat de cenușa de 1 m grosime. Datorită cutremurelor de mare amploare au fost evacuați și o mare parte din locuitorii din Kagoshima. Erupția vulcanica nu a
Sakurajima () [Corola-website/Science/322505_a_323834]
-
golf, în parte pentru a observa erupția mai de aproape, și în parte pentru a salva oameni de pe coasta de lângă vulcan. Plinius a murit la Stabiae a doua zi, probabil când a sosit al șaselea și cel mai mare val piroclastic al erupției, determinat de prăbușirea coloanei eruptive. Rămășițele arheologice ale orașului Stabiae au fost descoperite în 1749 de către Cavaliere Rocco de Alcubierre, un inginer care lucra pentru regele Carol al VII-lea al Neapolelui. Aceste ruine au fost parțial dezgropate
Stabiae () [Corola-website/Science/323533_a_324862]
-
teren. Exploziile au rezultat fluxul de gaze vulcanize foarte fierbinți, cenușa și piatra ponce formate din lavă nouă, în timp de roca s-a deplasat la 350 de km pe oră, accelerând la 1080 km pe oră. Fluxul de material piroclastic a trecut peste mișcarea avalanșei, răspândindu-se în exterior, devastând o zonă în formă de evantai de 37 km și peste 30 km lungime.În total aproximativ 600 km din pădure a fost dărâmată și căldura extremă a ucis copacii
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
și căldura extremă a ucis copacii dincolo de zona de lovitură de jos. Explozia nu a durat mai mult de 30 de secunde, dar explozia de nord a radiat și extinderea a continuat timp de aproximativ un minut. Fluxul de material piroclastic a trecut peste mișcarea avalanșei, răspândindu-se în exterior, devastând o zonă în formă de evantai de 37 km și peste 30 km lungime.În total aproximativ 600 km din pădure a fost dărâmată și căldura extremă a ucis copacii
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
cunoscută sub numele „ zona copac-taiat” . 3. Zona uscata, de asemenea, numită zona „permanent moartă”.Marginea exterioară a zonei afectate era o zonă în care copacii au rămas în picioare, dar erau maro cauzați de gaze fierbinte ale exploziei. Acest flux piroclastic a lovit primele sale victime umane, aceasta fiind încă de 360 °C (680 °F) ,având un gaz sufocant și care abordează mariale unghiulare. Cele mai multe dintre persoanele cunoscute au murit sau au cedat asfixiați în timp ce, cei mai mulți au murit de la arsuri. Harry
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
murit de la arsuri. Harry Truman a fost îngropat sub sute de metri de material de avalanșă. Vulcanologul David A. Johnston a fost unul dintre cei uciși, după cum a fost și Reid Blackburn, un fotograf Național Geographic. Izbucnirile ulterioare de material piroclastic din încălcarea de către alunecarea stângă, a contat în pricipal din resturi magmatice noi, mai degrabă decât fragmente de roci vulcanice preexistente. Depozitele ce rezultă în format un model evantai de foi care se suprapun. Cel puțin 17 fluxuri separate pirocladtice
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
Depozitele de deiv au fost la aproximativ 300 °C la 420 °C (570 °F la 785 °F) două săptămâni după ce a izbucnit. Erupțiile secundare a aburilor au fost alimentate de această căldură creată de gropile de pe marginea de nord a piroclasticului flux de depozite, la malul de sud de Lacul Spirit, și de-a lungul părții superioare a North Fork Toutle River. Aceste explozii cu abut au continuat timp de săptămâni sau luni după amplasarea fluxurilor de piroclastic, și cel puțin
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
de nord a piroclasticului flux de depozite, la malul de sud de Lacul Spirit, și de-a lungul părții superioare a North Fork Toutle River. Aceste explozii cu abut au continuat timp de săptămâni sau luni după amplasarea fluxurilor de piroclastic, și cel puțin una a avut loc cu un an mai târziu, pe 16 mai 1981. Pentru că fluxul de avalanșă încă avansa, o mare coloană de cenușă a crescut la o înălțime de 19 km mai sus de crater extinsă
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
precedată de o crștere bruscă a activității unui cutremur și a avut loc în timpul unei furtuni. Vântul neregulat al furtunii a dus cenușa erupției la sud și vest, praf usor, o mare parte din vestul Wasshington-ului și Oregon. Fluxurile de piroclastic ieșite din nord și resturile de avalanșă acoprite, laharele și alte fluxuri de piriclastice s-au depus de la erupția din 18 mai. La 19:05 pe 12 iunie, a urmat un nor de cenușă de 4 km mai sus de
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
luna iunie a fost distrus. Activitatea seismică și emisiile de gaze au crescut constant de la începutul lunii august, iar pe 7 august, la 16:26, un nor de cenușă s-a extins încet spre cer 13 km. Fluxurile mici de piroclastic au fost trimise prin nord și o revărsare mai slabă de cenușă a crescut de la crater. Acest lucru a continuat păna la 22:32 când o a doua explozie mare a trimis cenușă în aer. A doua cupolă dacită a
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
târziu. Două luni de repaus s-au încheiat printr-o erupție care a durat din 16 până în 18 octombrie. Actest eveniment a șters al doilea dom, a trimis cenușă în aer 16 km și a creat debite mici roșu-fierbinte de piroclastic. A treia cupolă a început să se formeze în termen de 30 de minute după explozia finală de pe 18 octombrie și în termen de câteva zile, aceasta a fost de aproximativ 270 m lățime și 40 m înălțime. În ciuda creșterii
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
o a doua erupție venind în 20 mai și o alta foarte puternică în 30 august același an. Studierea fenomenului a dus la apariția unei noi științe, vulcanologia. Tot atunci au apărut în limbajul de specialitate și termenul de „nor piroclastic” ("nuée ardente", în franceză), ca și acela de „erupție peléană”.
Muntele Pelée () [Corola-website/Science/336944_a_338273]
-
42, 8:20, 10:02. Erupția de la ora 10:02 a produs fisuri pe versanții vulcanului. Apa de mare a pătruns în interiorul vulcanului și a ajuns în camera cu magmă. O explozie puternică a aruncat în aer ⅔ din insulă. Materiale piroclastice, roci, lavă, cenușă și gaze otrăvitoare au fost împrăștiate pe distanțe de 80 km în jurul vulcanului. Acestea au ucis aproximativ 5.000 de oameni. Atât explozia, cât și cantitatea de materie aruncată în aer au depășit recordurile înregistrate. Coloana piroclastică
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]
-
piroclastice, roci, lavă, cenușă și gaze otrăvitoare au fost împrăștiate pe distanțe de 80 km în jurul vulcanului. Acestea au ucis aproximativ 5.000 de oameni. Atât explozia, cât și cantitatea de materie aruncată în aer au depășit recordurile înregistrate. Coloana piroclastică s-a înălțat la peste 27 km înălțime, iar vasele ancorate la circa 20 km de vulcan au fost „bombardate” cu bucăți incandescente de rocă. Explozia a provocat un puternic val tsunami ce a lovit 150 de orașe și a
Erupția vulcanului Krakatau din 1883 () [Corola-website/Science/336901_a_338230]