608 matches
-
de la mijlocul veacului trecut și pînă la primul război mondial." Dar, firește, într-o singură generație, nu se putea ajunge la nivelul țărilor occidentale. Apoi, din păcate, soarta ne-a fost potrivnică (a intervenit și experimentul comunist care ne-a pironit timp de aproape jumătate de veac) și decalajul dintre noi și țările occidentale e, acum, imens. Vorbindu-se de înfăptuirile politice pozitive dobîndite sub vremea lui Carol I, nu se spune nimic (de ce?) despre carența esențială a sistemului electiv care
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
e o oglindă ("Dar omul liniștit..., trebuia să înlocuiască într-un fel pe toți ceilalți pe care nu voia să-i vadă. Astfel ceasuri întregi - poate în universul lui clipe sau veacuri sau chiar fîșii instantanee de timp - s-a pironit în fața unui cristal care, din pricina cositorului, îi arunca în ochi propria imagine. Oglinda era singurul lucru la care și el ținea, dar mai mult decît ceilalți; era singurul lui tovarăș, magicul său refugiu punct"). Singurătatea simplifică mult lucrurile și, mai
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
mai fascinant ca atmosfera de acolo: uși masive pe care le împingi cu umărul pentru a intra, semiobscuritate și pustietatea holurilor, funcționari abulici ce ies dintr-un birou pentru a intra într-altul, vorba numai în șoaptă, așteptarea. Cu ochii pironiți pe geam, cu mîna încordată, gata să apuce telefonul care nu mai sună. E superb. Margine de imperiu în așteptarea tătarilor sau veștilor de la Roma. Nici tătarii, nici veștile". Asociere liberă și comunitate organică Numărul pe mai al revistei bilingve
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
un câine ce înghite tot, un iepure ce păcălește un ogar etc. etc. - într-un cuvânt un film care are "marele defect" că spune prea bine, prea multe lucruri interesante, așa încât te ține continuu cu sufletul la gură, cu ochii pironiți pe ecran, cu mintea la punctul de fierbere. Un film inteligent care te obligă să fii inteligent! Și mai ales, să ai umor. Desigur, negru. Umorul lui Kenneth Branagh este, în schimb, foarte colorat: roșu, oranj, verde, albastru sunt rochiile
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
din amândouă), dar tocmai am terminat-o,/ de-acum va fi numai coniac (sau tescovină) -/ am sticla lângă mine..." (17 septembrie MM...) De altfel, ipostaza nu mai este a poetului plecat on the road, ci a unuia și mai alienat, pironit în fața calculatorului. Acest dialog alternativ, sincopat prin natura suportului (mail art) nu durează decât preț de câteva poeme și oricum cele două discursuri nu-și găsesc suficiente puncte de tangență. Conformat tiparului, comunicarea dintre cei doi poeți își pierde, contrar
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
a umflat părul că un lan răscopt, iar mâna lui osoasă a slobozit pe genunchii turistului o carte cu foi de matase. Nici n-a mai apucat să-l privească pe mesagerul topit în lumina de amiază, rămânând cu ochii pironiți pe darul neașteptat. Era o carte nu mai mare de-o palmă, cu pagini de neon, din care se desfăceau pâlnii albe de crin. Tudor a deschis cartea și-a tras pe nări mirosul de flori proaspete care i-au
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
feluri de botezuri: spălarea rituală, botezul lui Ioan și botezul Noului Testament. Atunci Mântuitorul cu care din cele trei s-a botezat? Cu botezul lui Ioan. Mântuitorul nu avea păcat. El a luat asupra Lui păcatele oamenilor și le-a pironit pe Cruce. El este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu adevărat și Om adevărat. De ce S-a botezat dacă nu avea păcat? Din trei motive: ca să arate lumii: „În Iordan botezându-Te Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat“. S-a botezat
Agenda2006-01-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284602_a_285931]
-
a încetat să-și pîlpîie licărul amețitor în mințile de cea mai vastă anvergură, în imaginații ale unor poeți de prelung și neînfrînt răsunet, de la Vergilius la Goethe. În răspăr cu geografiile cazaniere, saltul oricît de riscat, peste genuni ce pironesc privirea, nu tinde numaidecît să ne despartă de un aici primordial, ci mai degrabă să-l dilate pînă a deveni intens stimulator, vînzolit de aripi înalte. Prevențiuni, legate de un scrupul al localizărilor cu orice preț, n-au relevanță și
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată, nici întristată, nici dezamăgită, ci doar mirată pironindu-și ochii ei curați, strălucitori și nerușinați, pe fețele necunoscuților, ascultând expresiile acelea care plouau cu nemiluita. Ce-i? Ți-am cerut eu ceva? Tu ai venit la mine c-un pumn de bani! Escrocule! Vin ei comuniștii, lasă! Vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lupta de la începutul lumii în inima fiecarei femei înamorate, tot ce era neânțeles și ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise, ea însăși, omului tributul cărnii, era cuprinsă privirea palpitândă, neliniștită, dornică, chinuită, rușinoasă și enigmatică care pironea ochii Manuelei în ochii lâncezi, triști, impasibili ai dușmancei eterne, ai curtezanei”. Dar eroina, ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și Tomiță. Avea în spate o lopată, iar în mînă un pachet cu biscuiți. După ce rîse din belșug, fericit că se află și el acolo, spunînd cîte o vorbă potrivită fiecăruia, oferi biscuiții, cu multă dărnicie, Ilincăi. Toți ochii rămaseră pironiți pe pachetul atît de frumos colorat. Eu sap în echipă cu Tomiță! spuse Ilinca, nemaidînd nici o importanță faptului că fusese trasă la sorți. Lui Virgil îi mai veni puțin inima la loc. Nimeni n-a comentat hotărîrea Ilincăi, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-l pe Bărzăun, că știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
talent sau unei hachițe, au acces în apartamentele emirului, mama lui Asad, fiul meu cu buza despicată, despre care numai ea și cu mine știm care-i sunt părinții, mă blesteamă în graiul secret al iubirii noastre. Îi simt ochii pironiți în ceafa mea, simt cum praful și pulberea se aleg de numele meu. Copilul primește o palmă încărcată de inele peste obraz. Buza despicată sângerează. Inima mea plânge. Râd cu ei. Râd mai departe. Metrou. Soundtrack cu „Urmează stația...“ și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
încât să o ajute să-l întâlnească cu totul întâmplător? Avea nevoie de o perdea pentru că renunțase atât de ușor și într-un mod cât se poate de neconvențional la cea veche, deci trebuia să intre. Și totuși de ce rămăsese pironită în fața magazinului uitându-se la mașina aceea albă ca la un OZN aterizat în fața ei chiar în acel moment? Îi era frică de o posibilă întâlnire cu el? Și totuși nu asta își dorea? Ezitând, făcu câțiva pași spre magazin
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
exista o scrisoare, putea să o aștepte să se întoarcă pentru a o deschide. Nu avea nimeni altcineva acces la cutia poștală, deci era în siguranță. Ieși cu pași grăbiți îndreptându-se spre sala de spectacole, dar gândul îi rămăsese pironit la cutia închisă privind cu jind printre găurile prea mici pentru a vedea ce se ascundea înăuntru. În cutie, era oare, un nou mesaj pentru ea? „- Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemata
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să se ocupe mai mult de Heidegger. M-a întrebat, mimând interesul, ce voiam să spun. Am pufnit. — Ați studiat totul, inclusiv absența sexului la Heidegger, dar niciodată relația lui cu alchimia. L-am prins de umeri și mi-am pironit ochii într-ai lui: — A scris Originea operei de artă, nu? Se holba la mine, confuz. — Opera de artă, am insistat. Ce înseamnă asta? A dat din umeri. — Ești mărginit, i-am spus fără milă. Hai, mă, zi-mi că
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
atunci când au debarcat aliații. Acolo nu am putut picta, tensiunea era prea mare și m-am întrebat cum ar fi fost ca soarta bătăliei să fie cu totul alta decât a fost. Mă rog, a fost la fel, evident... Îl pironi cu privirea, preț de câteva secunde, ca și cum ar fi dorit să se convingă că personajul exista, era acolo și vorbea fără întrerupere. Celălalt nu dădu semne că ar fi fost, cumva, lezat de acea căutătură fixă. Pur și simplu s-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
oară în viața mea îmi dădeam seama cât de îngrozitor este să rămâi fără bani. Iadul pe pământ. Îmi simțeam inima grea, însă eram atât de șocată, încât nu puteam nici măcar plânge. Asta însemna oare viață austeră? Zăceam cu privirile pironite în tavan, incapabilă de cea mai mică mișcare. A doua zi mama arăta într-adevăr foarte rău, ca să nu mai spun că abia se târa și tot zăbovea asupra câte unui lucru. Îmi era clar că nu dorea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din vina mea. Am crezut că lemnele s-au stins de tot... Au fost singurele cuvinte pe care le-am mai putut articula. Lacrimile mi-au inundat ochii și am rămas nemișcată, fără să mai scot o vorbă, cu ochii pironiți în pământ. Am crezut că o să mă aresteze și o să mă poarte ca pe o criminală prin sat. În clipa aceea, mi-am dat seama că arătam foarte neîngrijită, așa cum eram în chimonoul de noapte și cu picioarele goale. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
este ca un măr de aur sculptat în argint“. Ce norocoasă sunt că am o mamă atât de bună! Le eram profund recunoscătoare zeilor pentru asta. Gata cu îngrijorarea pentru cele petrecute peste noapte! Am rămas în spatele mamei, cu ochii pironiți pe marea ce se vedea în zare. La un moment dat, mi-am dat seama că respiram în același ritm cu mama. După ce-am terminat micul dejun, m-am apucat de treabă. Voiam să scap de grămada de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu mă umili, sora mea!“ (2 rânduri libereă După ce-am citit toate astea, am închis jurnalul „Regina-nopții“ și l-am pus în lada de lemn. M-am îndreptat spre fereastră și am deschis-o larg. Am rămas cu privirile pironite pe grădina încețoșată de ploaia alburie. Mi-am amintit de întâmplările din acele zile. Au trecut șase ani de-atunci. Faptul că Naoji se droga a contribuit, în final, la divorțul meu. Nu, n-ar trebui să spun așa ceva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ești. Un pic mai mare și mai bătrână decât data trecută. Ești șerpoaica ale cărei ouă le-am ars. Ți-am simțit răzbunarea apropiindu-se. Așadar, pleacă acum.“ M-am trezit implorându-l astfel pe șarpe, pe când stăteam cu privirile pironite asupra lui. Nu dădea nici un semn de viață. Nu știu de ce, dar n-am vrut ca asistenta să vadă șarpele. Am bătut din picior. Nu, am strigat eu mai tare decât ar fi fost cazul. Nu-i nici un șarpe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gândit o clipă la asta. Aveam impresia că e Naoji. — Zău? spuse patroana, cu respect în glas. Cum de-ai ajuns în locul acesta oribil? L-ai mai întâlnit pe domnul Uehara? — Da, acum șase ani. Mă sufocam și mi-am pironit privirile în pământ. A intrat servitoarea cu tăiețeii. — Te rog mănâncă până nu se răcesc, îmi spuse patroana. — Vă mulțumesc mult. Mi-am vârât nasul în aburii tăiețeilor și am început să înfulec repede. Mă simțeam de parcă abia atunci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
rețeaua unor cobai psihologici care se cuplează zi de zi la ecranul televizorului. Un minim efort de imaginație ne poate face să intuim cum arată în fiecare seară populația unei țări la orele de maximă audiență: o armată de momîi pironite în fața unor ecrane din care sorb cu ochii căscați elixirul colorat al voluptății imaginare. Pentru aceste momîi, imaginile pe care le primesc din televizor sînt mult mai bogate și mai concentrate în senzații decît întîmplările de care au parte în
Căpcăunul din ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9921_a_11246]
-
o zodie culturală crepusculară. Dar asta este o altă istorie... curentă. Pe zidurile palatului, una din puținele clădiri patrimoniale cu care s-ar putea făli, pe drept, urbea, cât va mai sta piatră pe piatră, s-ar cuveni să se pironească plăci memoriale pe care să se scrie: Palat construit la 1815 de către vistiernicul Alecu Balș, mare iubitor de muzică și teatru; aici, a avut loc primul spectacol de teatru în limba română, la anul 1816, după o traducere a lui
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]