120 matches
-
este în povestea asta? - Să fi părtaș cu mine, ca un frate! - Sunt pierdut! - se cutremură Ștefan. - Ha, ha, ha! N-ai scăpare! Mă vei urma orbește! Viața ta este în mâinile mele! Ha, ha, ha! Urmează-mă! Ștefan rămase pironit locului. - Hai odată! - și cu gheara îl prinse de guler și-l trase după el mai mult târâș. Undeva, între doi stejari din care numai scheletul rămăsese, apăru o flacără care treptat se înălță deasupra coroanelor copacilor. Ajunși acolo diavolul
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1496213227.html [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
ce tangențiază cu un neam care-și trăiește destinul, reînviat în romanul ce fixează momentul de paroxism istoric unde satul ardelean, cu orgoliile lui de axis mundi, trăiește evenimente deosebite, devenind un fragment în totalitate, o amprentă în atemporalitate:” Rămas pironit locului,îl împinse de spate-n portița deschisă ... Îl privi cu drag depărtându-se, pășind cu greu prin zăpada afânată, căzută peste noapte ... Nu-l mai zări, atunci când ochii I se umplură de lacrimi ... Cu greu, se întoarse căutând cărarea
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Proiectii_alchimice_si_experiente_magice_in_romanul_de_dincolo_de_neguri_.html [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
au administrat cu biciul Și crucea S-o care-n spate, Să-I fie mai greu supliciciul... L-au condus îndurerate, făr' să știe ce e frica Marii, Ioana, Salomeea, Maica Sa și Veronica... Și L-au Răstignit pe cruce...pironit fiind în cuie Drepții așteptau în Șeol, ca din lanțuri Să-i descuie ! Când de sete-a cerut apă, I-au dat fiere cu oțet... Neștiind că EL e FIUL, Celui Prea Înalt și Drept ! De aceea S-a Rugat
CHRISTOS A ÎNVIAT ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1492283994.html [Corola-blog/BlogPost/354231_a_355560]
-
se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți subjugă. De cruzime ne-nțeleasă și tâlharul se-nspăimântă, Ridicând privirea-n ceruri, vede îngerii cum cântă... Și sub zarea sfârtecată, sub privire pironită, Lancea tremură în sânge lângă crucea istovită. Referință Bibliografică: CLIPA TACE ȚINTUITĂ... / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Georgeta Muscă Oană : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1491898476.html [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
covor. Soarele sfios privește După-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum dezleagă, Anotimp în haină nouă. Sub o salcie pletoasă Pironit îmi număr zorii, Prin mantia-i ruginoasă, Iar mă uit, cum trec cocorii! Referință Bibliografică: TREC COCORII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1473892847.html [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
și impozantă ce era, se topiseră mai mulți centimetri, lăsând-o ușor chircită, crispată, ca o trestie în bătaia vântului. Tamara se reașezase. Fu rândul, acum, al Mioarei, să se ridice, cu gândul de a o întâmpina, dar rămase așa, pironită locului, cu ochii spre Emilia. Toți ochii erau îndreptați acum spre Emilia, care după o eternitate parcă, ajunse la masă. Mioara se dădu la o parte, o lăsă să se așeze la locul ei, între ea și Magda. Mai mult
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/eugenia_mihu_1460307496.html [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
ton scăzut, ... V. WEEKEND GRATIS - ROMÂN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4, de Dorina Georgescu, publicat în Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017. Capitoul 4 Trecuse de mult ora prânzului și odată cu ea, îmi trecuse și pofta de mâncare. Rămăsesem pironita în fața calculatorului, cu mintea la Ovidiu, fiind incapabilă să întreprind ceva. Eram o veritabilă stana de piatră gânditoare, ca și când creierul ar fi fost singurul organ care confirmă existența mea în această lume. Aveam inima secătuita de bucurii, lipsită de orice
DORINA GEORGESCU by http://confluente.ro/articole/dorina_georgescu/canal [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
lui Ovidiu. Era o senzație stranie, simțindu-mă blocată în prezentul searbăd al clipelor amare din care se hrănea nefericirea mea. Citește mai mult Capitoul 4Trecuse de mult ora prânzului și odată cu ea, îmi trecuse și pofta de mâncare. Rămăsesem pironita în fața calculatorului, cu mintea la Ovidiu, fiind incapabilă să întreprind ceva. Eram o veritabilă stana de piatră gânditoare, ca și când creierul ar fi fost singurul organ care confirmă existența mea în această lume.Aveam inima secătuita de bucurii, lipsită de orice
DORINA GEORGESCU by http://confluente.ro/articole/dorina_georgescu/canal [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]
-
destinul Tău crunt, Așa văd ca om răstignirea, Dar Doamne, Tu vezi altceva, Pe cruce aduci mântuirea, Acelui ce crede în ea. Eu văd suferința și plânsul, Văd cupa amară și spinii Și văd cum Tu, Cel ce ești Unsul, Pironit ești pe crucea rușinii, Ai luat vina noastră ca vină, Păcatul asupra-Ți ai luat, Ca noi să pășim în Lumină, Să spunem "Cristos a-nviat!" Tăcerea Ta Doamne-i bizară, Te văd că nu strigi, nu cârtești, Eu văd doar
PE DEALUL GOLGOTEI PE-O CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1492627386.html [Corola-blog/BlogPost/375310_a_376639]
-
Apoi ... Citește mai mult Niciodată visul nu mă trezește din somn-Trupul lui locuiește în afara sufletului.Îi simt încremenirea muta,nemișcătoare, singuratică.Paradoxul doare, ceva a uitat,i se curma câte un ligament,în fiecare noapte,câte un deget îi îngheață.Pironit în sfințenia talcului divin,locuința lui nu e mai printre muritori,dar, așa moartă, ea, acoperă cerul,apoi neantul spiritual dispare...împreună cu mineși nu mă întreb,de ce vreau să revin?.. Plutind că un obiect cosmic,capul e în locul picioarelor,și
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/lilia_manole/canal [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Toate Articolele Autorului Motto: „Ignoranța este noaptea minții, dar o noapte fără luna și stele.” - Confucius Într-o țară în care știința ar trebui ordonată alfabetic, ba mai mult ierarhic, iar prostia, mai ales aceea însoțită de infatuare, ar trebui pironita chiar pe zidul în care e vadul cel mai mare pentru ea.. că exemplu, ar trebui lăsată să se vadă pe ea cam până acolo unde posibilitățile prostiei pot ajunge... Bună lecție de trezire profundă le-ar fi trebuit infatuaților
ŞI MULTE ALTE LIPSURI... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1415397551.html [Corola-blog/BlogPost/369112_a_370441]
-
modale. Orchestrația depășește în această lucrare nivelul atins în Simfonia a 3-a (1916-18). Astfel, întregul discurs muzical este construit pe ideea literară descrisă de Enescu în "Amintiri": „Închipuiți-vă o mare furtunoasă. Un marinar, nemișcat, o contemplă, având ochii pironiți asupra orizontului. Vântul se întețește, crește, se preface în vijelie. O sirenă mugește în depărtare. E alarmă! Se aud strigăte în mijlocul furtunii. Bărcile sunt coborâte pe mare. Marinarul se avântă, apucă vâslele și pornește în direcția de unde au venit strigătele
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: „Înviază, Fiule, precum ai spus !” 19. losif Te-a ascuns, Cu evlavie, în groapă nouă; Și cântări dumnezeiești, de-ngroparea Ta, Ți-a cântat, cu lacrimi împletindu-le. 20. Doamne, Maica Ta, Pironit văzându-Te pe cruce, De amară întristare, sufletul ei S-a pătruns de cuie și de sabie. 21. Maica Ta, văzând Adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce ești dulceața lumii noastre întregi, Fața ei cu-amare lacrămi a udat
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
să primească, fără să privească și către nevoile celuilalt. Daa, eu am înțeles perfect... (făcu o pauză) dar aș veni altădată pentru cealaltă problemă a evoluției spirituale. O.K., apoi către fată: Tu ce problemă spuneai că ai? Fata rămăsese pironită, absorbită în fotoliu, părea blocată, absentă, nici nu reacționă. Psihologa o lăsase așa cât a simțit ea nevoia să stea. Era clar că ea era colega de care vorbea Noel. După câteva minute bune, fata întrebă: Persoana de care a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dulapul și i-am arătat raft după raft, unde erau aliniate creme de față și produse pentru tenul gras, și batoane corectoare, și lumânări parfumate, și geluri de duș, și fonduri de ten, și farduri, și..., a rămas cu ochii pironiți mult, mult timp, apoi a zis: —Văd negru în fața ochilor; nu glumesc, Anna, cred că s-ar putea să leșin. Vedeți - amețitoare - și asta a fost chiar înainte de a-i spune să ia câte ceva pentru ea. Ceea ce face totul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se păstreze în această sfâșiere continuă. Ar fi ca și cum cămilele trag de patru sute și mai bine de ani încontinuu de trupul de martir al lui Ioan Vodă cel Cumplit, fără a dori să-l sfâșie, ci doar să-l țină pironit, răstignit în punctele cardinale. Și totuși, ne arată Theodor Codreanu, aceasta nu este o dramă eternă: sunt mulți intelectuali, mai ales scriitori, care au optat și s-au mântuit. Ei au o singură patrie limba română și se exprimă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
bani și i-am șoptit la ureche în poartă: Ghiță, așa îl cheamă. Din drum, înainte de a porni căruța, Maria ghicitoarea a strigat: Ghiță! Așa te cheamă pă matale primăroiule, iacă te-am ghicit și pă mata! Ghiță a rămas pironit locului, privind îngândurat după căruța cu coviltir care dispărea într-un nor de praf. Măi, femeie, dar asta chiar că e ghicitoare! Cu puțin timp în urmă asta gândisem și eu! Acum înțelegeam. Maria nu ghicea. Știa ce va urma
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mașinile puteau fi folosite numai după ce un formidabil pluton de oaspeți - denumiți „rudele directe“ ale miresei - se vor fi urcat în mijloacele de transport necesare. Și, după o oarecum misterioasă întârziere și gâtuire de trafic (în timpul căreia eu am rămas pironit locului), „rudele directe“ și-au început într-adevăr exodul, înghesuindu-se câte șase sau șapte persoane într-o limuzină, în cel mai bun caz, câte trei-patru. Numărul ocupanților depindea, bănuiesc, de vârstă, rang, și de lățimea șoldurilor primului intrat. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
stai la Biltmore, într-o zi de vară, la orele de cocteil, lângă unul din palmierii plantați în ciubere și să-l observi pe seniorul tău urcând dintr-un salt scările, evident încântat să te vadă, dar fără să rămână pironit, fixat locului. Mi-ar face plăcere să mai stărui un minut asupra acestui aspect al urcatului scărilor dintr-un salt - adică să-l continuu orbește, fără să-mi pese unde o să mă ducă. Urca, întotdeauna, toate treptele dintr-un salt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
puțin copilul. Nu știu ce m-a făcut atunci să le spun : Așa-i că-i regele ? Erau frumoși amândoi, copilul era... ca orice copil, ca și frații mei când erau mici și nu știu ce mi-a venit să spun asta. Stăteam acolo, pironit locului și parcă mă prinsese părerea de rău și tare aș fi vrut și eu să merg cu ei... Bărbatul a ghicit și-a spus: Mai târziu, ai să fii nu cu mine, nu cu ea, ai să fii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așteptau să le sosească oarece prospătură. Le ceruse apoi și le notase Într-un carnețel numele și adresele părinților, pentru ca bunii cetățeni cu progenituri nevrednice să afle unde și când aveau să se desfășoare procesele. Soldații stăteau țepeni, cu privirile pironite undeva, dincolo de piticania cu căpățână cât dovleacul și care se Învârtea prin zăpadă În jurul lor, Înjurând și azvârlind laolaltă cu vorbele stropi mari de scuipat. Locotenentul tocmai le explica, dând și amănunte, cum pușcăriașii vechi aveau să-i supună la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu ochii de mormântul lui Ștefan să nu lăcrămeze îngenunchind. E atâta sfințenie în acel ungher de biserică; e atâta suflet strâns de veacuri acolo; e atâta îndumnezeire în acel binecuvântat colțișor de biserică, că te uiți pe tine, stai pironit uitându-te și-ți trece pe dinainte, ca năluci, file-file, toată povestea neamului. Câți împărați și domni! Câți sfetnici și viteji! Cât norod de veacuri n- au venit de-au îngenuncheat la mormântul marelui Ștefan. Acolo plânge un neam întreg
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Păstorii de la stână Și îngerii albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi” Răsar cântând acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți și fără de suflare: Sunt îngerii din cer veniți, Cu ler, la Domnul mare! Ei cântă-nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit... Dar s-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Păstorii de la stână Și îngerii albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi” Răsar cântând acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți și fără de suflare: Sunt îngerii din cer veniți, Cu ler, la Domnul mare! Ei cântă-nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit... Dar s-
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Păstorii de la stână, Și îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum, S-aud acum în tindă Noi stam cu ochii pironiți Și fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare! Și până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul - Sărac ne-a fost, dar cald și drag În casa-ne Crăciunul. Și când târziu ne biruia
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]