120 matches
-
știu! ...eu știu?!...(ȘOAPTA). Veșnicele esențe caracteristice romantismului conferă poeziei Viorelei Codreanu Tiron o specială limpezime. Apelul la inalterabilul stării duhovnicești eliberează și naște soluții la ieșirea din iluzie, deși, câteodată, disperarea înlănțuie inimile: Către Tine, Doamne,/ privirile au rămas pironite!/ așteaptă să le arăți/ unde-ai ascuns/ taina pământului/ și a vieții de aici?/ Auzul se-ncordează/ s-audă ceva!// Dar Dumnezeu tace!/ și morții mei.../ tac alături de El. (DUMNEZEU TACE!). Dumnezeu tace pentru că este uimit de ororile pământului, și
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
ce tangențiază cu un neam care-și trăiește destinul, reînviat în romanul ce fixează momentul de paroxism istoric unde satul ardelean, cu orgoliile lui de axis mundi, trăiește evenimente deosebite, devenind un fragment în totalitate, o amprentă în atemporalitate:” Rămas pironit locului,îl împinse de spate-n portița deschisă ... Îl privi cu drag depărtându-se, pășind cu greu prin zăpada afânată, căzută peste noapte ... Nu-l mai zări, atunci când ochii I se umplură de lacrimi ... Cu greu, se întoarse căutând cărarea
PROIECŢII ALCHIMICE ŞI EXPERIENŢE MAGICE ÎN ROMANUL DE DINCOLO DE NEGURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355665_a_356994]
-
piept văpăi, durerea mă asmută Și tremur doar la gând că te-am pierdut Te vreau aici în lumea mea cea sluta Te chem, mi-e dor, dar oare te-am avut? Genunchii ard, pe spate doarme timpul În palme pironit am doar trecut Trăiesc în van, blestem și anotimpul Din frunze reci am astăzi așternut. Pe buze plânge cântecul durerii În piept se zbat doar muguri de dorință Și inima se dăruie tăcerii Se zbate în tăceri și-n neputința
VERSURI DE SINGURĂTATE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346094_a_347423]
-
relatat îngrozitoarele chinuri prin care trece cel țintuit pe lemn. Setea, durerea, lipsa aerului din cauza trupului care tinde să cadă față de mâinile care sunt țintuite în poziție fixă dau celui răstignit dureri de neimaginat. Apoi, poziția incomodă a picioarelor care pironite fiind, luptă să susțină corpul chiar și câteva clipe pentru a putea respira, inspiră groază până și celor mai tari cu firea. Cei care au supraviețuit relatează că după o stare de ,,acomodare” a corpului cu durerile, la puțin timp
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
au administrat cu biciul Și crucea S-o care-n spate, Să-I fie mai greu supliciciul... L-au condus îndurerate, făr' să știe ce e frica Marii, Ioana, Salomeea, Maica Sa și Veronica... Și L-au Răstignit pe cruce...pironit fiind în cuie Drepții așteptau în Șeol, ca din lanțuri Să-i descuie ! Când de sete-a cerut apă, I-au dat fiere cu oțet... Neștiind că EL e FIUL, Celui Prea Înalt și Drept ! De aceea S-a Rugat
CHRISTOS A ÎNVIAT ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354231_a_355560]
-
dar și de a îngreuna aterizarea care se face totuși, precum ai apăsa surdina unui pian. Par niște lilieci - mamifere zburătoare ale căror aripi sunt de fapt niște mâini. Este o luptă între libertate și lanțul cu care este omul pironit. Am avut, pentru o clipă, senzația că văd bărci ancorate la mal, pe care le mișcă valurile, dar ele nu se pot avânta în larg, fiindcă sunt ancorate de țărm; și altele plecând în larg, luptându-se cu valurile ... Și
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
în jurul căutării de sine dar își dă seama că motorul universului, iubirea, e atotbiruitoare. Gândurile, ascunse în insomnii nepermise de care-și aduce aminte tot mai rar, însoțite de toamna ce-o frământă, sunt singurele martore ale dragostei și așa pironită ca liliecii pe uși de oțel . Dând dovadă de iscusință, poeta, trece ușor la întrebări majore... cel mai mult te doare când ai sentimentul că te urăște cineva...stai legat de simțuri și concepte mai ales în dimineți de iarnă
ALTE SFERE SAU DESPRE POEZIA SCRISĂ DE LUMINIŢA CRISTINA PETCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360617_a_361946]
-
să-mi aducă liniști din Templu zăvorât./ În „cușca”unei dube ce duce viața mea,/ Smeritu-mi trup se-nclină ca-n albe primăveri.../ puterile-mi sleite de așteptarea grea/ mi-adun, să mă-nsoțească în noaptea de-nvieri./ Strâmtoarea-năbușită mă ține pironit,/ stau nemișcat în rugă, tristețile-mi supun,/ desprins ca dintr-un clește în drumul meu cernit,/ plutesc parcă aievea cu cântecul străbun./ Mă leagă - oboseala, îmi dă mereu târcol,/ lăuntric o lumină îmi curge ca un șopot,/ aleargă trenu-n noapte
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Suspect. Mă opresc din drumul meu, dar nu mă întorc. Or fi plecat ?... Trebuie să-mi văd de treabă, de ale mele ... pâine, cartofi, piața ... Ei, uite că nu pot. Ce-o fi, o fi ! Mă întorc. Cei doi erau pironiți locului și mă priveau. Da', o privire d'aia, milostivă, a rugăminte, de-mi plimba omușorul în sus și-n jos. Și-am înțeles ... . Ei pentru mine făceau ce făceau. Eram singurulu lor spectator. Și eu ?... Egoistul din mine s-
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
vine să și râzi. Aiurea, să-ncerci să-nduioșezi pe cineva cu șosete rupte pe post de mănuși! Doamna își strânge conștiincioasă haina în jurul taliei și se-ntoarce cu spatele, Dumnezeu să te binecuvânteze, vezi-ți de drum! Dar rămân pironit locului, simt cum amețesc și nu mă pot mișca, netrebnicule, îmi spun, să deranjezi oamenii doar pentru că ai tu nevoie de un leu, ce rușine! Încep să mă mișc, toate funcțiile funcționează cu încetinitorul, privirea pierdută, ochii îmi pică, în
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți subjugă. De cruzime ne-nțeleasă și tâlharul se-nspăimântă, Ridicând privirea-n ceruri, vede îngerii cum cântă... Și sub zarea sfârtecată, sub privire pironită, Lancea tremură în sânge lângă crucea istovită. Referință Bibliografică: CLIPA TACE ȚINTUITĂ... / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Georgeta Muscă Oană : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
prin solzii de timp cu îngeri, cu demoni, cu prăjituri pe masa urii, zeițe, torțe, cai, cavaleri, uneori preț de un crin în deșert. Alteori nu pe piatră ci pe un perete de gheață îmi par atârnate poemele, ca tablouri pironite și gheața se topește sub sensibilitatea fiecărui vers, în spatele poeziei se deschide un univers nebănuit, viu, colorat, cu multă lumină. Deșertul roșu tremurând sub lună sub ape Fâsâind sub poalele zeiței Mângâindu-I gleznele spumoase Sparte de discul auriu căzut
UN RUBIN, CA UN TRON URIAŞ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381879_a_383208]
-
-care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... Citește mai mult MIRELA PENU (București) - PREMIUL
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
-care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorată.Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea ... XIII. DORIN RADU (BUCUREȘTI) - PREMIUL III LA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
Sufletul mi-e cătrănit! Mă-ngenunche iar suspinul, Gându-mi este răvășit... Vreau să nu mai văd declinul Și nici chipul chinuit! Curg priviri pe dalbe file Și pe trupu-ți răstignit... Nu mai vreau și alte zile Să simt cuiul pironit! Nu mai vreau să-nnăbuș clipa Și nici glasul tânguit! Astăzi mi s-a frânt aripa Lacrima când ți-am zărit. Vreau să fug uitând de toate Câte nu le-am împlinit, Doar că sufletul nu poate Și se zbate rătăcit
TRUP ŞI SUFLET CHINUI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381100_a_382429]
-
Apoi ... Citește mai mult Niciodată visul nu mă trezește din somn-Trupul lui locuiește în afara sufletului.Îi simt încremenirea muta,nemișcătoare, singuratică.Paradoxul doare, ceva a uitat,i se curma câte un ligament,în fiecare noapte,câte un deget îi îngheață.Pironit în sfințenia talcului divin,locuința lui nu e mai printre muritori,dar, așa moartă, ea, acoperă cerul,apoi neantul spiritual dispare...împreună cu mineși nu mă întreb,de ce vreau să revin?.. Plutind că un obiect cosmic,capul e în locul picioarelor,și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
destinul Tău crunt, Așa văd ca om răstignirea, Dar Doamne, Tu vezi altceva, Pe cruce aduci mântuirea, Acelui ce crede în ea. Eu văd suferința și plânsul, Văd cupa amară și spinii Și văd cum Tu, Cel ce ești Unsul, Pironit ești pe crucea rușinii, Ai luat vina noastră ca vină, Păcatul asupra-Ți ai luat, Ca noi să pășim în Lumină, Să spunem "Cristos a-nviat!" Tăcerea Ta Doamne-i bizară, Te văd că nu strigi, nu cârtești, Eu văd doar
PE DEALUL GOLGOTEI PE-O CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375310_a_376639]
-
data aceasta. Era fermecător și păstra autenticitatea limbajului scriitorilor moldoveni, Vasile Alecsandri, Ion Creangă și al lui Mihail Sadoveanu pe care l-a auzit de-atâtea ori la radio. La rândul ei, privindu-l provocator și cu afecțiune, femeia rămăsese pironită în fața lui, parcă ar fi vrut să mai discute și altceva. De fiecare dată când mergea în acea unitate, Măndița (că acesta îi era prenumele) era impecabil îmbrăcată. Ținuta ei, costume taior din stofe fine și rochii din mătase sau
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
rățoi femeia din nou, văzându-l cum „calcă de două ori într-un loc”, cum obișnuiește ea să numească încetineala asta în mișcări a bărbatului său. Petre nu mai zise nimic. Se desprinse cu oarecare viuoiciune din locul unde rămăsese pironit, cufundat în contemplarea ospățului agitat al păsărilor, pătrunse în holul de la intrare, luă de pe băncuța special concepută, o găleată roșie de „plastic” aproape goală, ieși în curte, goli restul de apă la rădăcina unui butuc de vie și porni în
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
spre cele patru puncte cardinale și, solitari, ne strângem la azil, doi câte doi, în umbrele carnale. dintr-un calup de vise, temerare, n-avem nici ce să punem pe cântar și, ca-n sicrie, mergem la culcare cu ochii pironiți î n calendar. ți-a apărut pe frunte, azi, un rid și-or mai veni pe chip, să-l întristeze. ni-i trupul tot mai slab și mai arid, vom fi doar două umbre siameze. Referință Bibliografică: ți-a apărut
ŢI-A APĂRUT PE FRUNTE, AZI, UN RID... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345859_a_347188]
-
este în povestea asta? - Să fi părtaș cu mine, ca un frate! - Sunt pierdut! - se cutremură Ștefan. - Ha, ha, ha! N-ai scăpare! Mă vei urma orbește! Viața ta este în mâinile mele! Ha, ha, ha! Urmează-mă! Ștefan rămase pironit locului. - Hai odată! - și cu gheara îl prinse de guler și-l trase după el mai mult târâș. Undeva, între doi stejari din care numai scheletul rămăsese, apăru o flacără care treptat se înălță deasupra coroanelor copacilor. Ajunși acolo diavolul
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
-care apărea rar și numai atunci cand emoția dădea navală peste sufletul ei de copilă sârmana,obișnuită cu vită grea, - își făcu loc dând întregii fete un aer îngândurat și cam speriat.Cu foia de hartie îngălbenita în mâini, Olia rămăsese pironita în picioare, lângă divanul acoperit cu o velința decolorata. Se lasă ușor pe pat cu mâinile ușor tremurânde, lângă lădița veche de lemn plină cu foi îngălbenite de timp și praf... Timpul trecea iar în sufletul Oliei se cuibarea deplin
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând aerul din curtea ei să îi pătrundă în nări, adânc, până în plămâni. Apoi a văzut nucul înalt, pe urmă dudul din fața șopronului și colțul casei .Dar rămânea pironita, si nu se satura de aer, de aer, de aer..... Tuta și bărbatu-său Vasile , au trecut pe lângă ea,încet, cu brațele pline de sacose , cu capul în jos, să nu se vadă lacrima de la colțul ochiului. Vorba blândă a
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
covor. Soarele sfios privește După-un văl de ceață groasă, Și-a lui rază-acum tânjește După vara-i prea frumoasă. Doi copii desculți aleargă Prin frunzișuri fără rouă, Râsul lor acum dezleagă, Anotimp în haină nouă. Sub o salcie pletoasă Pironit îmi număr zorii, Prin mantia-i ruginoasă, Iar mă uit, cum trec cocorii! Referință Bibliografică: TREC COCORII / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Dac : Toate Drepturile
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
ton scăzut, ... V. WEEKEND GRATIS - ROMÂN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4, de Dorina Georgescu, publicat în Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017. Capitoul 4 Trecuse de mult ora prânzului și odată cu ea, îmi trecuse și pofta de mâncare. Rămăsesem pironita în fața calculatorului, cu mintea la Ovidiu, fiind incapabilă să întreprind ceva. Eram o veritabilă stana de piatră gânditoare, ca și când creierul ar fi fost singurul organ care confirmă existența mea în această lume. Aveam inima secătuita de bucurii, lipsită de orice
DORINA GEORGESCU [Corola-blog/BlogPost/371672_a_373001]