177 matches
-
fost mafiotul lor șef. Era un fel de gangster în miniatură, un Scarface care aștepta să crească. M-a privit lung, stând, cu un pas în față, în mijlocul gloatei, cu aerul mirat al profesionistului care nu înțelege ce caută un pirpiriu de două parale în această afacere de mafioți greu încercați în luptele de cartier. Și-a revenit repede și, grăbit, sigur de ceea ce vede în fața ochilor, a întrebat: "Care-i treaba, sfrijitule? Te-a blestemat careva, ca să-ți plângi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șarpe te găsesc. Burtă Multă își scosese șapca, o așezase pe biroul directorului, ca pe un trofeu, și o mângâia din când în când, de parcă aceasta era un animal de companie. Avea oarece probleme cu scaunul. Directorul școlii era cam pirpiriu și nu prevăzuse că burtosul cu epoleți va pune la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulși de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraiști cotidiene, întortochierile cîlțoase ale întîmplărilor, palpitațiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi și pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ținte mișcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut niciodată să mă dau brav
Îngerul mototolit (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15021_a_16346]
-
înverșunare demnă de ridicarea unei catedrale, curios, viclean, dedat la descompus eternitatea, bruftuluiam, dezmembram, aneantizam orice orologiu. Ajuns la un monumental aparat cu pendulă (deja săltasem în copilărie), suit pe un taburet vopsit lilial în alb, înălțîndu-mă în vîrful picioarelor pirpirii, am spart mai întîi sticla groasă, șlefuită-n fațete creatoare de curcubeie neașteptate... mda... am mîngîiat țăndările albăstrii cu buzele, le-am supt pînă ce mi-am simțit gustul sîngelui pueril, neviciat de dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
concluzia s-a schimbat: suntem 60-70% apă. Cum ar veni, la un organism de 65 de kilograme, vreo 41 de kilograme sunt apă chioară. Deci dac-o cântărești pe Kate Moss și scazi apa, îți rămâne cam echivalentul unui pui pirpiriu. Cu alte cuvinte, dacă apă suficientă nu e în corpul nostru, nimic nu e. Se rupe filmul și nu mai funcționăm. Fără mâncare, putem rezista până la 40 de zile (Kate Moss chiar și ani ), fără apă, dăm colțul în 7-8
Castraveții nu pot bea ceai, oamenii, da by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19161_a_20486]
-
cu grozăviile tale, că m-ai speriat destul! Treci la loc! Victoriosul povestitor trecea în bancă zâmbind triumfător, parcă ar fi spus: “Ați văzut, mă, că s-a speriat?“ Dintre noi, cel mai talentat s-a dovedit Dică, un băiețel pirpiriu, cu vocea blândă. Însă, atunci când descria scenele de groază cu oribilele personaje, când făcea eforturi să le imite cu vocea lui subțire, pițigăiată, îngroșarea vocii și schimbarea feței stârneau hohote de râs interminabile. Ne miram de unde știe Dică atâtea basme
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
liniștea și apăsarea ce tindeau să devină insuportabile. Raționament corect, chiar dacă, până la confirmarea lui, aveau să se mai scurgă câteva nesfârșite minute. Dar ce mai conta?! - Bună seara, domnule profesor. Regret că v-am făcut să așteptați atât... Un tip pirpiriu, Între două-trei vârste, cu ochelari și chelie, Îmi zâmbea cu aerul cel mai firesc din lume. I-aș fi pus cu plăcere computerul de pe birou În cap. - Dacă ăsta e singurul lucru pe care Îl regretați În ceea ce mă privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am prins nimic și nici nu mă pasionează aceste jocuri de-a perspicacitatea. Cine sunteți? Și unde mă aflu, În fond și la urma urmei? Nu mai scot o vorbă până nu mi se răspunde. E o condiție. Jucam tare. Pirpiriul și-a coborât privirea, arborând o mină meditativă. Și indulgentă: parcă tocmai auzise o enormitate și, de dragul infantilismului emițătorului, se străduia s-o uite. - Mister Adam, aici nimeni nu pune condiții În afară de noi. - Și dacă cineva Îndrăznește să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pun astfel de Întrebări. - Și dacă totuși se pun? - Nu se dau răspunsuri la astfel de Întrebări. - Dar ce? Un glonț În ceafă? - Oh, nu. Un glonț În frunte - cavalerismul n-a dispărut cu totul din lume. Am Înghețat. Cuvintele pirpiriului, tonul și vibrația glasului său mi s-au Înfipt violent În creieri și aveau să mă urmărească foarte multă vreme ulterior. Individul era nebun. Și criminal. Unul surâzător, dar, În chip indubitabil, nebun și criminal. Întinsesem prea mult coarda, instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-mi mai funcționau corespunzător, stupefacția și teama mă paralizau. În ce poveste tenebroasă intrasem sau fusesem aruncat și de ce? Cine și ce vrea de la mine? - Domnule profesor, unde credeți că ne aflăm În clipa de față? Strict geografic vorbesc... Glasul pirpiriului era În continuare calm și amabil. Am ridicat din umeri: - Mă supraestimați, imaginându-vă că după cele ce mi se Întâmplă de câteva ore Încoace... În fine... Omul dumneavoastră a lucrat impecabil, iar cloroformul utilizat este de excelentă calitate, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau acum În grea suferință. Indiferent dincotro Încercam să-l atac, să-i pătrund miezul rațional, discursul pirpiriului continua să se deseneze obscur și impenetrabil, aproape ermetic. Am luat-o repetat de la capăt, fără rezultat - rien va plus! Și totuși, totuși... N-aveam de ce altceva să-mi ancorez disperarea. Undeva În vorbele sinistrului meu amfitrion trebuie să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fi o revelație teribilă), mi-am dat seama că nu avansasem nici măcar un milimetru pe drumul elucidării enigmelor ce mă Împresurau la fel de compacte și de aberante ca la Început. Dimpotrivă, misterul devenea mai dens și mai adânc, indiferent că pirpiriul chelios scăpase din greșeală cuvântul care Îmi incendia creierii sau Îl rostise intenționat. Și, În plus, cu ori fără legătură cu asta, senzația că situația mea se agravează cu fiecare clipă care trece devenea tot mai apăsătoare. Orgoliul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă femeia pirpirie Îmbrăcată În negru văruiește pietrele din jurul copacilor mută și adunată În munca ei o cochilie de melc mai mare pripășită printre rădăcini și frunze „ce să facem doamnă ne bucurăm și noi de primăvară cum putem“). — E o femeie rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I. dactilografă) 2. Trebuie să fie un bărbat Între două vîrste. 3. Nu știu ce culoare de păr are pentru că În roman nu apare decît cu o perucă blondă de femeie. E pirpiriu, cu burtă și picioare foarte subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În presă. 6. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ruptă pentru o clipă din context, intră grăbită În Încăperea aceea unde astăzi se rostesc niște sentințe. Îmi vine și mie rîndul. În biroul cu jaluzelele pe jumătate trase și cu fotolii Îmbrăcate În piele sintetică se află Charlie Chaplin, pirpiriu, negricios, cu mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după el, dar cînd a văzut obiectul acela rotund și lucios mi l-a smuls din mînă și a Început să muște cu furie. Deodată a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lucrurile acelea surprinzătoare și uimitoare pe care le realizează cam o dată la o sută de ani. S-a grupat În jurul unei idei. - Care idee? - Că, oricât de diferite ar fi creierele și capacitățile indivizilor, stomacurile lor sunt În esență aceleași. PIRPIRIUL O ÎNCASEAZĂ - Dacă ai lua toți banii din lume, a zis pirpiriul, cu o voce foarte profundă, și i-ai Împărți În mod egal... - O, ține-ți gura! a strigat Amory tăios și, neținând seama de privirea furioasă a micuțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o sută de ani. S-a grupat În jurul unei idei. - Care idee? - Că, oricât de diferite ar fi creierele și capacitățile indivizilor, stomacurile lor sunt În esență aceleași. PIRPIRIUL O ÎNCASEAZĂ - Dacă ai lua toți banii din lume, a zis pirpiriul, cu o voce foarte profundă, și i-ai Împărți În mod egal... - O, ține-ți gura! a strigat Amory tăios și, neținând seama de privirea furioasă a micuțului, și-a continuat demonstrația verbală: Stomacul omului... Însă bărbatul cel solid l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de firea omenească, a afirmat el, luându-și o figură de bufniță. Au existat și vor exista Întotdeauna, fiindcă n-ai cum să le schimbi. Amory, luat prin surprindere, și-a plimbat privirea de la bărbatul cel masiv la bărbatul cel pirpiriu. - Ascultați, ce spune! Asta mă descurajează când vine vorba de progres. Ascultați-l ce spune! Pot să numesc imediat peste o sută de fenomene naturale modificate de voința omului, o sută de instincte omenești care au fost șterse definitiv sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vor repeta mereu, ca Într-un cerc vicios. Asta... asta este magnifica burghezie! Cu un rânjet larg pe față, bărbatul cel voinic s-a aplecat spre bărbatul cel slab și i-a zâmbit: - O cam Încasezi, Garvin. Cum te simți? Pirpiriul a făcut o Încercare să zâmbească și să se comporte ca și cum toată situația era prea ridicolă pentru a fi luată În serios. Dar Amory nu isprăvise: - Teoria că oamenii sunt capabili să se autoguverneze se bazează pe omul ăsta. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Cel cu crevasa era mai măricel de statură. Semăna leit cu Benone Sinulescu... la cap și la fizic. Dar mult mai tinerel! Tuns falusian! Să-mi ierte artistu' comparația! Cel cu nădragii mari, tuns așijderea, tot falusian, era scund și pirpiriu, slăbuț tare... semănând cu statuia foamei. Anorexic 100%, zic eu! Piele și os! Cu toate că părea foarte sănătos! Ei, n-avea el chiar bujorei în obraji, dar în comparație cu tovarășul său, se mișca agil și avea niște ochi vioi de veveriță în
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
bijuterii care, împreună, creează o cronică a timpului, văzută prin ochii copilului. Unele situații sunt șocante - de la aruncatul nou-născutului sub pat, că facem noi altu', la absurdul CAP-ului, dezamăgirea primei zile de școală, tratamentul ei că mai mică, măi pirpirie, care nu-i bună nici la sapă, nici la scoala, nu e bună de nimic... Peste ani, ea primește constant confirmarea că este puțin diferită de restul lumii. I se spune ca e împiedicată, când, de fapt, ea asculta scârțâitul
VIAŢA CA O PUNTE DE TITINA NICA ŢENE, CRONICĂ DE MILENA MUNTEANU-LITOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361083_a_362412]
-
deși reușise din primul an, trecea examenele la limită, la „mica ciupeală”. Mai o fițuică, o intervenție... Învățase toate mișculațiile și dedesubturile trecerii examenelor. Și acum, ia uite la ăștia! Cum s-au mai schimbat! Uite la Firfirică Cireșel, tot pirpiriu și slăbuț, de parcă trăiește numai cu aer și apă. Așa era și acum zece ani, dar are o față mototolită, părul i s-a rărit, cu zbârciturile alea pe obraji, parcă este o maimuță de la grădina zoologică. Lângă el, Pleșcan
TRANDAFIRUL SIRENEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368249_a_369578]
-
a luat mătura și m-a scos afară. Aveam buricul strâns în jurul gâtului și eram cam vânătă. M-a desfăcut de buric, m-a ridicat și am început să țip tare. - Ce făcuși, Costică, îl înviași? - Da, e fată, cam pirpirie și cam neagră, dar nu e nimic, lasă o fi și ea bună la ceva. Toate acestea le-am aflat mult mai târziu de la tata. Așa se năștea pe vremuri în sate. Era o moașă dar așa de mulți copii
NAŞTEREA POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367307_a_368636]
-
continue cercetările pentru a răspunde la o întrebare existențială pentru comunitate: cine l-a însămânțat pe Corcodușe în Saltea?!... Despre cel de-al doilea amintit, Hapciurică, vă pot spune că era cam de-o seamă cu Corcodușe, dar era mai pirpiriu și mai slăbănog. Mamă-sa, Cocuța lui Plotogea, era o șatenă taitoșe, așa, cam ca un dulap mergător, care purta o mustăcioară destul de evidentă pentru o femeie. Muncea cu ziua prin sat și locuia împreună cu băiatul ei într-o cocioabă
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]