99 matches
-
împotriva Moldovei, pregătirile lui Matei neconstituind un secret. După Ivașcu Denco, cel care-i ducea regelui polon scrisoarea lui Ștefan din 1 ianuarie 1468, domnul român a trimis o nouă solie formată din Stanciul, pârcălabul Cetății Albe, și Toader Prodan, pisarul. În urma tratativelor duse de cei doi soli ai lui Ștefan cel Mare, regele avea să trimită și el doi soli în Moldova, pe Dobieslaw Bieszowski, castelan de Belz și pe Stanislav Teczynski, subcămăraș de Chelm. Dar mai înainte de aceasta, regele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pornit de la volumul de documente, Acta expeditionum bellicalium, publicat în 1882, despre care afirmă că nu a fost cunoscut istoricilor până acum. Este vorba de documente de judecată, pe care le dă palatinul de Kalisz și Poznan, documente prețioase, deoarece pisarul a pus pe fiecare document data și locul unde a fost scris. Acta expeditionum bellicalium nu a fost un document necunoscut, cum pretinde C. Rezachevici. I. Ursu îl amintește în lucrarea lui despre Ștefan cel Mare, publicată în 1925. Istoricul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
spre Hotin, unde se afla la 3-4 septembrie („prope oppidum Choczym, circa fluvium Prut”). La 5 septembrie, Jan Trnka și oastea comandată de el s-au deplasat de la Hotin spre curtea lui Hadir („circa curiam Hadir, penes fluvium Pruth”), unde pisarul palatinului Sedziwoj Czarnkowski data un alt document la 9 septembrie. Confuzia făcută de pisar, când a scris „oppidum Choczym circa fluvium Pruth”, a stârnit nedumerirea istoricului nostru, care a crezut că a existat un sat cu numele de Hotin pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
La 5 septembrie, Jan Trnka și oastea comandată de el s-au deplasat de la Hotin spre curtea lui Hadir („circa curiam Hadir, penes fluvium Pruth”), unde pisarul palatinului Sedziwoj Czarnkowski data un alt document la 9 septembrie. Confuzia făcută de pisar, când a scris „oppidum Choczym circa fluvium Pruth”, a stârnit nedumerirea istoricului nostru, care a crezut că a existat un sat cu numele de Hotin pe Prut, în secolul al XV-lea. Fr. Papée a remarcat faptul că e vorba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
consemnat numele Prutului, ceea ce înseamnă că oastea polonă, reunită, trecuse râul înainte de 11 septembrie. Dar s-a corectat el însuși, scriind oppidum Choczym, care nu putea fi decât cetatea Hotinului de pe Nistru. Dacă ar fi fost vorba despre un sat, pisarul ar fi notat villa Choczym, așa cum scria corect curtea lui Hadir. La Hadir, s-a hotărât ca întreaga armată polonă să meargă spre Suceava. La 11 septembrie, pisarul redacta un nou document dincolo de Prut (post fluvium Pruth). După Fr. Papée
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cetatea Hotinului de pe Nistru. Dacă ar fi fost vorba despre un sat, pisarul ar fi notat villa Choczym, așa cum scria corect curtea lui Hadir. La Hadir, s-a hotărât ca întreaga armată polonă să meargă spre Suceava. La 11 septembrie, pisarul redacta un nou document dincolo de Prut (post fluvium Pruth). După Fr. Papée, în ziua de 12 septembrie, oastea polonă reunită acum pornea spre Suceava. În reconstituirea drumului făcut de armata polonă C. Rezachevici afirmă că aceasta, după ce a trecut de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcut iarăși 6 zile, ca la 18 septembrie să se afle în marginea codrilor. Dar, în Acta expeditionum bellicalium, armata polonă se afla dincolo de târgul Siret (post oppidum Sereth), unde se afla și în ziua de 20. La 25 septembrie, pisarul nota că armata se află lângă Suceava (circa civitatem Szoczawa). Mai există o explicație a deplasării armatei polone de la Cernăuți spre Hotin, în loc să o ia spre sud, prin Codrii Cosminului. Regele aștepta ajutoare de la fratele său Alexandru, marele duce al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este întărit satul în care era casa lui Stan aprodul și i se mai dăruie și un loc în pustie. Lui pan Stroe i se dăruia la 20 iunie 1438, “o pustie la Holmul Negru, anume Hluboca”. Lui Mihail Oțăl, pisarul domnesc, i se dau la 6 iulie 1438 mai multe sate, seliști și “de la Movila cea Mare până la gura Corozăului, pe amândouă părțile, încât ar pute să își așeze sate cu cotunurile lor și să aibă fânațe”. La 18 august
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că “privilegiul lui Stan Poiană să nu aibă câștig asupra acestui privilegiu al nostru niciodată, în veci.” Ceea ce înseamnă că popa Iuga și Mihul grămatic puseseră mâna pe acest sat în condiții mai puțin legale. La 6 martie 1443, Mihul pisar, singur de data aceasta, cupără de la Ion Boldor satul Săseni pe Cotovțea, în Basarabia. În același an, la 4 mai, Mihul cumpăra jumătate din satul Bălănești și țarina veche care este a Lieștilor, afară de țarina nouă. Mihul mai cumpără și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dar se pare că abia acum Mihul intră în stăpânirea întregului sat. Satul Copoșești venea să întregească domeniul lui Mihul spre răsărit, aflându-se la 7 km est de Fălticeni. Tot în 1443, la 30 mai, domnul întărea lui Mihul pisar și fratelui său Tador grămatic, patru sate pe care Alexandru cel Bun le dăruise lui Ștefan Zugraf, la 30 ianuarie 1425. Este vorba de un grup de sate care se aflau la mare distanță de celelalte sate stăpânite de Mihul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Este vorba de un grup de sate care se aflau la mare distanță de celelalte sate stăpânite de Mihul. Privilegiile repetate date de domn lui Mihul și fratelui său se poate să fi fost acordate deoarece, cei doi frați, unul pisar, celălat grămatic să-l fi sprijinit pe Ștefan voievod în conflictul acestuia cu fratele său Iliaș. Până la 8 septembrie 1442, privilegiile erau date în numele celor doi frați. Privilegiul acordat lui Mihul pisar, la 6 martie 1443, a fost scris de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi fost acordate deoarece, cei doi frați, unul pisar, celălat grămatic să-l fi sprijinit pe Ștefan voievod în conflictul acestuia cu fratele său Iliaș. Până la 8 septembrie 1442, privilegiile erau date în numele celor doi frați. Privilegiul acordat lui Mihul pisar, la 6 martie 1443, a fost scris de Tador grămatic așa cum vor fi scrise și privilegii din perioada următoare. La 18 februarie 1445, se dă primul privilegiu în care Mihul apare cu dregătoria de logofăt. Ascensiunea fiului popii Iuga ar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o primea Eremia postelnic, tot un mare dregător din Sfatul Domnesc. A doua zi, 12 ianuarie 1495, Eremia postelnic (va fi și pârcălab de Neamț) primea jumătatea cealaltă din satul Piscul. În 24 ianuarie 1495, domnul dăruie “boierului nostru Toader pisar, jumătate din satul Ciofrești, partea de sus, pe Bârlad, la gura Gerului. În aceeași zi, partea de jos din același sat este dăruită lui Frunteș stolnic, alt dregător din Sfatul Domnesc, căruia i se va da încă un privilegiu la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
31 mai 1453, Alexandru voievod întărea Mitropoliei două sălașe de țigani și îi mai dăruia un sălaș. La 1 iulie 1460, Ștefan cel Mare hotăra ca țiganii Mitropoliei să nu fie folosiți decât pentru slujbele Mitropoliei. La 12 septembrie 1464 pisarul Tador Prodan cumpără de la mitropolitul Theoctist satul Greci. Cu banii luați pe satul Greci, mitropolitul cumpără, la 11 aprilie 1465, de la Giurgea Ratompan, satul Mihăești, cu moara și cu ștezele care ascultă de acel sat. La 15 februarie 1469, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
presupună că pictura de la Pătrăuți a fost făcută de un zugrav venit din sudul Dunării. Tetraevanghelul lui Gavril Mic are însă text grecesc paralel cu cel în limba slavonă, iar Gavril era un moldovean, ceea ce înseamnă că printre zugravii și pisarii noștrii se aflau și unii care aveau cunoștințe de limba greacă, deci, nu are nevoie ca la Pătrăuți să vină un zugrav din sudul Dunării. Deoarece din punctul de vedere al programului iconografic, frescele bisericii de la Popăuți reprezintă o îmbinare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
simple fantezii romantice. Nici antroponimele Krajo, Crai (< sl. krali, „rege“) nu pot fi acceptate ca bază a toponimului, întrucît circa o sută de ani forma sub care a fost atestat acesta a fost Kraleva (poate să fi fost slavizată de pisar?). Mai acceptabilă este ipoteza provenienței din adj. sl. Kralieva (vezi bg. Kralev) „crăiasca, regeasca“ < subst. krali, „rege“. Acesta ar fi putut determina inițial un substantiv cu sensul „oraș, așezare, scaun, district“ etc. (formație neatestată însă), din care cu timpul s-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi scaunul „unui regișor“ local. Formele slave cu -ov, -ova („dure“, cum le numesc lingviștii), care sunt mai noi, caracteristice graiurilor de tip bulgăresc, au înlocuit în unele teritorii sudice formele „moi“ (cu -ev, eva), caracteristice graiurilor de tip sîrbesc. Pisarii au refăcut uneori, în documentele mai vechi, în spiritul tradiției, formele cu forma -eva, care alternează cu cele în -ova. Toponimele asemănătoare Craiva, din Banat și Ardeal, se apropie de reflexul fonetic sîrbesc (Krajeva putînd trece în romînă la Craiva
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino) și, în mai multe rânduri, tainic sol domnesc, în Rusia sau în Moldova lui Dimitrie Cantemir. Știindu-se expus în fața turcilor, se va expatria în urma bătăliei de la Stănilești (1711). Îndeplinește funcții de tălmaci și „vel pisar i canțelar” și în serviciul țarului Petru I. O misiune diplomatică în Lehia constituie subiectul Însămnării pentru solia mai marelui mieu frate David ceaușu (1698), întâiul manuscris lăsat de C. Pretext pentru călătoria mesagerului brâncovenesc era încoronarea de dată recentă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
, Scânteia, j. Iași - c. 1733), cronicar. De condiție socială modestă, la început vătaf de sat, A.U. ajunge în 1702 pisar de cancelarie, iar în 1707, uricar la Logofeție, primind după un an și diferite însărcinări de hotărnicii. Și-a spus Uricariul după funcția pe care a îndeplinit-o. Cunoștea limbile slavonă, greacă, latină și, probabil, turcă. Din 1710, la porunca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
întărit de Ștefan cel Mare la Vaslui, când domnitorul hotăra împărțirea între urmași a moșiilor Canonov și Negrila, moșii ce le aveau de la Alexandru cel Bun și care erau "Todirenii”, Lindeștii, Bârzăștii, toate pe Bârlad. Domnitorul îl răsplătea pe "Toader pisarul", pentru slujba cinstită și dreaptă, cu moșia de pe Bârlad. Rezultă că numele satului vine de la Toader, primul stăpân al moșiei dăruite de Ștefan cel Mare, unde s-au stabilit ulterior și descendenții acestuia, întemeind așezarea Todirești, adică a urmașilor lui
Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
și pan Ivașco de la Rogoșești și pan Roman al lui Hudici și pan Boris de la Cuciur, pan Stanciul comis, pan Nemirca al lui Iațco și pan Alexandru spătar și pan Mic de la Silișești și pan Ilieaș spatar și pan Șendrica pisar și pan Ivașco al Vornicului, pan Ilieaș al lui Negrea și toți cavalerii și boierii și sfatul mai înainte numitului și prea puternicului Ilieaș Voevod, Domnul țării Moldovei, împreună cu toate pământurile supuse și cu toți aceștia, cari vor fi în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
încearcă să-l arunce cât mai departe cu ajutorul altui băț. Uric - act de proprietate pentru dobândirea pe veci din cumpărare sau donație și care se poate transmite ca moștenire. Uricar - scriitor de urice, redactor al actelor la cancelaria domnească, logofăt, pisar. Vătaf - supraveghetor al argaților și feciorilor de la o moșie boierească. Vătăman reprezentant al stăpânului feudal în satele aservite, care se îngrijea de îndeplinirea obligațiilor locuitorilor față de boier. Vechil - persoană care supraveghea și administra munca de pe o moșie. Velniță - fabrică de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
vedere popularul roman grecesc Theaghen și Haricleea al lui Heliodor, intitulat în tălmăcirea românească A lui Eliodor istorie etiopicească. Traducerea a circulat intens în Moldova, unde s-au păstrat paisprezece copii manuscrise, cea mai veche, din 1772-1773, fiind întocmită de pisarul Mitropoliei, Grigore Ilievici, la cererea episcopului de Roman, Leon Gheuca. La îndemnul și cu cheltuiala vistierului Ioan Cantacuzino, D. traduce, după intermediarul grecesc al lui Nichifor Theotochis, apărut la Leipzig în 1769, lucrarea unui autor convertit la creștinism, care atacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
id="(76, p. 168)"/>. În felul acesta, icoana conținea chiar propria ei legendă. În fine, voi mai puncta pe marginea acestui subiect câteva coordonate, menite să sugereze vechimea legendei În discuție și rădăcinile ei bizantine. În anul 1393, de pildă, pisarul Alexandru, un călător rus prin Constantinopol, a văzut la Mănăstirea Periolept „icoana Precistii, pe care un evreu o pătrunsese [cu cuțitul], [...] și din care a ieșit sânge, ce se vede până acum”. În anul 1200, un alt pelerin rus - Antonie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Heinemann, 1982 Urwin (D.), From Ploughshare to Ballotbox, Oslo, University Press, 1990 * * * Albert, Michel, Capitalism contra capitalism, București, Humanitas, 1994 Benoist, Alain, O perspectivă de dreapta, București, Anastasia, 1998 Carpinschi, Anton, Doctrine politice contemporane, Iași, Moldova, 1992 Châtelet, François, Evelyna Pisar, Concepțiile politice ale secolului XX, București, Humanitas, 1994 Cioabă, Aristide, Democrația. Putere și contraputere, București, Noua Alternativă, 1995 Crick, Bernard, Socialismul, București, Du Style, 1998 Dan, Petre (coord.), Doctrinele partidelor politice, București, Garamond, 1998 Ghermani, Dionisie, Despre democrație, Cluj, Dacia
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]