392 matches
-
Încă funcționale, care mergeau prin cameră ca niște somnambule. Câteva bice pe poponețele goale și niște șuturi În aceleași zone au accelerat Îmbrăcarea și evacuarea. După ce-am Închis ușa, m-am privit În oglinda de pe hol. Aveam figura unui pisoi tocmai scos din mașina de spălat, unde fusese introdus Împreună cu rufăria de corp a unui masochist. Când a sunat telefonul, tocmai examinam foarte serios ideea unei reconversii profesionale. Era Vera. — Ai primit mostrele? — Primit. — Și? Ce părere ai? — Neconcludent. Rămâne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai faceți? — Mulțumesc de Întrebare. V-am văzut cînd ați traversat și m-am gîndit să schimbăm cîteva cuvinte. Știind că aveți un suflet bun și că iubiți animalele, aș dori să vă fac un mic cadou. Cadoul era un pisoi siamez de numai cîteva săptămîni, cu un aspect complet inofensiv, pe care pînă atunci Îl ținuse Într-o sacoșă atîrnînd de spătarul căruciorului. — Vai, dar e o comoară! se bucură Delilah luîndu-l În brațe. Vai cît e de frumos!... Are
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deocamdată destulă Încredere În el, acceptă că era o etapă necesară, un fel de examen de admitere: Îi testau atașamentul și tenacitatea. Iar el era hotărît să le cîștige Încrederea. Acum știm ce a urmat. Buna doamnă Delilah a luat pisoiul dăruit de Maximov și l-a dus acasă. Un minunat pisoi siamez, alb ca neaua și care a primit, În consecință, numele Boule-de-neige. Poate nici nu e corect să-l numim pisoi, căci nu avea sex. Acest lucru ea Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un fel de examen de admitere: Îi testau atașamentul și tenacitatea. Iar el era hotărît să le cîștige Încrederea. Acum știm ce a urmat. Buna doamnă Delilah a luat pisoiul dăruit de Maximov și l-a dus acasă. Un minunat pisoi siamez, alb ca neaua și care a primit, În consecință, numele Boule-de-neige. Poate nici nu e corect să-l numim pisoi, căci nu avea sex. Acest lucru ea Îl descoperi cu oarecare nedumerire ceva mai tîrziu, cînd colonelul o Întrebă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ce a urmat. Buna doamnă Delilah a luat pisoiul dăruit de Maximov și l-a dus acasă. Un minunat pisoi siamez, alb ca neaua și care a primit, În consecință, numele Boule-de-neige. Poate nici nu e corect să-l numim pisoi, căci nu avea sex. Acest lucru ea Îl descoperi cu oarecare nedumerire ceva mai tîrziu, cînd colonelul o Întrebă dacă e fată sau băiat. Nu era singura lui (ei) ciudățenie. Aproape la fel de ciudat era faptul că se dezvolta foarte repede
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
plăceau mai ales peștii mici și aripile de la puii de găină. În schimb, laptele nu-i priia defel, după ce bea un pic, făcea diaree sau Îl vomita. CÎnd spunem cuvîntul „pisică“, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm o femelă. CÎnd spunem „pisoi“, sau „motan“, ne reprezentăm desigur un mascul. Totuși, ce cuvînt vom folosi pentru a desemna un motan care nu e mascul sau o pisică lipsită de atributele esențiale ale femelei? Colonelul Pruritanal era Într-o mare tensiune dilematică, dar dilema
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei..., lui, nu mai pot dormi noaptea! Cotrobăie prin toată casa, de parcă ar fi pus o..., l-ar fi pus cineva să mă spioneze... Observînd el Însuși că Începuse să se bîlbîie, tăcu nemulțumit. Dintr-o dată, Îi veni ideea că pisoiul sau pisica aceea nu era chiar atît de inocent(ă) pe cît lăsa impresia, avea intenții ascunse, iar el știuse asta de la bun Început! Rămînea doar s-o mai convingă și pe soția sa, invocînd anumite prevederi ale regulamentelor militare
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
șervețele. Marci plângea fără să se poată controla. —Marci, am câteva Întâlniri importante la serviciu În după-amiaza asta. Poți să supraviețuiești până la ora 6? Atunci pot să trec pe la tine, am spus, plină de compasiune. —ÎhÎÎÎhÎÎÎhÎÎÎÎ, scânci Marci, ca un pisoi rănit. Lauren a spus că vine Într-o juma’ de oră. Se ascunde de ochii lumii cu nu știu ce tip. Poate o să stea ea cu mine până ajungi tu aici. —OK, bine, asta e grozav. Ne vedem mai târziu... —Staaaaaai! Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de nuiele, cu cel mai drăguț dintre ei atârnând în afara coșului. Dedesubt era o frază cursivă, scrisă cu înflorituri: „Credința nu e credință adevărată dacă nu e singurul lucru care te susține“. Pe altă ilustrată era o grămadă jucăușă de pisoi, iar sloganul de dedesubt spunea „Avem nevoie doar de o mulțime de îmbrățișări!“. Dave 2 mai avea și un set de cartonașe A5, plastifiate, pe care erau trecute poruncile Alcoolicilor Anonimi (Cele Douăsprezece Etape și Cele Douăsprezece Tradiții) sau rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
chiar așa și simțindu-mă, când am auzit de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe puști, îi chema pe toți patru Nicolae Popescu. Nu erau rude. M-am apropiat de ei învârtind o măciucă. - Bă, lăsați pisica-n pace, i-am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lăsați pisica-n pace, i-am întrebat. - Da’ numa’ ne jucăm cu ea, a răspuns unul dintre ei, cel mai bou. - Da’ acum vreau eu să mă joc cu ea, i-am explicat. - De ce? - N-auziți, bă, să lăsați dracului pisoiul că vă rup în bucăți! am urlat, aprinzându-mi totodată trei țigări. Popeștii își dădură seama că nu era de glumit și o luară la fugă strâmbându-se la mine. - O să vin la părinții voștri, am urlat eu după ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bucăți! am urlat, aprinzându-mi totodată trei țigări. Popeștii își dădură seama că nu era de glumit și o luară la fugă strâmbându-se la mine. - O să vin la părinții voștri, am urlat eu după ei, după care am luat pisoiul în brațe și am pornit către casă. Bietul animal tremura, sângera, se pișa pe el, vomita, făcea ca toți dracii. Ajuns în casă, l-am spălat, l-am reparat, i-am dat de mâncare, i-am pus o coroană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
înălțime, greutate și, evident, inteligență medie. - Ce doriți? a zis. - Bună ziua, domnule Popescu, mi-am început eu discursul. Mă numesc Tocilescu, locuiesc în blocul vecin și am venit să vă spun că l-am văzut pe fiul dumneavoastră chinuind un pisoi. Cred că ar trebui să stați de vorbă cu el, să-i explicați că modul lui de a se comporta lasă de dorit. În fond, animalele... - Adică ai venit la mine numai pentru asta? - Da. - Pentru că fi-miu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-o. - Și ce să-i fac? - Aș sugera să îi explicați lui Nicolae că nu este frumos să chinuie animale. - Da’ pe dumneata ce te privește, domne? E copil, nu a făcut nimănui nici un rău... - Păi, tocmai, că a făcut, pisoiului... - Ei, și? Ce, dumneata nu mănânci animale? - Mă dau bătut, am zis, după ce am stat câteva secunde pe gânduri. Logica dumneavoastră este imbatabilă. La revedere. Am părăsit blocul pe același drum pe care venisem și am intrat în următorul. Alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să vorbesc cu dumneavoastră. - Da, desigur, intrați. Am intrat. Apartamentul era mobilat de mântuială, pereții era cojiți, era clar că femeia nu avea prea mulți bani. - Este vorba despre băiatul dumneavoastră. - Da? Ce-a mai făcut? - Păi, a chinuit un pisoi împreună cu alți băieți și vreau să vă rog să stați de vorbă cu el pe tema asta. Știți, mie-mi plac animalele, și mai ales pisicile - de fapt, numai pisicile -, și m-a întristat să văd niște copii atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
japoneze nu mai ai voie să te uiți. Tom și Jerry sau nimic, e clar? - ... - Și până marți citești cel puțin două cărți. Un Mishima și un Evtușenko. Sau i-ai citit deja? - Nu... - Bine. A, și asta e pentru pisoi, l-am anunțat dându-i un brânci în gură și spărgându-i buza de jos. Ai înțeles? - Da, domnule... - Bine, pa. Am ieșit din cameră plin de voie bună. Doamna Popescu privise scena din pragul ușii. - Ce om ești! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tine, am asigurat-o eu. Ai ceva împotrivă dacă mă mut aici? Eu stau la unu, dar am preferat întotdeauna parterul. - Nu, sigur, vino, vino chiar acum! - Asta o să și fac. Mă duc să-mi aduc țigările. Și tobele. Și pisoiul. Și ce mai am prin casă. Ah, da, și trebuie să schimbăm mobila și să renovăm. Chem mâine niște meseriași. La pat ești bună? Popeasca se înroși. - Pe vremuri, în tinerețe, eram... Dar de-atunci... a trecut atâta timp fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
niște copii. - Da, poate, a zis îmbrățișându-mă și mai strâns. Am mângâiat-o pe cap și am întors pagina. Ajunsesem la capitolul 13. Se numea The Emperor’s Gift. Am pus un semn de carte și am stins lumina. Pisoiul dormea torcând într-un colț al camerei, pe o pernă de mătase cu fir de aur. 21-22 august 2004 UIMITOAREA AVENTURĂ A LUI GIAN-GIACOMO REPTIGLI Era ora 5 dimineața când la radio fu transmisă următoarea știre: „Radu Mâzgâlici, un sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ales că niciodată n-ai cum să știi care-i scândura putredă și care s-ar putea rupe sub picioarele tale, făcându-te să plonjezi în apa nămoloasă, plină de ciuveie. La Bahlui mă ducea taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oameni răi l-au otrăvit. L-am găsit într-o dimineață mort lângă poartă. Îmi aduc aminte cum apăreau de după sobă ochii lui mici, rotunzi, strălucitori, că seara, cuibărind-se în brațele mele ca un ghem, torcea de zor. Pufi, pisoiul meu drag și alintat, avea o blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite auzea orice zgomot. Corpul i
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
5 Nor alb și munte albastru Videocaseta cu lumina intermitentă stătea deasupra aparatului video, sub televizor, în întuneric. Cioburile becului spart erau toate în cutia lor, scuturate atent cu ajutorul ziarului îndoit, ca niște steluțe, pentru a proteja lăbuțele lui Ian pisoiul, care obișnuia să se plimbe în toiul nopții prin casă. Cutia cu becul era închisă bine și stătea pe șemineu, ca o urnă. Scrisorile și pachetele din partea Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-un spațiu mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi ochii cu antebrațul, aproape amintindu-mi de acel bec, visam: Mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe masă un ceainic și o carafă mică de lapte. În orice caz, voi vedeți-vă de masă. Se pare că ați avut o zi grea. — E simpatică, zise Scout, urmărind-o pe Ruth întorcându-se în bucătărie. Ai un pisoi pe nume Ian? Am încuviințat. Ea râse. — Excelent. Știam că la un moment sau altul va trebui să mă revanșez față de motan pentru incidentul de mai devreme. Mai știam și că atunci când Ian avea să vadă că avem un nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
birou, ușor uzat, cu tapiserie albastră. Ca majoritatea scaunelor de birou, acesta avea roți, însă erau blocate cu cinci sau șase lanțuri de bicicletă, mai multe lacăte și-un blocaj de volan. Pe șezutul lui se afla un arac. 10. Pisoiul Ian. Dormind. 11. Umerașe. Mai multe duzini de umerașe aranjate în jurul marginilor scândurii din față. Umerașele fuseseră unite între ele la nivelul cârligelor sau de la cârligul unuia la colțul altuia pentru a crea un soi haotic de lanț. 12. Laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]