296 matches
-
mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica de ocazie deveni istorie. Îl cuprinse o spaimă nemaivăzută, încercă să se miște, dar degeaba. În câteva secunde țâncul fu lângă el, apucându-l cu mâna stângă și ducându-l până la nasul pistruiat. Părea nehotărât. Zgribulit în mantia lui de un roșu perfect, încercă să se facă mic, mic de tot în palma băiatului... Nu, nu, nu, te rog! Tic tac. Tic... tac. Oare cât să fie ceasul? Nu știe, n-a văzut
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe Tomiță, iar pe Bărzăun îl strînse la piept spunîndu-i "pistruiat'. Începu să rîdă chiar și Nicanor, dar, văzînd că Virgil se uită mirat la el, se încruntă numaidecît. Ei, acum putem sta de vorbă? reluă străinul. În aceeași clipă se auziră cîteva bătăi ușoare în ușă. Virgil întoarse capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mereu de brațul său pînă sus, la cetate. Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare T icu, căruia toți cunoscuții îi spun Bărzăunul încă de cînd avea vreo 3-4 ani și era un fel de mogîldeață pistruiată și neastîmpărată, a terminat și clasa a VII-a cu bine. Ce rost mai are acum să vă spun dacă a luat sau n-a luat premiu? Adevărul e că, atunci cînd iei premiu, oricît de grozav ar fi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de tramvai. Pe Alexandre l-au trezit când era bine trecut de miezul nopții, cu o stranie senzație de familiaritate, de amintire care i se furișa în nări și-i deschidea, cu atingere înmiresmată, pleoapele. — Simți? Și a atins umărul pistruiat al fetei cu ochii galbeni, care se făcea că doarme lângă el. Numai că ea s-a întors pe partea cealaltă și l-a lăsat singur, în întuneric, învârtind o șuviță roșcată pe degetul arătător și minunându-se, deodată, cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
zicea. Mie-mi ieșea pe cealaltă ureche. Da, m-am mângâiat, m-am frecat al dracului de tare în ziua aia, cu curu` proptit între niște pietre albe, încinse de soare, și mi-am imaginat că-i dau chiloții jos pistruiatei din banca a patra. Nu v-am spus nimic despre ea. Încă. O să vă spun doar atât: avea foarte mulți pistrui. Și părul lung, roșcat, și-l strângea într-o coadă, îl lega cu elastic. Nu o iubeam. Dar noaptea
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am ieșit din casă - n-am ajuns la CURVA de doamna Geta - asta nu înseamnă că am avut o revelație și voi începe să pictez sau să scriu poezii. Odată am încercat. Am și scris câteva strofe, dar căcăcioasa aia pistruiată a râs și a mototolit hârtia. I-o pusesem în bancă. Și pe ea a luat-o apa. Îi plăcea să meargă la pod, să se rezeme cu coatele de balustradă și să privească râul. La ce se gândea, nu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și întrebau de femei. Erau multe femei, dar intrau cu toate în vorbă. În ziua aceea, atunci când poezia mea a ajuns în coșul de gunoi, Durerea a fost aproape insuportabilă. Am văzut-o de la distanță pe nenorocita aia mică și pistruiată, i-am recunoscut și coada de cal și bicicleta și fusta roșie, cu buline albe. Avea șosete albe, trei sferturi. N-a trebuit decât să o ridic și să-i fac vânt. Am avut senzația că va zbura. Nici n-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu ea în stânga și în dreapta, o lovise de toate pietrele, poate gustaseră și peștii din pulpele ei, nici n-o mai recunoscuseră părinții. ăla n-a fost găsit niciodată, dar acum v-am povestit cum a fost toată tărășenia, iar pistruiata nu ar fi pățit nimic dacă citea poezia MEA și o punea la loc, în bancă. De ce a mototolit-o, poți să te joci așa cu sentimentele cuiva? Nu poți, zic eu, mai ales când este vorba și despre Durere
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu te poți juca, Durerea trebuie luată în serios de fiecare dată. Noapte m-am întrebat dacă nu cumva chiar Durerea scrisese versurile, așa că avea toate motivele să mă chinuiască și mai tare. Mama m-a luat și la înmormântarea pistruiatei, cu toate că eu nu dorisem să merg, chiar nu vedeam sensul, însă n-am avut de ales și am stat sub umbrelă, fiindcă ploua cu spume, și aproape mi-au dat lacrimile când i-a făcut preotul slujba. Dar sicriul era
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
merg, chiar nu vedeam sensul, însă n-am avut de ales și am stat sub umbrelă, fiindcă ploua cu spume, și aproape mi-au dat lacrimile când i-a făcut preotul slujba. Dar sicriul era acoperit, v-am spus că pistruiata nu mai arăta cum arătase și sunt convins că nimeni nu s-ar fi apropiat de ea dacă ar fi fost deschis capacul. Era un sicriu mic, din lemn lustruit, alb, a dispărut în groapă ca și cum n-ar fi fost
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
A țipat doar un timp, pe urmă nu s-a mai auzit nimic. Poate din cauza aceea nici nu a mai revenit Durerea ceva vreme, lăsase loc altei dureri, la câțiva metri de mine. N-am uitat-o mult timp pe pistruiată. Uneori mă duceam la cimitir și lăsam un trandafir la mormântul ei, întotdeauna roșu, iar unii au spus că aș fi fost îndrăgostit de ea și m-au consolat prin bătăi pe umeri și prin cuvinte de genul mai sunt
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
la picioare, albe, cenușii, negre, unele erau colțuroase, altele plate, și tot dădeam cu ele în apă. Era murdară și în ea înotau mulți mormoloci. Ce-o nsemna asta, nu știu... Pe partea cealaltă a bălții, Lord se alerga cu pistruiata pe care am aruncat-o pe pod, v-am povestit ce și cum. Câinele lătra, ceea ce înseamnă că îi crescuse limba la loc, iar pistruiata, cu aceeași fustă roșie, cu buline albe, citea versurile mele și râdea în hohote. O
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Ce-o nsemna asta, nu știu... Pe partea cealaltă a bălții, Lord se alerga cu pistruiata pe care am aruncat-o pe pod, v-am povestit ce și cum. Câinele lătra, ceea ce înseamnă că îi crescuse limba la loc, iar pistruiata, cu aceeași fustă roșie, cu buline albe, citea versurile mele și râdea în hohote. O nebunie de vis, nu altceva! Îmi aduc aminte că am zâmbit, până când am simțit o mână pe umăr. Rece. Degetele erau foarte reci. Când mam
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aș spune, cineva - un doctor, bineînțeles, halat alb, nelipsitul stetoscop, privire blândă și voce persuasivă ar putea să vină cu interpretări de tot râsul, de pildă că am mustrări de conștiință fiindcă am făcut ceea ce am făcut, cu Lord, cu pistruiata, cu alții despre care încă nu v-am spus nimic, cu nenorocita aia de curvă din Babilonul Mall unde sunt reduceri în fiecare zi și poți să rupi ambalajele pentru a ronțăi câte un biscuite, fără să te vadă nimeni
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și jucau și ningea, și ningea cu fulgi mari și deși. Dimineața, toată lumea fu cuprinsă de mirare, Înțelepții vremurilor, vrăjitorii și cititorii În stele nu știau cum să explice această minune și ce Înseamnă ea. Doar un copil cu fața pistruiată Își lipi nasul cârn de geam și privind la plapuma ce acoperise tot pământul, plin de importanță și pentru a-și impresiona frații mai mici, spuse că afară este ...(și inventă imediat un cuvânt), afară este zăpadă. Și uite așa
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
selecționat În echipa de fotbal a școlii. Eram Înlăturat În favoarea altora din cauza acestor picioarelor subțiri și lungi, În care mă Împleticeam deseori În alergare. Exagerat de lungi... Câinele brutarului de peste drum lătră ca un bezmetic. A trecut iarăși puștiul acela pistruiat plimbând un băț printre zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei din tinerețe. Frumoasă. E Într-o livadă de meri, cu o rază de soare măiestrindu-i jumătate de față. Mama mă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Spectacolul din seara aceea umpluse până la refuz sala. În primul rând de scaune, alături de alți câțiva oficiali din oraș, veniți Împreună cu familiile, se afla Însuși domnul primar (proaspăt Întors dintr-o delegație), alături de soția sa și de cele doua fetițe pistruiate, care vedeau pentru a doua oară minunea despre care se vorbea atâta. După cele trei bătăi de gong, luminile se stinseră pe rând, cu pauze mari. Sufletele tuturor se Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acoperită de o mănușă neagră. Alte câteva persoane Îl priveau cu fețe Îngrozite. “Și-a revenit!”, auzi vocea unui domn Înalt, cu o țigară Înfiptă Între buze. “Să mai stea Întins, să-i vină roșeața În obraji”, completă o femeie pistruiată, cu un copil lângă ea. “Nu vedeți ce vânat e la față și cât e de slăbit?...” Se ridică Încet, cu mișcări nesigure, și se Îndepărtă fâstâcit, cu un aer jenat, uitând să mai mulțumească salvatorilor săi, care-l priveau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai fost istorisită cuiva. Lola Își dezveli din nou dinții frumoși În surâsu-i știut. Părea foarte concentrată la spusele mele. Era o vară teribil de călduroasă. Mi-amintesc bine. Nu aveam mai mult de doisprezece ani. Eram cu George cel pistruiat („Pis-tru-ia-tu-le/U-râ-cio su-le...” - strigam câteodată În urma lui pentru a-l necăji), cu Maria Eliza cea cu mutriță spălăcită (blondă-blondă, cu un păr de zână, lung și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crescutule!). Cerul coborâse foarte jos. Începu să plouă scurt. O ploaie măruntă, deasă. Goanță cânta (așa obișnuia să facă atunci când ploua), iar Libelula se rotea În loc cu mâinile Întinse. Era tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i se contura În dreptul pieptului. Căzuse Într-un anume fel - pe spate, cu capul atârnându-i Într-o parte și cu un picior Îndoit. Din tot trupul se ridicau lumânări strâmbe de fum. Dumnezeule, cred că e un... Înger!, rosti Pistruiatul sugrumat, surprins de propria-i voce, nefiresc de schimbată. Am văzut unul asemănător În cartea de rugăciuni a bunicii, dar n-am știut că... S-a atins de fire, șopti Goanță tulburat, privind Înmărmurit, Înroșit de emoție și cu gușița
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ce frumos e!”, spuse ca pentru sine. Îngerul zăcea inert, cu o paloare care i se accentua vizibil. Stropii de ploaie se prelingeau pe chipul său stins, măiestrit. Câteva fire de iarbă i se lipiseră de obrajii alungiți. Goanță și Pistruiatul s-au apropiat și ei și au Îngenuncheat lângă noi... Îl priveam de minute În șir. Uimiți, derutați și impresionați totodată. O fi fată sau băiat?, Întrebă Goanță pătruns de curiozitate. Cu toții, ca la un semn, ne-am Întors privirile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lăptoasă și se decolorau vizibil. Ploaia se opri brusc și o rază caldă năvăli printre noi. Trebuie să facem ceva cu el, nu-l putem lăsa așa, repetă Libelula cu hotărâre. O cioară vâsli razant prin dreptul nostru, cârâind Înfricoșător. Pistruiatul propuse să-l Îngropăm. Cum să-l Îngropăm?! E păcat să-l Îngropăm!, am sărit eu și Libelula. Dacă Începe să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când mureau, dar observația mâncăciosului stârni oarecum Îngrijorarea În inimile noastre. De la tine pute, Goanță!, i-o trânti Libelula și Îi Întoarse un spate nervos. Haideți să-l Îngropăm odată, strigă Pistruiatul ca și cum s-ar fi temut de ceva. Ce vreți... să-l descopere alții... să-l batjocorească? Sau să-l pună domnul profesor de biologie Ieremia În formol (cum făcuse cu șarpele acela minunat pe care-l găsiseră În vacanța de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de ceva. Ce vreți... să-l descopere alții... să-l batjocorească? Sau să-l pună domnul profesor de biologie Ieremia În formol (cum făcuse cu șarpele acela minunat pe care-l găsiseră În vacanța de primăvară)?... Nu. Așa ceva era exclus. Pistruiatul avea dreptate... Nu departe, pe vechiul drum forestier, trecu un camion cu câțiva oameni În remorcă. Erau zilieri. Am Înconjurat repede trupul Îngerului și le-am făcut din mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]