80 matches
-
de Aristoxenos în Memorii istorice, de unde aflăm că Platon avea de gând să adune la un loc toate operele lui Democrit pentru a le da foc! Un filosof autor al unui autodafé îndreptat împotriva altui filosof - faptul merită subliniat... Doi pitagoricieni - opțiunile metafizice nu excludeau apropierile între oameni... -, Amyclas și Clinias, l-au convins să renunțe. Nu că ar fi găsit ideea de neconceput, gestul inacceptabil sau proiectul detestabil: ei considerau că existau prea multe exemplare din cărțile lui Democrit pentru ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și în ce raporturi se afla cu filosoful din Abdera. Singurele detalii de care dispunem le avem dintr-o mențiune a lui Diogene Laertios, care ne permite să presupunem că era de față în momentul morții lui Democrit, că era pitagorician și că a scris un tratat intitulat Despre bucurie sau bună dispoziție. Totuși, aceste lucruri sunt de-ajuns pentru a remarca o aparentă contradicție: cum putea cineva să fie pitagorician și abderitan în același timp? Pentru că Pitagora susține exact contrariul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
era de față în momentul morții lui Democrit, că era pitagorician și că a scris un tratat intitulat Despre bucurie sau bună dispoziție. Totuși, aceste lucruri sunt de-ajuns pentru a remarca o aparentă contradicție: cum putea cineva să fie pitagorician și abderitan în același timp? Pentru că Pitagora susține exact contrariul a ceea ce susține Democrit: dualismul, desconsiderarea trupului, idealismul, spiritualismul, ezoterismul, nemurirea sufletului, metempsihoza, metensomatoza, idealul ascetic, renunțarea și alte virtuți care micșorează. Cum ar putea un discipol al filosofului Numărului
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IVtc "IV" ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere”tc "ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere”" 1 Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat din materialismul lui Democrit, Anaxarh - supranumit Preafericitul - este categorisit printre discipolii filosofului din Abdera, deși unii fac din el un sofist, un cinic, un pyrrhonian... Este adevărat că, pe atunci, nu exista aceeași manie a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
mari se află de partea sufletului, Aristip - de partea trupului! Pentru a avansa astfel de argumente, trebuie să pleci de la considerentele obișnuite ale dualismului, care opune cele două instanțe ireconciliabile: un trup material, un suflet spiritual. Așa ceva e valabil pentru pitagoricieni și platonicieni, la care, într-adevăr, cele două ordini există separat, distincte, fiecare dintre ele ținând clar de lumea sa. Creată, coruptibilă, constrângătoare pentru primii, necreată, eternă, nemuritoare, necoruptibilă pentru ceilalți. De o parte, o osândă sub formă de mormânt
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a-ți organiza tăcerea, a da la iveală pentru a disimula mai bine ceea ce trebuie să rămână la adăpost. Adică exact contrariul unei vieți trăite într-o cușcă de sticlă, așa cum ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar (asigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre pitagoricieni - Theano, Perictione, Phintys, Melissa și Myia; ele străluceau în sărăcia intelectuală, profesând supunerea față de soț, virtuțile tăcerii, perfecțiunea în ascultare, toleranța față de isprăvile soțului și alte asemenea prostii aferente domesticității conjugale. Istoria epicurismului păstrează numele unor Mammarion, Hedeia, Erotion și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
238, 310 Erotion 214 Eudoxos din Cnidos - și Aristotel 157-158, 308; bibliografie 308; și călătoria 153-155; corpus 157; hedonist 155-156; materialist 154-155; discipol al lui Platon 153-155 Hedeia 214 Hegesias 123 Heraclit - corpus 53-54; lacrimi 70, 258-259 Hipparh - abderitan sau pitagorician 71; critic al unui egocentrism 75-76; hedonist 72-73; îndreptar hedonist 73; critic al jelaniei 75-76; jubilarea 74; căutarea pozitivității 74-75; eminența prezentului 74 Leontion 214 Leucip - absența oricărei bibliografii 54, 307; bucuria autentică 40, 43-44; primul filosof hedonist 35-37; eminența
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și conștiință 275-276; și dorință 196-197; și Epicur 173, 182, 188-189, 192-194, 200-201; și greșeală 193; și merit 166; și plăcere 200-203, 244, 280-281; și psihanaliză 88-89; și viață filosofică 43, 121 Idealism creștin 19, 38, 169; german 13, 19; pitagorician 27, 72; platonician 10-13, 19, 27, 49, 128, 130, 171, 274-275 Istoriografie o artă a războiului 7; escamotarea practicată de învingătorii idealiști 49; incapacitatea filosofilor de a practica o istoriografie corectă 8-9; istoriografia dominantă (o istorie fără autor 8-9; reluarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ura față de trup 13, 200, 301 dualism - la Aristip 48, 148, 209; contra atomismului 38, 61, 72, 208-210; la Eudoxos 155; evocat înainte de gândirea greacă 36; și hedonism 149-150, 155; și Lucrețiu 274; în Phaidon 187, 275, 307-308; platonician și pitagorician 72, 208-209, 307-308 hrană 133-134, 167, 174, 177-181, 193, 203, 227, 231-232, 235, 253, 272, 279, 286 Marea Sănătate 173, 205 monism - abderitan 61, 65; antiphonian 89; cirenaic 209-210; epicurian 239 onanism 58, 69, 104, 130-133 râs - Antiphon 94-95; Democrit
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acesta este sensul literar al cuvîntului metensomatosis) În noi trupuri. Un discipol al școlii germane de istorie a religiilor, savantul belgian Franz Cumont, a consumat multă vreme Încercînd să demonstreze că toate credințele În metensomatoză provin din India și că pitagoricienii greci le-au preluat, În mod destul de bizar, prin Iran (unde acestea n-au lăsat nici o urmă)30. Dacă ar fi consultat cercetările de antropologie disponibile Încă dintr-o perioadă anterioară lucrărilor sale, Cumont ar fi descoperit că indienii și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
greci le-au preluat, În mod destul de bizar, prin Iran (unde acestea n-au lăsat nici o urmă)30. Dacă ar fi consultat cercetările de antropologie disponibile Încă dintr-o perioadă anterioară lucrărilor sale, Cumont ar fi descoperit că indienii și pitagoricienii nu sînt singurii care au crezut În reîncarnare. Această idee o mai aveau și alții, destul de numeroși: În Africa, populațiile swa din Kenya, wanika, akikius, bari de pe Nilul Alb, mandingo, edo, ibo, ewe, yoruba, kagoro, akan, twi, zulu, bantu, barotse
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai este atunci decât un model logico-matematic stabilizat provizoriu. Cum această trecere prin numerizarea binară afectează deopotrivă imaginea, sunetul și textul, iată-i uniți sub un numitor comun pe inginer, pe cercetător, pe scriitor, pe tehnician și pe artist. Toți pitagoricieni. Iată lumea imaginii, banalizată și scoasă din izolare în același timp, declinând o simbolistică universală. Insula artelor frumoase se racordează la circulația generală a programelor informatice. Victorie a limbajului asupra lucrurilor și a creierului asupra ochiului. Carnea lumii transformată într-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mare orator, un cărturar renumit și un profesor carismatic. Se spune că el ar fi scris constituția grecilor din Italia. Discipolii îl urmau pretutindeni și, curând, și-a format un cortegiu de adepți care doreau să învețe de la maestrul lor. Pitagoricienii trăiau după concepțiile liderului lor. Ei credeau, printre altele, că este mai bine să faci dragoste iarna, nu vara; că orice boală este provocată de indigestie; că trebuie să mâncăm alimente crude și să bem numai apă; și că nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
iarna, nu vara; că orice boală este provocată de indigestie; că trebuie să mâncăm alimente crude și să bem numai apă; și că nu trebuie să purtăm lână. Însă în centrul filozofiei lor se afla cel mai important principiu al pitagoricienilor: numărul este esența lucrurilor. Grecii au împrumutat numerele de la egipteni, maeștrii geometriei. Drept rezultat, în matematica grecească nu exista o distincție semnificativă între forme și numere. Pentru filozofii matematicieni greci acestea erau oarecum același lucru. (Chiar și astăzi, ca urmare
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de vedere al proporțiilor cu steaua inițială. Această stea, la rândul ei, conține un pentagon și mai mic, care înglobează o stea mai mică împreună cu pentagonul ei minuscul și așa mai departe (Figura 6). Oricât ar fi fost de interesant, pitagoricienii considerau că cea mai importantă caracteristică a pentagramei nu consta în această autoreproducere, ci stătea ascunsă între laturile stelei. Ele conțineau un număr-formă care reprezenta simbolul fundamental al viziunii pitagoreice asupra universului: raportul de aur. Importanța raportului de aur provine
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
segmente însemna același lucru cu a realiza un raport din două numere. Armonia monocordului era de fapt armonia matematicii - și armonia universului. Pitagora a ajuns la concluzia că rapoartele nu guverneză numai muzica, ci și celelalte genuri de frumusețe. Pentru pitagoricieni, rapoartele și proporțiile controlau frumusețea muzicală, frumusețea fizică și frumusețea matematică. Înțelegerea naturii era la fel de simplă ca înțelegerea proporțiilor matematice. Această filozofie - simbioza dintre muzică, matematică și natură - a condus la prima reprezentare pitagoreică a planetelor. Pitagora susținea că Pământul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Luna, produceau sunetele mai grave. Împreună, planetele aflate în mișcare creau „armonia sferelor“, iar Cerurile formau o frumoasă orchestră matematică. La acest fapt se referea Pitagora, atunci când susținea că „Numărul este esența tuturor lucrurilor“. Deoarece rapoartele reprezentau cheia înțelegerii naturii, pitagoricienii, și ulterior și alți matematicieni greci, și-au consumat energia cercetându-le proprietățile. În cele din urmă, au clasificat proporțiile în 10 clase diferite, dându-le nume precum media armonică. Una dintre aceste medii a produs cel mai „frumos“ număr
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
deoarece liniile frânte ale stelei sunt împărțite într-o manieră deosebită - pentagrama este înțesată cu raportul de aur - și, pentru Pitagora, raportul de aur era regele numerelor. Acest raport era preferat de artiști și de natură, părând să demonstreze afirmația pitagoricienilor că muzica, frumusețea, arhitectura, natura și însăși construcția cosmosului erau strâns legate între ele, practic inseparabile. În concepția pitagoreică, rapoartele controlau universul, iar ceea ce era adevărat pentru pitagoricieni a devenit în curând adevărat pentru întreg Apusul. Legătura supranaturală între estetică
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
raport era preferat de artiști și de natură, părând să demonstreze afirmația pitagoricienilor că muzica, frumusețea, arhitectura, natura și însăși construcția cosmosului erau strâns legate între ele, practic inseparabile. În concepția pitagoreică, rapoartele controlau universul, iar ceea ce era adevărat pentru pitagoricieni a devenit în curând adevărat pentru întreg Apusul. Legătura supranaturală între estetică, rapoarte și univers a devenit unul dintre principiile fundamentale cele mai trainice ale civilizațiilor din Europa. Chiar și în perioada lui Shakespeare oamenii de știință mai vorbeau despre
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
celălalt număr își pierde relevanța. Iar raportul dintre orice și zero - un număr împărțit la zero - poate distruge logica. Zero ar fi provocat o breșă în frumoasa ordine pitagoreică a universului și, de aceea, era de neacceptat. Este adevărat că pitagoricienii au încercat să distrugă din fașă și un alt concept matematic problematic - cel de irațional. Acest concept a reprezentat prima provocare pentru punctele de vedere pitagoreice, iar confreria a încercat să îl păstreze secret. Când secretul a fost dezvăluit, cultul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de exemplu, cu lungimea de un centimetru. Un segment de linie conține 11 lungimi de etalon; celălalt, 13. Raportul dintre cele două segmente este, deci, de 11 la 13. Pentru ca totul în univers să fie guvernat de rapoarte, după cum sperau pitagoricienii, ar fi trebuit ca orice lucru care avea un înțeles în acest univers să fie relaționat cu o proporție exactă, simplă. Ar fi trebuit literalmente să fie rațional. Mai precis, rapoartele care îl reprezentau ar fi trebuit să fie scrise
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pot fi exprimate printr-un simplu raport, de genul a/b. Ele sunt numere iraționale și sunt o consecință inevitabilă a matematicii grecești. Pătratul este una dintre cele mai simple figuri geometrice și a fost venerat cum se cuvine de pitagoricieni. (Avea patru laturi, corespunzătoare celor patru elemente; simboliza perfecțiunea numerelor.) Însă iraționalul este cuibărit în simplitatea pătratului. Dacă trasezi diagonala - o linie care unește două colțuri opuse - apare iraționalul. Ca să dăm un exemplu concret, imaginați-vă un pătrat ale cărui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Problema aceasta a creat dificultăți doctrinei pitagoreice. Cum putea natura fi guvernată de rapoarte și proporții, când ceva atât de simplu precum un pătrat era în stare să creeze un haos în limbajul lor matematic? Ideea era greu acceptabilă pentru pitagoricieni, însă nu putea fi contestată - era o consecință a legilor matematice pe care ei le îndrăgeau atât de mult. Una dintre primele demonstrații matematice din istorie se referea la incomensurabilitatea/iraționalitatea diagonalei unui pătrat. Iraționalul era periculos pentru Pitagora, deoarece
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de mult. Una dintre primele demonstrații matematice din istorie se referea la incomensurabilitatea/iraționalitatea diagonalei unui pătrat. Iraționalul era periculos pentru Pitagora, deoarece amenința baza universului său, clădit pe rapoarte. Și, pentru a face lucrurile și mai greu de suportat, pitagoricienii au descoperit în curând că raportul de aur, simbolul pitagoreic absolut al frumuseții și raționalității, era un număr irațional. Pentru a nu li se permite să distrugă doctrina pitagoreică, aceste oribile numere iraționale au fost păstrate secrete. Toți membrii confreriei
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]