45 matches
-
îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă și, mai cu seamă, de durere, când ți-o refuză... aceasta, și nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. 23. La douăzeci de ani, când iubești amorul în femeia iubită,imaginația ornează poetic împrejurările și pe femeie. La patruzeci, când nu mai iubești amorul, ci numai femeia, imaginația se concentrează asupra ei indiscret, realist și precis, dizolvă, ca un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cea dintâi bătaie de inimă pentru ea, fiindcă foamea selectivă de femeie, numită impropriu și aproape în derâdere iubire, este întoarcere la animalitate, este, gândind bine, o impulsie sinistră. (În momentul suprem al iubirii, femeia are în brațele ei un pitecantrop!) Și tot atunci a murit și prietenia ei, când, conștient sau inconștient, a simțit că a încetat de a fi pentru tine ființa pur spirituală, că-i vrei ființa fizică, orice declarație de amor, oricum ar fi exprimată, tacit sau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru siguranța unei scrisori a ei, și n-ar fi fost pe punctul de a dezlănțui un război european, numai spre a crea condiții favorabile victoriei lui supreme: supremei ei impudicități. Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă gravă, să-i cadă prada. Aceeași atenție crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îți ia viața, țipătul de bucurie când ți-o dă, și mai cu seamă de durere când ți-o refuză... aceasta, și nu altceva, constituie poezia amorului - când contribuie și omul, care vine pe o altă linie, desfăcută cândva din pitecantrop. O afacere destul de complicată... Ieșisem la plimbare cu ea. În fața ultimei crâșme din sat drumul era aproape închis de lumea îngrămădită în jurul unei căruțe. Cu incuriozitatea mea de om comod, organizată de-a lungul vremii conștient și metodic, mi-aș
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
imaginea pământului care o acoperă. Apropierea îndrăgostită capătă astfel semnificația unei dezvăluiri a secretului existenței, posedarea celuilalt - un gest extrem care limitează brutal atât posesorul cât și ființa posedată, relevîndu-le condiția: Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieșită dintr-o peșteră cu un silex în gheară, bestia în două picioare așteaptă, gravă, să-i cadă prada... Cruzimea asta tragică" etc. Erotismul direct, vizând reproducerea "speciei", a "materiei vii", exprimă, după Ibrăileanu, tragismul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în servitute. (în Maximes et pensées, cap. VII, De l'esclavage et de la liberté de la France avant et depuis la révolution). Să nu ne surprindă dacă apărem în budoar într-o atât de inexpresivă ipostază. "Învățații au reconstituit cu imaginația pitecantropul. Dar numai femeile au ocazia să-l vadă, în anumite momente" (192). Depășind imanentul și contingentul, Ibrăileanu surprinde comicul, hilarul situațiilor umane (144). Astfel este amuzantă pretenția celor aflați în conflict că toți au dreptate (150), așa cum fiecare înamorat din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întinerire cel puțin simbolică. Așa se explică gesturile lui juvenile, consumate însă în interior. Ca orice intelectual al vremii respective, are momente când vede iubirea și femeia din perspectiva misoginismului shopenhauerian. Iubirea înseamnă invazia naturii, a instinctelor, brutalizare. Bărbatul redevine pitecantrop. Iată de ce în ipostaza sa de îndrăgostit, pe Emil Codrescu îl încearcă sentimentul ridicolului. Chamfort, în Maximes et pensées, asocia statutul de îndrăgostit tot cu acest sentiment: "Un homme amoreux este un homme qui veut être plus aimable qu'il
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ginei deformat ca un fetus peste emisfere: frunte turtită, gură cu buze groase și limbă enormă, trup minuscul, dar mâini cu degete cât tot corpul, rășchirate grotesc. Și pretutindeni conclavul viermilor, insectelor, reptilelor, mamiferelor, adunările de gală ale ramapitecilor, australopitecilor, pitecantropilor, apoi oamenii de Cro-Magnon, romanii, celții, dacii, slavii, tătarii, străbunicii, bunicii (Maricu și Tanicu), părinții, rudele, prietenii, eu însumi întîlnindu-mă cu mine însumi acolo, în creierul ei, și nici un Virgiliu și nici o Beatrice și nici o mântuire și nici o urcare spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
anglo-saxon - că mica prințesă Mutemhit nu e altceva decât o maimuță mumificată. Bijuterii scumpe i-au fost implantate în orbite - ca oricăror mumii promovate din regnul uman - și, prin cele câteva trăsături care leagă indubitabil omul de maimuță, puiul de pitecantrop a putut trece timp de 3.000 de ani drept Mutemhit, pruncul mort al lui Makeri. Eu nu mă pricep la arheologie, nici în fotografie, nu știu să citesc cuneiformele, dar mă pricep la oameni vii, deci la maimuțe. Cunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
sunt nărăvit, aș fi fost un om folositor acestui loc. Zidar. Felcer. Bărbier. Locotenent în Garnizoană: căpitan, la vârsta mea. Aș fi apărat Stațiunea, în loc să o distrug, așa cum mă străduiesc. Pentru că trebuie strivit acest cuib de termite. Șobolani de altitudine. Pitecantropi idioți. Semenii mei întru specie! Doar în două locuri am trăncănit, pe furiș, despre „aurul” din râu și au înnebunit de tot. Voi folosi împotriva Magistratului chiar masa lui de manevră: cea mai stupidă dintre populațiile planetei! CRONICA INFAMĂ prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Nichita Stănescu: Partidul și generația noastră”. Fără să îi pese dromaderului cu creier de bibilică că totuși Nichita Stănescu a fost și va rămâne unicul Nichita Stănescu, pune mâna pe bolovan și dă în poet, fără nici un fel de discernământ. Pitecantropul de la Cotidianul, cu slabele-i mijloace de gândire nu poate să admită că la un moment dat al istoriei oamenii gândeau altfel, simțeau altfel și că nutreau sentimente care în zilele de putreziciune și cumplită decădere sufletească pe care le
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pînza freatică a patriei, nu Partidul era în toate, cum zice poetul Beniuc, ei erau, și de aceea au supărat pe toată lumea. Și culmea că tot ei au căzut în picioare, Armata a făcut greșeli imense, fiind condusă de niște pitecantropi. Să încerci să camuflezi o mizerie mică acoperind-o cu o grămadă de gunoaie de zece ori mai mare și mai puturoasă mi se pare o manevră de doi bani venită parcă din alt secol. Numai așa puteau să le
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Curist și Părințel, a fost ideea păguboasă a lui Dendé, care spera să atragă de partea lor și oameni ai Securității. Acum, mai scapă de ei dacă poți, începuse Tîrnăcop să-și piardă cumpătul, ducă se-n mă-sa de pitecantropi, nu-i poți scoate din ale lor, conchisese. M-a prins, se gîndi Roja, pregătit să capituleze, simțindu-se dispus să-i facă orice concesie numai ca să și-o ia de pe cap. Fără acele umile obiecte vestimentare se simțea ca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la început toți acești neisprăviți, cu privirile nătânge, cu nădragii sparți în șezut, guralivi, și cu degețelele iuți doar la a-și cuprinde și deșerta pe esofag butelcuțele cu pileală? Cine s-ar fi încumetat să-i care pe acești pitecantropi în spate? Cine îi dăscălea, îi civiliza, le cizela manifestările, cine le dădea peste bot, când n-aveau chef să lucreze? Că n-aveau, domnule Floyd. S-o spunem pe șleau. Ce, erau proști?!... În sensul acesta, nu, nu erau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să se dezvolte. Sau să se compromită. După ce ne-a căzut coada, ne-au luat în primire adevăratele necazuri. Suntem niște bieți mandatari periodici ai speciei. De la strămoșii îndepărtați, femeile au păstrat probabil obiceiul de a purta ... blană. Cranii de pitecantrop nu există în oraș decât două. Unul este al muzeului, celălalt - al directorului. După ce îmbătrânesc puțin, paradoxurile devin banalități. Înaintăm, ca specie, din derivă în derivă. De la nativ la omul de valoare, este un drum lung, similar cu cel de la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
borș proaspăt”. Se pare că după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism. Orgolioșii urmași ai arienilor s-au dovedit a fi, în cele din urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor vremuri. Istoria - o imensă baie de conjuncturi. Perioadele istorice prea liniștite aduc pe lume generații mămăligoase. Poporul aclamă, huiduie, dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
știu că după ce ai încălecat un tigru, nu te mai urci pe o răpciugă. Pe artiștii mari îi interesează căutarea. Pe ceilalți - succesul. În marea poezie irumpe o nelămurită mâncărime cosmică. În artă, mai sus înseamnă, de regulă, mai singur. Pitecantropii epocii moderne au descoperit că arta nu este rentabilă. În cazul creatorilor de artă, e greu să fii și mare și viu. Când citesc o capodoperă, simt cum curge textul direct în biografia mea. Marea artă a fost concepută la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-o scoată din râpă, feliază aerul din mânuțe în stânga și în dreapta, cu un vag surâs pe figură. Finalul însă era mult mai groaznic. Mulțimea care vine de la meci se revarsă peste podeț și malul râului ca un puhoi de pitecantropi scăpați la lărgime. Figuri monstruoase, prostificate, animate de rânjete animalice, dobitoci râzăreți care- i aruncă lui Vuică, năucit de lovitura mortală la cap - „De ce bei, bă ? Ce-ai servit, Cotești, Odobești ? Era sifonu’ tare ? Nu mai bea, bă, că ai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
chiar dacă, poate, aparent, nu am meritat jertfa Lui. 23 aprilie 2009 Înfipta și vizibila doamnă Udrea ne-a făcut părtași, în zilele Sfintelor sărbători de Paște, la un elaborat și costisitor proces de marketing care ar trebui să stârnească indignarea pitecantropilor politici ai anilor '90: "Cum să ne vindem mai eficient țara!" Dacă vajnicii militanți iliescani, azi bătrânei îndestulați cu pensii pe merit (securiștii - după muncă, sărăntocii - după minte), au fost probabil anesteziați de ia cu nuri a doamnei ministru, uitând
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dat-o divinității. în această perspectivă spiritualizată, el vindecătorul empiric, din cârpaci și reparator de viață, a ajuns recreator de viață, așa cum Istoria Medicinei o va arăta. Dincolo de aproximativitatea unor cifre, stă capacitatea omului de afirmare a disponibilităților sale. De la pitecantropul din Java, și sinantropul din peștera ȘUKU-TIEN, nu departe de Pekin, de la omul de Neanderthal, de Grimaldi și Cro-Magnon la omul de acum 5.000 de ani și până astăzi, ființa umană și-a afirmat și afirmă scânteierea sa creatoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]