229 matches
-
spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa publică, cea știută de toți, și voi deschide poarta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sticla geamului Întredeschis. Nu prea aveam nimic prin casă (sunt doar un băutor de ocazie). Ba daaaa, mi-am amintiiiit: o sticlă de vodkă (”vodkă bună, băiete!”), primită În toamnă, de ziua mea, de la unchiul Sion, fratele mamei - „voiajorul”. Sticla, pitită bine, aștepta nerăbdătoare să-și Îndeplinească misia pentru care a fost creată și trimisă printre oameni. Citesc Încet, cu amănuntul: ”Original Stalinskaya. Premium Vodka. Distiled from Premium Crain”. Da, Într adevăr, promite! OK, să Încercăm. După prima dușcă, trasă pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ultima, recunoaște, o mare prostie, și pierdere de timp pe deasupra, i se pare. — Nu e cinstit, dom’ Roja, intervine nemulțumit Tîrnăcop, ca pe noi să nu ne puneți la socoteală, așa faceți de fiecare dată. Din locul în care stă pitit, Roja simte că a făcut bine părăsind Baricada, pentru că oamenii lui nu fac altceva decît să ajungă de rîsul celorlalți luptîndu-se cu morile de vînt. Citiți cu voce tare, dom’ Petrică, ca să audă toată lumea de unde vine șobolanul ăsta, nu se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ce vrei să spui? — Am crezut că nu ai fi venit dacă ai fi știut. Am fi avut destul timp să ne iubim. O jumătate de oră. Și dacă s-ar fi Întors mai devreme, am fi putut să stăm pitiți. Mintea lui Josef lucra cu repeziciune. Nu pierdu timp blestemând-o pe femeie, ci stinse flama și puse tubul Înapoi În geantă, laolaltă cu dălțile, levierul, șperaclul și cutiuța cu piper. Renunță fără să se mai gândească nici măcar o secundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcut nod), pentru ca, exact în momentul în care scriu, să se fi proțăpit din nou zdravăn și ca lumea (de data asta fumegând) fix în coșul pieptului. Trebuie să mă înțelegeți că, oricât aș vrea ca unele lucruri să stea pitite măcar până la Judecata de Apoi dacă nu pentru totdeauna, oricât mi-aș dori (și mi-am dorit ca un bezmetic) ca ele să rămână departe de ochii culpabilizatori ai mamei și ai lui Filip, oricât aș încerca să mă fofilez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimic despre ea, cred că vă puteți închipui singuri), cu un pat cât vaporul Titanic în care mă pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de om hâd, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mormăit și m-am întors pe o parte, dar n-am reușit să mă simt bine - ceva urgent îmi anima creierul. Pentru eul meu adormit nu era o urgență evidentă, mai degrabă ceva asemănător cu vaga greutate a unei pietre pitite și uitate pe fundul unui rucsac. Mintea mea pe jumătate trează o căuta. Putea fi vorba de-un pasager clandestin? Ceva scăpat, mai intact ca de obicei, din visul aproape năruit? Poate, în parte; culorile ei se potriveau cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce nu erau? — Deci, am zis, respirând adânc și, schimbând subiectul, unde ne ducem și de ce ne-am trezit așa devreme? Nici un răspuns. Când am ridicat privirea, Scout se uita la mine. Zăream ceva călduros pe chipul ei, ceva bine pitit în spatele expresiei obișnuite, dar totuși, era ceva acolo, chiar în spatele buzelor și ochilor ei. Tu n-o să sfârșești ca el, să știi, zise ea. Am încuviințat încet din cap - Știu - dar n-am reușit să-mi conving și ochii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
numeam " Ora"), lynotipistul, fire cam nevricoasă, s-a răcorit. A bătut pe clape, triadic: căcat căcat căcat. Corectoarea a acoperit bine cărcatul* . În loc să scoată murdăria din pagină ori măcar să atragă atenția "capului limpede" care eram că rîndul cu sminteala rămăsese pitit sub pastă neagră. Toate astea se întîmplau într-o tipografie în plumb, unde se opera altfel decît acuma. Direcția Presei (încă nu fusese "abolită") cerea două "perii" de pe fiece pagină. Pe una se aplica ștampila cu "bun de tipar"; alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
crîșmă, hohoteam noi. Rîdeam de însemnările liricoide semnate de Barbu Rădoi, ca Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent titlul ăsta?" După Fluturel, era un demers psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe alergătură între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza Pasăre. Rîdeți de truda lui?" Dă-l în post-meridian!" îl înjura Lucian Foișor. De-acasă îl cheamă Șopîrlă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
noi. Rîdeam de însemnările liricoide semnate de Barbu Rădoi, ca Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent titlul ăsta?" După Fluturel, era un demers psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe alergătură între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza Pasăre. Rîdeți de truda lui?" Dă-l în post-meridian!" îl înjura Lucian Foișor. De-acasă îl cheamă Șopîrlă, nu Pasăre. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ultima, recunoaște, o mare prostie, și pierdere de timp pe deasupra, i se pare. — Nu e cinstit, dom’ Roja, intervine nemulțumit Tîrnăcop, ca pe noi să nu ne puneți la socoteală, așa faceți de fiecare dată. Din locul în care stă pitit, Roja simte că a făcut bine părăsind Baricada, pentru că oamenii lui nu fac altceva decît să ajungă de rîsul celorlalți luptîndu-se cu morile de vînt. Citiți cu voce tare, dom’ Petrică, ca să audă toată lumea de unde vine șobolanul ăsta, nu se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Poemul despre moară este și el asurzitor-imnic (și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
dat seama când a apărut pe perete și un înger aproape negru. Am înțeles apoi că am pictat imaginea unei ființe care are statuie în inima ta: Marele Bronz. M-ai emoționat cu povestea acelei ființe. Într-un colț stă pitit un sfânt care cântă la vioară. Asta chiar e blasfemie, vei zice! Nu-ți face griji: nu ești tu. Cred că este vorba despre un alt mit al sufletului tău: Milică. Am sfinți în cătușe (o fi Onuț?), dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spitalul său, însă recunosc cinstit și cu regret faptul că nu mai știu nimic, căci, după cum bine se cunoaște, gura lumii pornește a cleveti numai și numai atunci când ceva depășește inexplicabil banalitatea și ațâță, astfel, interesul cârcotaș, ce stă întotdeauna pitit înăuntrul nostru, al fiecăruia, gata oricând ca, la semnul cuvenit, să iasă la iveală și să atace, înhățând de grabă prada și mușcând-o adânc. Așa încât, las în urmă viața sa publică, cea știută de toți, și voi deschide poarta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fie cât de încurcate, ce le-ar mai fi descurcat el!... Dar, dacă era să judece cumpănit și la rece, toate firele pornite din cabinetele ministeriale nu puteau duce decât în ograda unor SRL-uri, firme căpușă, holdinguri, companii, societăți pitite numite anonime (vorba unui poet!). Politicul dâmbovițean postceaușist era legat aproape ombilical de interese mari, nemăsurat de mari de ordin economic. Așa și cu turcalețul ăsta simpatic ca un crevete, care-și luase tălpășița din țară, tocmai când gluma se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
spectrală și halucinogenă, simptomul clar al unui pericol iminent, pentru că numai în pragul unor mari catastrofe feminitatea creează exemplare irezistibile, a căror forță de seducție să contrabalanseze, măcar în principiu, riscul extincției, așadar, dincolo de această paradă a anatomiilor mediatice, stă pitită femeia cotidiană. Ea este discretă pînă aproape de invizibilitate, are cearcăne ușoare din pricina ochilor pironiți în monitor, are pielea fină și palidă, este mult mai puternică decît dă de înțeles trupul ei firav, aleargă la întîlniri, scrie, compune, cîntă, exersează, manipulează
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
realitatea bine organizată. Ei, monștrii fictivi pot fi mai păgubitori decât cei reali, pe care, fizic, îl poți doborî eventual, - cuvântul-mamut, mamutul verbal rezistând cu o putere de disimulare mai greu de învins, - vânăt are dificilă ca râsul lui Proteu pitit până ce derutează și ecoul... Primind riscul acestei lupte, inteligența umană știe totuși să o prevină, să demaște prefăcătoria, ea cunoscând exact momentul: între două costumații, în fracțiunea de secundă când Proteu este gol și nu mai e ce a fost
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
scriitorimii. Cititorul face pași mici, își mișcă elegant brațele care par sculptate în catifeaua sacoului, uneori salută cu falsă timiditate, dar de cele mai multe ori dă drumul cuvintelor lungi și atât de gumate că ajung chiar și în fundul sălii, unde stă pitit cel mai complexat dintre necititori, cu fruntea lipită de degetele împietrite de atâta scris. Cititorul nu pierde timpul. El știe exact despre ce vorbește și nu permite nimănui să bată câmpii: el cunoaște paragraful, pagina și chiar sursele de la care
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
și colecții de simboluri obscure. Poemul despre moară, de exemplu, asurzitor-imnic, rămâne și ininteligibil: Mișcarea roade întârjit și tace./ Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare,/ Destinul lumii însetat de soare,/ În mările absentelor soroace.// Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită,/ După roșața sfiiciunii tale,/ Stropită de comorile astrale,/ Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită." Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
mici. Și-atunci, tot căutînd, lupul strănută... „Să-ți fie de bine, nînașule!" Ah zăpăcitul, ah guralivul! Mijlociul vorbise! De atunci știu că o urare nechibzuită poate să te piardă. Și că nu-i bine, cînd te joci de-a pitita, să-ți trădezi poziția cu atîta grijă aleasă. Cel mic, deștept! Tăcuse mîlc în horn. Acest carnagiu, acest masacru de tragedie antică se termină în stil ortodox și cu o răzbunare peste care folclorul așterne un strat subțire de umor
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
Gheorghe Grigurcu Recomandîndu-se drept o „vietate-înfricoș ată stînd pitită într-un crîng” și chiar „un hipopotam al mainimicului”, Ioan Moldovan se situează la antipodul grandilocvenței, nu o dată transcrise pe portativ uranic, al generației șaizeciste pe care o succede la un rezonabil interval biologic. E vorba de o cu totul
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
existențială a acestor expresii mă cufundă într-o stare de revoltă și mai ales de rușine, căci mi-e rușine să recunosc că numai naivitatea mea putea să creadă că, în spatele sonorității de orgă a unor asemenea bazaconii conceptuale, stă pitit spectrul vreunui adevăr. Promisiunea incantatorie a acestor expresii emfatice mi-a mîncat ani de răbdare și de strădanie masochistă, întregul meu chin fiind pus în slujba unei cauze dinainte pierdute: gîndirea abstractă. Al treilea simptom este strîns legat de cel
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
vocea domnului ministru Nicolaescu. Până și vânjoasa soacră a lui Haralampy, cu toți strămoșii ei hălăduind spre ea de prin crengile genealogice ale viteazului Luca Arbore, s-a băgat sub masa din bucătărie. Îngrozitoare situație! În orice caz, am stat pitiți până când Haralampy, ca psiholog având un caracter de fier și alte metale - cum s-a lăudat în timpul unei emisiuni ,Iartă-mă" de pe TVR1, unde toată lumea dăduse într-un plâns sfâșietor - a redeschis MegaVijănul... Și bine a făcut, fiindcă un tip
Blide sparte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11197_a_12522]
-
a dat adresa, numărul de telefon, ba chiar insista să cobor acum, pe loc și să-l însoțesc să-și adune o echipă etc., etc. Păi, dragă, eu am pornit să cuceresc lumea nouă, cu suta mea de dolari bine pitită și cât se poate de legal obținută (dar eu tot o piteam în poșeta pepit, ca și taiorul grena cu gri). Să renunț eu la ceea ce știam că mă așteaptă (dar, din păcate nu și ce mă mai așteaptă). Așa că
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]