173 matches
-
de mărimea unei nuci, când deodată, o voce firavă se auzi din mulțime. - Eu cred că pot să culeg picătura de Apă Vie și să o scot afară din stâncă... zise o pitulice cât un fluturaș. - Cum ai să procedezi pitulice mică? a întrebat Zâna Bună. - Am să mă strecor înăuntru înainte de miezul nopții, am să aștept până când curge picătura de Apa Vie din izvorașul ei am să o culeg cu cioculețul meu, am să ies repede afară și am să
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
Zâna Bună să strângă tot ce adun eu într-un vas mai mare, și când avem de-ajuns să-i stropim pe prietenii noștri și cineva să se ducă să-l stropească și pe Lică, în oraș la Simina. - Bravo pitulice, foarte bun plan, să-l punem imediat în aplicare, zise Zâna Bună. Zis și făcut! Pitulicea în fiecare noapte strângea câte o picătură de apă vie și o vărsa în coaja de nucă și la zece zile, coaja de nucă
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
de-ajuns să-i stropim pe prietenii noștri și cineva să se ducă să-l stropească și pe Lică, în oraș la Simina. - Bravo pitulice, foarte bun plan, să-l punem imediat în aplicare, zise Zâna Bună. Zis și făcut! Pitulicea în fiecare noapte strângea câte o picătură de apă vie și o vărsa în coaja de nucă și la zece zile, coaja de nucă era plină ochi. Atunci un graur punea capacul cu cealaltă coajă de nucă și zbura cu
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
vizuale Imagini auditive Imagini de mișcare „Doar un pui de pițigoi, Într-un vârf de fag pitic Stă cu penele vâlvoi Și făcând pe supăratul...” ... „Cine-i?... Ce i?... Ce-a fost pe-aici? Ciripesc cu glasuri mici Cinteze și pitulici...” ... „Crește-n luncă mai aproape, Umple văile vecine De răsunet mare... Vine!...” Fiecare grupă de elevi rezolvă sarcina de lucru, o prezintă pe rând în fața clasei, apoi completează în tabelul de pe tablă și din fișele de lucru. Îmbogățirea și consolidarea
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Șiruri de mărgăritare...” În poezia Acceleratul poetul prezintă un dialog imaginar între păsările din codru la trecerea zgomotului care a deranjat liniștea deplină a serii: „Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe aici? Ciripesc cu glasuri mici Cinteze și pitulici. Doar un pui de pițigoi... Ce să fie? Nu-i nimic. A trecut acceleratul.” (versuri scrise de George Topârceanu) Pentru verificarea însușirii noțiunilor despre personificare, cer elevilor să dea exemple de versuri din poezii unde sunt atribuite însușiri omenești necuvântătoarelor
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
Pe urmele lui Don Quijote, București, 1942; Romancero, București, 1947. Traduceri: Ricardo León, Iubirea iubirilor, București, 1922; Joan Maragall, Laude, București, 1922; Prozatorii spanioli contemporani, pref. trad., București, 1923; Cămilo Castelo Branco, Iubire de pierzanie, București, 1927; Giovanni Verga, Povestea unei pitulici, Râmnicu Vâlcea, 1939; Armando Palacio Valdés, Sora Sân Sulpicio, București, 1940; Pedro Calderón de la Barcă, Viața este vis, București, 1942, Doamna Spiriduș, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1966; Lope de Vega, Teatru ales, pref. trad., București, 1943, Fata cu ulciorul
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
-și buzunarele pe dos. Cu o privire francă în ochii bleojdiți, conchise șovăind : Nu erau să fie ai mei. Lucrul mergea cu spor și către sfârșitul verii clădirea era gata. în ea urma să se facă o nuntă. Nea Sandu Pitulice, perceptor și om de vază în comună, își însura băiatul și pentru asta purtase cheltuiala unei case noi. Pântecos, nea Sandu era fălos și, deși nu cel mai vârstnic dintre frați, de la moartea moșului Pitulice, rămăsese șeful clanului. obicei, se
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
facă o nuntă. Nea Sandu Pitulice, perceptor și om de vază în comună, își însura băiatul și pentru asta purtase cheltuiala unei case noi. Pântecos, nea Sandu era fălos și, deși nu cel mai vârstnic dintre frați, de la moartea moșului Pitulice, rămăsese șeful clanului. obicei, se puseseră din timp la cale toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu fălcile lui sângeroase și priviri înguste, se pozase lângă nașa, naltă, frumoasă, în rochie violetă cu aripioare de fluture. La casa veche a Pitulicilor se ridicase în curte un umbrar, cu două șiruri lungi de mese și băncile lor. Porcul era tăiat și de dimineața, sâmbătă, începuse să se dea iama în păsări. De la oraș s-au adus pâinile și săleamul. Dirijate de o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
părea rușinat, iar copilul îl mustra. copilul îl tot mustra, îi reproșa lucruri teribile, bătrânul se rușina și mai tare, barba îi străpungea pieptul, despicându-l și inima îi ieșea la iveală o inimă fragedă ce se zbătea ca o pitulice, ai fi zis că e inima unui prunc. și bătrânul își văzu inima de prunc și-l cuprinse așa o sfială că își băgă mâna dreaptă în piept și o smulse și pe furiș o ascunse la spate, apoi își
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
deal și picături de sânge se tot prelingeau în lungul piciorului stâng și se închegau în șuvițe roșii. În juru-i copacii stăteau neclintiți; tufe de ferigi pe maluri, se plecau în trecerea ei și iar se îndreptau cumpănindu-se; o pitulice țârâi ușurel un timp deasupra ei, apoi dispăru undeva. Vremea trecea. O aburire de răcoare începu a luneca în răstimpuri. În poienițe, lumina se trăgea spre vârfurile copacilor; câte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu încep să tragă cu dinții lor otrăviți de ele. Cam câte secole ne ar trebui în condițiile actuale, ca să facem un Transfăgărășan, de exemplu. Vă spun eu, cred că un secol ar dura numai obținerea aprobării pentru deranjarea habitatului pitulicii de stâncă, apoi alte două secole exproprierea terenului și tot așa cu spor și avânt până la împlinirea cu succes a unui mileniu, când se va putea constata cu certitudine, că nu sunt bani pentru o asemenea construcție. Am ajuns de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
jos, îl văzu pe Adam McCaffrey, care se uita la el. Hello, Adam. Hello... Nu-i așa că-i plăcută ninsoarea asta? Da, am auzit păsările cântând în zăpadă. Până și când ninge ele știu că, de fapt, e primăvară. O pitulice poate scoate o sută șase note în opt secunde. Serios? Da. Știați? Nu, dar cred. Am fost cu Zet pe islaz. Am văzut un cal alb, singur-singurel. Poate că aparținea țiganilor. Se tăvălea pe spate. Pe urmă, când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și refuza până și un duș fierbinte o răsfăță toată după-amiaza cu atenții. Interpretă pentru ea semne și urme. Găsi pentru ea un cuib de viespi, un bol alimentar rămas de la o bufniță și un craniu minuscul și decolorat de pitulice, care depășea în finețe priceperea oricărui bijutier. — Știi ce-a zis Whitman? o întrebă el. „După ce ai epuizat tot ceea ce au de oferit afacerile, politica, petrecerile și așa mai departe - și ai aflat că nici una dintre ele nu te mulțumește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oameni care nu puteau distinge alimente, mașini sau monede, deși, pe undeva, creierul lor știa încă să interacționeze cu obiectele acelea derutante. Spusese povestea Marthei T., ornitologă pasionată, care-și pierduse peste noapte capacitatea de a face diferența între o pitulice și o ciocănitoare roșie și totuși putea să descrie, în detaliu, această diferență. În cărțile sale descrisese de mai multe ori cazuri de prosopagnozie. La capitolul boli cu adevărat vertiginoase, creierul avea resurse nesfârșite. Țara mirării schița portretul lui Joseph
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
solemn, dacă vreți. După ce domnul Smail plecă, Thaw coborî și medită încruntat la panoul înalt și boltit. în vîrf, o pasăre phoenix se cufunda în flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate, înălțîndu-se dintr-o pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului, o cîrtiță intra în pămînt și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene de omor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Se zice numai. Ar fi fost desemnat drept cel de al XIX-lea Papă al Poeților. Iar iradierea sa spirituală trebuie să fi fost substanțială, dacă l-a detronat, fără cine știe ce zguduiri, pe cel dinaintea 86 DANIEL BĂNULESCU - E adevărat, pituliceo! N-o fâsâi tocmai acum... Fir-ar ei ai dracului, ce-a putut să le treacă prin cap. Paișpe luni!... - În babornița de cârciumă... în care îmi polizam mințile... Has-Satan mai scurse o ocheadă spre ornic. Cadran mare, vișiniu, douăzeci și patru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
noptieră, pipa și ochelarii. Și ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în brațele lui, numai tendoane. Și îi explică, folosindu-se pentru prima dată atunci de o voce neobișnuită, îngroșată, tulburată. - Bineînțeles, că paralele trebuie să ți le ții, pituliceo... Că ălora de și le ține încrucișate sau îmbîrligate... Lui nimănuia nu-i vine cum să le facă bucurie. Și nici cum să le reguleze... Era o fațetă nouă, destinsă, șugubeață a Profesorului, se bucură toropită Maria C. Nicolici. Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
PENTRU PUȚINĂ VREME." - Ia auzi, scămoșatule!... Leagă și dezleagă polițiștii ăștia la tine. De parcă ar fereca și desfereca la dulău. - Tacă-ți fleanca, neputinciosule! Vorbești de Adânc. Doar ai ajuns de nu-ți mai poți vîrî nătărînga nici măcar într-o pitulice de femeie! trânti, neiertătoare, cucoana. - Dar nu-i nimic. Că ți-o croi-o nentă-tu, Genel, pe-o zgărdiță, să urli de plăcere, când i-oi simți curelușa flencănindu-ți pe beregăți!... Și când oi schelălăi mai cu foc, nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
elemente de ornitofaună, mai amintim, grație documentației furnizate de către inginerul silvic Cătălin Iftimie: sturzul de vâsc (Turdus viscivorus), sturzul cântător (Turdus philomelos), ciocănitoarea de pădure (Lullula arborea), câneparul (Cardulis cannabina), mai multe specii de pițigoi, iar în timpul iernii, gaițele nordice, pitulicea (Phyllocopus collybittie), fâșa (Anthus trivialis), țiclanul (Sita europaea caesca), porumbelul de scorbură (Columba venas), dumbrăvioara (Caracius garrulus) ș.a. Dintre răpitoare amintim: gaia roșie (Milvus milvus) și viesparul (Pernis apivarus). Unele insecte își desfășoară ciclul vital pe stejar: curculionide (Orchestes quericus
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
toată vara îndărăt, așa cum umblă și ea îndără t. (Gh.F.C.) Untul de cuc e bun de inimă. (Gh.F.C.) Vrăjitoarele te farmecă cu limbă de cuc. (Gh.F.C.) Creanga pe care a cîntat cucul e bună de farmece. (Gh.F.C.) Cucul sparge ouăle pitulicii și le pune pe-ale lui în loc. (Gh.F.C.) Voinicii și haiducii aveau limbă de cuc și cap de șarpe tăiate cu ban de argint în luna martie. (Gh.F.C.) Farmece de dragoste se fac cu cap de cuc, scursură de candelă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
își ia tălpășița. Babuinii, în grup, pot alunga o panteră. Cu o condiție, bineînțeles: să ajungă toți în același timp, exact la momentul potrivit. Ajung la oazele de apă la amiază, trebuie să se sincronizeze cu soarele la zenit...". Lumea pitulicilor, lumea păsării " În fața primejdiilor, există, așadar, invenții individuale ale animalelor, care sunt transmise apoi posterității speciei. Acestea sunt invenții literalmente culturale. Este cazul pitulicilor elvețiene care migrează de obicei în Africa. Multă vreme s-a crezut că pleacă în Senegal
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Ajung la oazele de apă la amiază, trebuie să se sincronizeze cu soarele la zenit...". Lumea pitulicilor, lumea păsării " În fața primejdiilor, există, așadar, invenții individuale ale animalelor, care sunt transmise apoi posterității speciei. Acestea sunt invenții literalmente culturale. Este cazul pitulicilor elvețiene care migrează de obicei în Africa. Multă vreme s-a crezut că pleacă în Senegal trecând prin Gibraltar, ghidate doar de instinct. Până când un cercetător german a înaintat teza conform căreia ele s-ar lua după stele. Să se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Ba deloc. Germanul a experimentat teoria în laborator, închizând câteva exemplare într-un planetariu. Jucându-se cu poziția stelelor, a declanșat reflexele migratoare în direcția în care a vrut. Să spunem deci că migrează ghidată de stele. În orice caz, pitulicea aceea nu știe să zboare decât din Elveția în Senegal, trecând prin Gibraltar, și așa va face mereu... Ei bine, nu. De când păsările au început să fie hrănite iarna, în Anglia, cu grăsime și semințe, o întreagă populație de pitulici
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pitulicea aceea nu știe să zboare decât din Elveția în Senegal, trecând prin Gibraltar, și așa va face mereu... Ei bine, nu. De când păsările au început să fie hrănite iarna, în Anglia, cu grăsime și semințe, o întreagă populație de pitulici a prins obiceiul de a hiberna dincolo de Canalul Mânecii, folosind alte stele pentru a ajunge la o altă destinație... Mă fascinează păsările pentru că facem parte din aceeași lume. Pentru mine, pasărea reprezintă ideea, mobilitatea ideilor. Nimic nu poate opri ideea: puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]