87 matches
-
ia acasă, i-o recomandă el pe fată. <Ancuța!>- se prezentă ea. Și intrară în camera lui. Marian dormea și visa. Se făcea că a murit și a intrat în Paradis, după ce trecuse printr-un tunel care se învârtea și piuia și zdroncănea; după acest tunel s-a trezit pe un câmp alb-alb, numai cu flori albe și cu niște lumânări care ardeau, pâlpâiau cu luminițele lor mici ca-ntr-un enorm cimitir, parcă ar fi fost la Bellu, dar cimirul
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
țara, că localitatea în care trăiește este cea mai frumoasă din lume, chiar dacă el nu mai văzuse o alta și, în sfârșit, cine să mai aibă grijă de copii că, uite, peste două zile vine alocația. Ființele au început să piuie gingaș, puțin trist, însă după un scurt timp, una dintre ele, care părea mai isteață, spuse: - Stăpâne, noi suntem sclavele tale și dacă așa îți este voia noi nu putem decât să ne supunem. Îngăduie însă ca din trupul tău
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
divin să luăm câțiva stropi de ADN pentru a salva lumea noastră care te adoră! - Fă, nu cumva să băgați vreun ac în mine, să mă infectez, că vă pocnesc de vă sar măselele! Zânele, că altceva nu puteau fi, piuiră nedumerite la început, apoi au dat semne că spusele lui Trică le înveseleau nespus. - O, nu, divinule, nu te teme, noi știm să facem asta mai bine decât orice pământean și singura noastră grijă este să fii fericit. Avem o
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
cosmosului. Cum însă și divinitățile au resurse limitate, după un timp Trică spuse cu glas cam pierit care parcă nici nu era al lui: - Gata, fă, nesătulelor, că mă omorâți și rămâneți dracu’ de căruță cu toată tehnica voastră! Zânele piuiră din nou, parcă puțin bosumflate, dar vorbele divinului nu puteau fi încălcate. Cu priviri triste se îndepărtară ușor și spuseră: - Stăpâne, ți-ai făcut datoria față de sclave, iar ele îți mulțumesc dăruindu-ți cea mai mare bogăție a universului - viața
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
cer .,, Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu cu gândul acasă la voi și la fata aia pe care o lăsasem acasă la cumnatu-meu... Și-ncepură primele salve de artilerie pe centură, scurte, înfundate, trăgând parcă în baloți de vată, fluierau, piuiau ,urlau și se spărgeau undeva pe cer. Apoi au început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
cu timpul care te locuiește fără hotare totul se deschide ca o libertate în cioburi revărsată într-o pictură cubistă te prelingi pe zidurile propriei sarcini de a te proteja de a proteja pasărea care acum nu mai cântă ea piuie întruna printre versuri prelung așternute pe iarbă tălpile tale calcă în gol cuvintele tu calci tâmplele ei și oriunde privești în tonuri de gri sculptezi natura lemnul bate ritmul norocului amânat în sine printre inele regăsești timpanul pământului cuib de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357803_a_359132]
-
cer .,, Să te audă Dumnezeu !”- zisesem eu cu gândul acasă la voi și la fata aia pe care o lăsasem acasă la cumnatu-meu... Și-ncepură primele salve de artilerie pe centură, scurte, înfundate, trăgând parcă în baloți de vată, fluierau, piuiau ,urlau și se spărgeau undeva pe cer. Apoi au început să cadă bombele, la Cățelu’ , la Spitalul militar, la Scoala superioară de război, pe Panduri...Praporică ieșise în stradă, jucând și cântând : ,,La Cățelu, la Cățelu/ S-a-mbătat aseară Mielu...” Juca
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
spărgător și începe să tremure de frică. Ce să facă el: să țipe? Să strige după ajutor? Că de luptat nu are cum să se lupte cu unul mai tânăr ca el și în putere. Se sucește, se învârtește, îi piuie urechile, îi bate inima de frică, pe ce să pună el mâna, vede la îndemână o tigaie, ce să facă el cu o tigaie, ce să facă el cu o tigaie, să-i dea-n cap când o să deschidă ăla
SCRUMIERA, ŢIGAREA ŞI FUMUL; 9 de ION UNTARU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359513_a_360842]
-
bute și trei beri, Să vorbim în doi-trei peri, Să nu ne-mbătăm cu zer. Ai plecat de-a casă beat și-ai venit bătut , castrat, don”t miss it, fii mai atent, nea Vasile, coregent. Don Quijote chiuie, Ce rimează piuie, What the rock, lasă-l în bloc, Domn” profesor - ventriloc. Disco în the dancing floor, Furi și tu, eu nu mai nor, În sesiune mari magiștri Se ocupă cu nabiștii, Prea mult sex și armonie Pe această sfântă glie, Ia
CREAŢIA POEMULUI EPIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360272_a_361601]
-
rămăsese numai cu un puișor, a călcat-o cocoșul și ea l-a părăsit ciugulindu-l chiar, deși câteva minute mai înainte nu știa cum să aibă mai mare grijă de el. Mi s-a făcut milă văzându-l cum piuie după o găină care-i era acum străină. L-am prins, l-am hrănit, l-am alintat, se lipea de obrazul meu și simțindu-se ocrotit, tăcea chitic. Dar nici prea multă dragoste și nici dorința de a aface un
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
cu toate că afară sunt 40 de grade, aici se păstreză 20-21 de grade. E un mediu în care nu se dezvoltă foarte mult bacterii și paraziți. Între noi s-a schimbat spațiul intim. Am avut mult mai multă intimitate. Aparatele astea piuie (injectomate, pompe, ventilatoare), iar Erica avea nevoie de liniște să se poată odihni. La comun nu puteai să stai și mai erau și alte mame care aveau nevoie de spațiu. Vrând-nevrând, trebuia să pleci. Ei, aici în boxele astea s-
Eroi la terapie intensivă () [Corola-blog/BlogPost/338102_a_339431]
-
aici în boxele astea s-au schimbat lucrurile, pentru că am putut să stau atât cât am vrut, cât am putut și am reușit să-i amenajez să nu vadă că e terapie intensivă, să nu simtă răceala aia, în care piuie toate și e totul gri. Am încercat să recreem cât de cât camera de acasă, cu jucărele, cu de toate. În cele trei ierni pe care le-am prins aici am făcut brăduț pe perete, am lipit beteală colorată și
Eroi la terapie intensivă () [Corola-blog/BlogPost/338102_a_339431]
-
lungi și grele Nu mai are loc de ele... Cred că timpul a venit Să se-apuce de muncit Și cu ciocul ca un cui Să transforme ou-n...pui! Toc, toc, toc lovind de zor A ieșit un puișor Piuind cu glas voios... Doamne, cât e de frumos!!! Referință Bibliografică: Puișorul / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1661, Anul V, 19 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Maria Luca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PUIŞORUL de MARIA LUCA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377378_a_378707]
-
din livadă, floarea își cerne, Rândunelele se îngână prima oară.Se resimte iară-și mireasma de afarăși cântecul ciocârliei ce abia se vede;E primăvară, prieteni, e primăvară,Toată câmpia zâmbește de-atâta verde.Prin satul îndrăgit , încă te înfioarăUn piuit de pui și cântec de cocoși;La porți stau pe scaune, babe și moși,Miresme-n suflet, astăzi ne coboară;E primăvară, prieteni, e primăvară!... XXV. VIZIONARĂ, de George Pena , publicat în Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016. Cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
din copacii frânți. El număra frunzele, câinii lătrau, ea dormea pe brațul lui de argint. Deschidea drumurile în tainele pădurilor arse de seceta omului, când mâna lui, umbra mâinii lui creștea odată cu secera. El deschidea cuiburile liniștit, ea primea puii piuindu-i sensurile cerului. El lăsa în părul ei un fulg de cuvânt, ea năștea un poem copil. Amândoi răsuceau amintirile ca pe firele de pir. Păpușile la teatru se mișcă iar. Ei sunt statuile din cercul de piatră al unei
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
travaliului? Mă gîndesc intens preț de o clipă, apoi scriu: „Să arăt bine“. 2. Cum vei face față primelor dureri? (Ex. baie caldă, legănat În patru labe) Tocmai sînt pe punctul de a scrie „Mă duc la cumpărături“, cînd Îmi piuie mobilul. E un sms de la Jess! Bine, mersi. Tipic pentru Jess. Două cuvinte, fără să zică nimic concret. Îi răspund imediat cu un alt sms: Te vezi cu Tom?? — Toată lumea să-mi dea formularul, vă rog. Noura bate din palme
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Moțatul; Puișorii de găină. Tabloul I La margine de codru, casa bunicilor. În curte, trei pui în jurul cocoșului. Puii „recită” sau cântă: Puiul I: Suntem trei frățiori./ Puiul II: Cântăm și ne veselim./ Puiul III: Ciugulim, ne zbenguim./ Puiul I: Piuim întreaga vară. Puiul II: Nu știm când vremea trece./ Puiul III: Creștem într-o zi cât zece. Toți puii: Și-apoi să te uiți la noi/Vom fi toți cocoși vioi! Cocoșul (bate din aripi) : Trei cocoși frumoși ! În curte
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și inspiră cu sete, preț de o clipă agitată, apoi văzu că așternutul lui Dolores O’Toole nu era desfăcut, iar balansoarul lui Virgil Jones se legăna, gol. Ieși afară. Domnul Jones și doamna O’Toole erau în luminiș. Puii piuiau și păsările țipau, trezite din somn. Perechea cea nepotrivită stătea nemișcată. Limba lui Virgil se agita inconștient. Privirea lui Dolores părea confuză și pierdută. Nu-l vedea pe Vultur-în-Zbor. — Cutremur, zise ea. — Cum? întrebă Vultur-în-Zbor. Dolores păru să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
totul în jur cu un fel de disperare chinuită, dar eram și departe, mai sus de tavan, mai sus de acoperișul spitalului. Știu că nu are logică, dar în timpul pe care l-am petrecut în îngrăditura aceea pătrată, cu aparatele piuind și firele prinse de piele am fost cel mai aproape de a nu fi nicăieri, de a fi înăuntrul meu și în afara mea în același timp. Asta ți se întâmplă când ajungi la spital. Te dezbracă, te bagă într-unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am furat și am dat peste bot celor care au vrut să facă din noi altceva decât ce suntem de fapt, da, cretinii chiar au crezut c-o să le meargă... Cretinul dracului! Ce o mai vrea de la viața noastră? Mobilul piuia în draci, în ritmul înțepat-melancolic al unei manele. Aș da zile de la mine, să mai fiu o zi cu tine... Oh, dragostea mea, de unde atâta patimă și dorință? De unde-atâta iubire, oh, degeaba suni, că nu sunt acasă... S-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atins cumva un punct sensibil. Poate că se simte vinovată... poate că-nțelege... — Ce ciudat, spune tăios. Ziua ta de naștere a fost acum două luni. — Știu. Oftez. Uite ce e mamă, m-am hotărât. Alarma cuptorului începe brusc să piuie și iau mănușa. Trebuie să închid acum. — Samantha, n-am terminat de aveam de spus ! se rățoiește furioasă. N-am încheiat conversația. — Ba da, OK ? Am terminat-o ! Închid telefonul, îl trântesc pe masă și expir, fără să-mi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cei care le văzuse că parcă erau de la extratereștri, cum se dă prin filmele cu mistere de oizeneuri, că rămâne pământul negru pe unde calcă ăia. Au mai fost și niște chestii ciudate, care parcă erau cutii de chibrituri, dar piuiau, când le țineai aplecate. Și sâmburi de măsline. Și pământul ăla ars, să nu te bage la idei, oare ce să fi fost în boscheți?... Mai privi spre ecranul computerului. Nu cumva insul acela, cu pălărioară roșie, cu un pardesiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un singur vers, de un singur Optzecist, că nu mai are încotro, trebuie să se repeadă în cel mai la îndemînă closet și să se apuce să verse. - Și chiar atât de năpraznic te scoate din răbdări un singur vers, piuit de un singur Optzecist, Fiorosule? - Nu scapă nici un prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Palma îi era fierbinte, vocea de oficialitate plictisită să tot azvârle tâmpitele în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
me, piu, piu, one votka! Tânărul chelner îi servește calm băutura, după care își întreabă părintele: - Tată, domnul de la masa cutare este un foarte mare nebun? - Nu este. Nu este deloc. Ce te face să crezi? - La fiecare cuvânt rostit piuie de două ori. - Asta-i din pricină că-i rus. Și mai este din pricină că, înainte de a fugi din Uniunea Sovietică, a învățat limba engleză după lecțiile transmise la un aparat de radio care piuia... Difuzoarele de la noi din comună, cele după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]