120 matches
-
strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau agale pe alei, cu spatele înainte, semnalul sonor nu mai era claxonul, ci piuitul. Fiind un trafic de retragere spre casă, tot orașul era un univers de piuituri. Girofarul ambulanțelor se rotea în sensul invers al acelor de ceasornic și sirena suna de la Do la Si în octava a II-a. Un câine fugărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o să se întîmple cu țara asta în următorii ani, n-ai decît să gîndești logic, dintr-o extremă nu se poate ajunge decît în alta. Santinelă, Croitorașul și Bulgarul așteaptă cu ochi de lup deznodămîntul, să le luăm de tot piuitul, se gîndește fiecare, de ce să mai stăm în cumpănă? Nu avem dreptul să facem asta, se opune vocea lui Petrică, fiecare a venit aici din proprie convingere, trebuie găsite alte soluții, zice, dar ideea îi este întreruptă de un strigăt
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de la metrou. Ei, dacă nici asta nu-i macabru, nu știu ce să mai zic! Adică e de-a dreptul bolnav, zău dacă nu. Cîte lucruri mai spun oamenii în ziua de azi, pur și simplu crezînd că așa o să-ți ia piuitul". Nu, atunci cînd s-a întîmplat asta, cînd am profitat de această replică întîmplătoare și am lăsat-o să declanșeze potopul, nu m-am gîndit la ea pentru că n-o cunosc. In schimb, m-am gîndit la persoana care ar
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală în care tropii, cu cît sînt mai zgomotoși, cu atît sînt mai inofensivi. Deformarea aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță sintactică fără profunzime de gînd. Căci emfaza exclude gravitatea, iar calofilia împiedică profunzimea. Nefiind malițioasă, ironia autorului
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
au talent", cu un număr incredibil. Contorsionista și-a început numărul cu un spectacol inedit cu păpuși, în care a interpretat ambele personaje, o femeie și un bărbat. Andi Moisescu a declarat că Tatiana Fecioru, din București, i-a luat "piuitul", Andra a considerat-o cea mai frumoasă surpriză și până și Mihai Petre a fost impresionat de talentul său.
Românii au talent: Vezi cine l-a impresionat pe Andi Moisescu - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/66916_a_68241]
-
Munteancă. În Fața Ei, mă gândeam la mama mea Anastasia, născută Munteanu, fiica Magdalenei și a lui Chiril din Negurenii noștri de pe malul Răutului, între Soroca și Orhei... Pe aici, în preajma stelelor de piatră de Urartu, epitetelor parcă li se ia... piuitul! Poți reduce totul la un singur cuvânt, spunând: magic! Sau, să zicem, epitetele își cedează benevol... piuitul. Adică, aici, unde vorbește liniștea cerurilor, muzele epitetelor tac. Presa este rugată să se retragă din sala unde ne vom întâlni cu Sanctitatea Sa
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
din Negurenii noștri de pe malul Răutului, între Soroca și Orhei... Pe aici, în preajma stelelor de piatră de Urartu, epitetelor parcă li se ia... piuitul! Poți reduce totul la un singur cuvânt, spunând: magic! Sau, să zicem, epitetele își cedează benevol... piuitul. Adică, aici, unde vorbește liniștea cerurilor, muzele epitetelor tac. Presa este rugată să se retragă din sala unde ne vom întâlni cu Sanctitatea Sa Karekin al II-lea. În locul ei, luăm noi note, fotografiem. Din cele spuse la întâlnire de Sanctitatea Sa
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
apară iară Mult dorita primăvară? Am fost ieri până-n zăvoi, Trist am venit înapoi. Nici urmă de păsărică, Nicio mică floricică, N-am zărit neam de albină, Nici miros fin de sulfină. Peste tot omăt pufos, Așezat în straturi, gros. Piuit-am, am strigat, Nimeni nu m-a ascultat. Am trimis în vânt chemare, N-am aflat în jur suflare. Iarna asta, frățioare, M-am topit de așteptare. Spune-mi, că ești înțelept! Primăvara, cât s-aștept? Vreau să aflu prin
SĂ VINĂ PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383156_a_384485]
-
împlinit însă aproape în totalitate, iar acum privește mândru pe geam, din înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că i-a fost tulburată liniștea, Ionel se întoarce brusc în direcția de unde s-a auzit zgomotul. Descoperim un al doilea personaj, Calculatorul, aprins, ochi maro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se găseau multe lucruri menite să deștepte un Machiavelli ce dormita În el. Cluburile studenților seniori, În legătură cu care, vara trecută, Îl descususe pe un absolvent care se lăsase cam greu, Îi excitau imaginația: Ivy, detașat și aristocratic de-ți lua piuitul; Cottage, un amestec impresionant de aventurieri grozavi și craidoni bine Îmbrăcați; Tiger Inn, cu membri atletici, spătoși, revitalizat de perfecționarea onestă a standardelor din școala pregătitoare; Cap and Gown, antialcoolic, ușor religios și influent din punct de vedere politic; flamboiantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
toate celelalte cluburi - am făcut rondul. Îl Înghesuie Într-un colț pe câte un radical și-l bombardează cu Întrebări. — Cum rezistă radicalii? — O, destul de bine. Burne este un orator afurisit de iscusit și de o sinceritate care-ți ia piuitul. E atât de evident că demisia lui din club Înseamnă pentru el mult mai mult decât Înseamnă pentru noi să-l Împiedicăm s-o facă, Încât am avut impresia că apăr o cauză pierdută. În cele din urmă am adoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bagă de seamă mormăielile mele și m-a întrebat ce fel de teatru e Masca, ce joc, ce program estetic am, chestii din astea. Apoi mi-a dat o bucată de pâine cu mujdei și mi-a luat cu totul piuitul. ― Le dăm pâine cu usturoi și teatru la americanii ăștia, îmi spune și îmi aduc aminte că e neamț, de fapt; cât despre americani, se poate să nu aibă, de când cu Vietnamul,o părere prea confortabilă. ― Mă lași să filmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de răsaduri de zarzavaturi spre a nu le mai cumpăra, cuibare de cloști pe ouă... ca odată cu apariția puilor din găoace, Lea să-i aducă la cunoștiință lui Leon vestea cea mare... Iubirea lor a dat roade și în curând, piuitului puilor i se va alătura și gânguritul puișorului lor, rodul iubirii. Erau convinși că începutul va fi mai greu, copilul nu va fi singurul, indiferent cât de greu le va veni. Împreună se vor descurca. - Vom avea, îi spunea Lea
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
Dar n-am dormit prea mult, vreo două ore ... cînd m-am trezit, mi-am găsit nevasta și socrul în sufragerie, unde căraseră cadourile. Ce faceți aici? i-am întrebat mirat. Inventar, mamă dragă, mi-a zis socru-meu, luîndu-mi piuitul; dacă divorțați, tre' să se știe că astea sînt cadouri de la nuntă și să le împărțiți cum se cuvine ... Om grijuliu, cu scaun la cap. M-am uitat în jur, nici un scaun. Mamă dragă, ăsta vrea să ne omoare ... Mi
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
floarea-și cerne, Rândunelele se-ngână prima oară. Se resimte iară-și mireasma de afară Și cântecul ciocârliei ce abia se vede; E primăvară, prieteni, e primăvară, Toată câmpia zâmbește de-atâta verde. Și prin satul trezit, încă te-nfioară Un piuit de pui și cântec de cocoși; La porți stau pe scaune, babe și moși, Miresme-n suflet, astăzi ne coboară; E primăvară, prieteni, e primăvară! Referință Bibliografică: ]NSORITUL APRIL / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552, Anul V
]NSORITUL APRIL de GEORGE PENA în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367523_a_368852]
-
și n-o trăisem încă și pește care, iată, sunt pe cale s-o “calc” fără a-i putea “râde-n față” (era precis o “hâda” fără față !), mi-o imaginasem oriunde dar nu atât de aproape încât să-mi ia “piuitul” - ca pe un uriaș “val de pământ lipsa”(!) dispărut în rărunchii hăului de sub noi, un fel de “crăpătura” în măruntaiele pământului care ne suporta și (tot)ne suporta dar ne mai și “clatină” ... Aveam să aflu că falia Sân Andreas
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
în afara pupilelor. Parcă intram în adâncul lor ce părea a fi atât de cald și luminos. Am rămas ca proasta-n târg privindu-l și întrebându-mă de ce îmi ard obrajii. Iar când s-a prezentat militărește, mi-a luat piuitul, zău așa! Ce naiba, că doar m-au curtat atâția bărbați și nu am simțit niciodată că roșesc. Am simțit atunci, în acele momente, că mă îndrăgostesc de el și uite că așa a fost. Și el... pe unde o fi
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
floarea își cerne, Rândunelele se îngână prima oară. Se resimte iară-și mireasma de afară și cântecul ciocârliei ce abia se vede; E primăvară, prieteni, e primăvară, Toată câmpia zâmbește de-atâta verde. Prin satul îndrăgit , încă te înfioară Un piuit de pui și cântec de cocoși; La porți stau pe scaune, babe și moși, Miresme-n suflet, astăzi ne coboară; E primăvară, prieteni, e primăvară! Referință Bibliografică: E primăvară / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1869, Anul VI
E PRIMĂVARĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369316_a_370645]
-
-l aveam de parcurs, am înlemnit, mi-am zis că nu poate fi adevărat că este băiețelul meu, îl știam lângă ceilalți acasă, stătea prins, aninat de un crâmpei de stâncă colțuroasă la câțiva metri de pământ, mi-a luat piuitul, n-am mai putut nici să strig, am dat din mâini ca să nu se miște, am căzut în genunchi și m-am rugat Domnilui să-l aibă în paza Lui, a găsit - după câteva zbateri în gol dasupra prăpastiei ale
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
adapostesc puișorii, Numai unul, măi poznaș, Aleargă urmărind norii. Și-atunci ,cănd răpăie ploaia, Se-ndreapta spre adăpost: În coteț sau în odaia Unde la clocit au fost. Îi cheamă cu-n cloncănit Găină, a lor mămică, Ei răspund prin piuit, De-ntuneric le e frică. Și se-nghesuiesc sub pene, Protejați de frig și ploi, Cănd găină vrea să-i cheme, Ei se strâng în jurul ei. Referință Bibliografica: GĂINUȘA CEA PESTRIȚA / Sofia Raduinea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1187, Anul
GAINUSA CEA PESTRITA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353698_a_355027]
-
Autorului Când am deschis ochii, totul era gri, dar am auzit un fel de ecou. Era glasul mamei ce mă indemna să caut calea și ciocul ei m-a ajutat să ies din ou. Și i-am mulțumit cu un piuit... Am realizat mai târziu că nu eram singur. Alte piuituri îi mulțumeau... Și piuiturile se încurcau în alte piuituri... Apoi privirea mi s-a oprit în țărână căutând să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
bancă, crezând că tocmai se sfârșise concertul, s-a auzit un sunet nou, ce nu părea a ieși din același piept și care, parcă, nu atingea aceleași corzi vocale. Părea a fi mai umil, mai timid, semănând foarte mult cu piuitul unor puiuți firavi abia ieșiți din ou, dar care creștea în note progresive din ce în ce mai ample, mai volubile și mai repezi, inundând curtea spitalului, vibrând cu modulații clare, cobora și urca atingând înălțimi supreme. Solista se îmbăta cu propria-i arie
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
Raiul de mâine? Va mai fi suflet pe pâine? Și pentru cine? Tot mai des Îi cat pe ai mei cu flori, și cățui. Unde-ați plecat, dragii mei, toți Și-ați lăsat Raiul de pe pământ, Nimănui? Mi se ia piuitul. Rămân tot mai singur, mai stas. Important E să pun Cu tot zidul din jur, O câtime de pas. În rest, scriu. Raiul este frumos Cât de mic. Cât un punct pe hârtie Dincolo de care nu se văd Decât Ei
STRADA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358411_a_359740]
-
prevăzătoare că gestul să nu-i dezvăluie genunchii, poate pentru că mișcările ei îmi atrăgeau privirile că un magnet. Animalul răsuflă adânc de satisfacție. Aproape că mă doream în locul său!... Atunci cand tăcerea devenise stânjenitoare, căci ultimele sale cuvinte îmi cam luaseră piuitul, Alexandra Milea continuase aproape lamentându-se: Dar ce rost are să polemizam pentru o nimica toată? E limpede că formația voastră suferă de stângism. Iar stângismul e nesănătos, ba chiar o boală, nu o recunoaște unul dintre așa-zișii filozofi cărora
VIZITĂ INOPORTUNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341476_a_342805]
-
mă pierd, perorez într-un fel de delir imagistic populat de personagii din care răutatea și urâtul au fost îndepărtate, se aștern binele și frumosul peste tot, țesute cu măiestrie într-un covor zburător ca-n “ Șeherezada”, măreția îmi ia piuitul, mă transform într-o abstracțiune, un singur fir interior mi-e antenă și călăuză, instinctul și m-ascund emoționat în siajul ivit din “ștrotul” vârtos al sclavilor - vâslași, trăgând la ramele unei vechi trireme... Parcă toate “nadele” măreției sunt aruncate
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]