2,526 matches
-
distincte. Cu urechea surdă la scârțâitul versurilor sale, cu simțul critic atrofiat până la dispariție, autorul nostru își construiește Opera și se urcă pe un soclu imaginar, înconjurându-se de oglinzi prietenoase. Textele, publicate la edituri obscure sau în cea din pivnița casei, sunt însoțite de prezentări ditirambice. O secțiune consistentă este aceea a referințelor, adunate gospodărește, încă de la primul țipăt liric; iar un CV alcătuit până în infinitul mic completează harta egolatriei și autopropulsiei. În loc să caute confruntarea cu reale autorități critice și
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
acte și documente le conțin, pentru că via și vinul, în ipostaze mai pămîntești, reprezentau bunuri de preț ale vieții cotidiene; astfel, într-un inventar redactat în română de la 1588 aflăm că Mănăstirea Galata avea 5 falce de vie, iar în pivnițe - 28 de buți de vin de la Cotnari. Interesante sunt și referirile la vie din primele noastre texte juridice: în Pravili se spune, de pildă, că "acela ce va tăia via roditoare (...) să-i taie mănule"; din fericire, pe de altă
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
Destul de multe sunt și derivatele termenilor de bază, chiar dacă nu au toate o circulație semnificativă; de la vin s-au format diminutivele vinișor, vinuleț, vinuț (mai rar), vinaș, dar și augmentativele (tot rare) vinoi și vinoaică; substantivele vinar (podgorean) și vinărie (pivniță); adjectivele viniu, vinuriu - "cu gustul sau de culoarea vinului", vinos "zemos"; învechite sunt vinărit și mai ales vinărici - cuvinte care au desemnat multă vreme impozitul (deloc neglijabil) pe vii și pe vin. În schimb, vinaț, folosit mai ales la plural
Vinul,vița, via by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10517_a_11842]
-
bolborosesc eu uitîndu-mă înspre mine dimineața creierul meu stă în ceață pe vale iar sufletul melițat ca un haldure de roțile beznei se adună cu genunchii la gură dedesubt sub prundul tărcat al fîntînii Nu mișcă: noaptea înfundă izvoarele și pivnițele au gura zidită Iar în zori eu stau afară ca vedera goală pusă cu gura în jos lîngă fîntîna secată Gata: asta nu mai e viață - mă pomenesc spunînd dimineața cînd trupul scapă cu bine din somn și din noapte
Treimea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/5013_a_6338]
-
el a zărit și pietricica dintre parbriz și ștergătoare și a atins-o cu mâna dintr-o dată pietricica a strălucit și a devenit instantaneu piatră prețioasă a întrebat scurt, nu știu dacă pe mine sau pe vasiliu, „ce mai face pivnița din quintelnic?” „bine”, am zis și eu și vasiliu, și ne-am văzut mai departe de drum la intrare în solești am oprit pentru a doua oară am tras pe dreapta peugeot-ul roșu aprins 307 și am urcat pe jos
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
ce-aș visa? O treabă de luzări, prostovani Ce n-aveau avioane, video, celulare... Modele depășite, cu softuri de copii, Care-au trăit degeaba atîtea mii de ani. Care credeau în vise: simplă defragmentare A creierului, overloaded peste zi. În Pivniță Înconjurați de haine vechi și de saltele, Mustind de jeg și de secreții nesfîrșite, Pe care-ți zac, cu scrum și sare în orbite, Tovarășii. Locuitorii lumii paralele În care te-ai ascuns. Ținîndu-te de mînă, pe șoptite, Te rog
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
se rupe mocirla lumii acum îmi intră în oase noroiul curge pe fața mea după luptă o lumină în beznă șobolani și insecte sclipesc în rețea de cenușă și iarna a trecut plictisind carnea trândavă tubul de oxigen atârnă în pivnița rece se leagănă sfâșiat de durere a trecut pe maidan orbul acela nicio floare acum dintr-un vis se desprinde muzeul nimicului. Papucii de pâslă ai morții de la el am aflat că viața e zmeul din mâna copiilor visul străpuns
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
mănușă pe o mână absentă. priviți o, priviți atomii de sânge, nu au de unde să știe cărui om aparțin, nu-i cunosc numele, faciesul, familia, n-au habar de obiceiul lui de a-și lustrui departe de ochii lumii, în pivniță, bicicleta, sau de hobby-ul lui aberant de-a se privi în oglindă pe întuneric și de a-și duce cu măreție pălăria la șold sub cuvânt că e o armă de dat bună-ziua. și cu toate acestea sunt permanent
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
Paul Diaconescu Îngerii Crama lui Bernard n-are nimic din imaginea închipuită în copilărie: o pivniță adâncă, întunecoasă și rece, în care, sub bolți de piatră veche, se odihnesc mari butoaie strânse în cercuri de fier ruginit. În crama lui, la fel ca în toate cavele din sat, intri direct din stradă printr-o poartă mare
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
ridici din umeri? La un om tînăr și talentat, obsesia cu pricina este pur și simplu deprimantă. Saddam Hussein și procesul Ceaușeștilor Capturarea lui Saddam Hussein a dat de lucru presei centrale toată săptămâna trecută. Prins într-un fel de pivniță, lângă Tikirt, orașul său natal, fostul dictator al Irakului semăna mai curând a “bătrîn boschetar”, a remarcat un oficial american citat de EVENIMENTUL ZILEI. Din cauza înfățișării jalnice a lui Saddam au apărut imediat scenariile de presă. Agenția israeliană Debka, citată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
rumânii, duminica. Nunta, la Gândac, se petrece astfel: După ce mănâncă și beau sus și se îmbată cu toții în sala fostei prăvălii, începe jocul, jos, în beci la lumina gazornițelor a căror lumină roșie negricioasă se vede pe chepengul deschis al pivniței, așa arătând probabil și gura iadului... Începe un fel de sârbă îndrăcită. Regula e ca, atunci când unul nu mai rezistă, să se lase să cadă jos la mijlocul horei, și încet, încet se prăvălesc cu toții unul peste altul... |stora zicându-li
Protocolul morții și beciul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12182_a_13507]
-
om dintre oameni și pentru oameni", "Votați onestitatea!" a individului despre care tocmai aflaseși că e cel mai crud urmaș al vampirilor draculeeni, un hoț fără scrupule, un violator în serie și-o bestie care-și ține mama reumatică în pivnița întunecoasă și umedă a vilei de nșpe mii de camere... Știu, presa o duce greu (ei, nu chiar toată presa!), jurnaliștii sunt prost plătiți și haiduceala din timpul campaniei electorale e singura speranță de-a moderniza redacțiile: mai un calculator
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
din Anglia. Amos Oz este un scriitor de anvergură universală, tradus în peste douăzeci de limbi, pînă și în japoneză sau finlandeză. în română au fost traduse cîteva dintre romanele sale: Soțul meu Michael, Să nu pronunți: noapte, Pantera din pivniță. Sunt scrieri de o foarte subtilă pătrundere psihologică, de o finețe și o scormonire de adîncuri care-ți evocă ecouri din Proust și din Virginia Woolf, de o mare plasticitate descriptivă, de un umor amar și o ironie care te
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
de Securitate. După bătăi și înfometare declară tot ce i se cere, ba chiar își învinuiește mama de complicitate cu celălalt fiu și de uneltiri contra regimului, drept care aceasta e arestată și torturată de bestialul Cameniță, până ce moare. Scăpat din pivnițele Securității Vlad își șterge din memorie "inconvenabilul episod biografic". Devenit informator cu angajament își va denunța colegii, confrații de scris, pentru că între timp se afirmase ca scriitor, visul de artă trecând pentru el înaintea "obligațiilor morale". Dă periodic rapoarte la
Roman și basm by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12375_a_13700]
-
se așează în el; iubirile se pot naște la "prima moarte"; mama care moare îi lasă moștenire copilului o cutie cu bătăile inimii ei... Dramele și tragediile, întîmplările vesele și triste se petrec în hoteluri, case, cămine de bătrîni, camere, pivnițe, grădini, săli de așteptare, farmacii, păduri... și în cer. Un cer pe care "copilul & Dumnezeu" trebuie să-l țină curat, să-l deretice, răstimp în care toți locuitorii lui, și în cele din urmă cerul însuși, sunt trimiși într-un
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
s-ațâțe focul/ În care se coceau ștampilele;// Cei din semințiile trădării/ Ridicau cumplitele sigilii, le trânteau/ În carnea de țăran; abur, sânge/ Miros de carne friptă/ Copleșea lumea:/ Ca boii, ca păsările îngrămădiți/ Și fără apărare.// Răspândiți apoi în pivnițele babilonului/ Deprindeau un cântec/ Al robilor uniți: cântau muncitorii,/ Cântau și cei munciți; și cei cu pământ/ Și cei săraci - lipiți: Hai la lupta/ Cea mare..." (Înfierarea); , Prin curte, unul câte unul,/ Din boxele de porci sunt scoși țăranii -/ Cei
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
care dispărură amîndouă. Julián își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. - Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián îl urmă, ascultător, pe băiat, însă pămîntul îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase în Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya, pricepu care era sensul. O visase de nenumărate ori, cu
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
doar el mai rămăsese, - al paișpelea șoricel fătat de maică-sa, pe care o chema Floarea,... că muriseră pe rând cu toții deodată, în cap cu ea, mâncând lacomi dintr-un salam cu șoricioaică... Numai el scăpase. Că era alături, în pivniță, la coana Ifighenia, care, cică îl înfiase, croșetându-i și un pulover pentru la iarnă, și de la care aflase o grozăvie de lucruri, de -ale oamenilor. Rămas singur, mânca puțin. De frică să nu pățească la fel ca ceilalți. Mânca
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
care aflase o grozăvie de lucruri, de -ale oamenilor. Rămas singur, mânca puțin. De frică să nu pățească la fel ca ceilalți. Mânca mai ales ce-i punea coana Ifighenia, într-un castronel, zilnic, într-un colț, la ea în pivniță. Obiceiul ei de gospodină, bună la inimă, harnică, inimoasă. Dar, sărăcuța de ea, singură-singurică, fiind în situația lui... în ultima zi, care era o zi de post, îi pusese în același castronel niște mazăre verde, ce-i drept conservată. Dar
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
de post, îi pusese în același castronel niște mazăre verde, ce-i drept conservată. Dar bună și ea, decât... șoricioaica... Drumul ce și-l croise până acolo, scormonind zile și zile, ca un explorator de renume, spre a ajunge în pivnița prea bunei cucoane, se făcea sub o țeavă groasă de apă de sub pământ, ducând chiar într-acolo. Câteodată, în timp ce scormonea, auzea apa bolborosind prin țeavă. Atunci era sigur că ea spăla rufe, ori, cum fac oamenii, care, una, două, în loc să
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
și pe mine să stau pe fotoliul dânsei, pe brațul din stânga ei, ăl din dreapta, unde-și proptea cotul, fiind ocupat... Voi arăta mai târziu cum ne-am împrietenit. Răbdare să avem noi... în prima și prima zi, dânsa mătura. Din pivniță, mă strecurasem sus în salon. Mai mult de curiozitate. Pentru că, de ros, nu rodeam orice, de frică. Mai mult, așa, câte un picior de scaun, de masă, știind că astea nu au în ele șoricioaică. Și, nu știu cum, dar m-o
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
radical după Revoluție, când libertatea intrată prin toți porii în organismul social nu a mai avut nevoie de poezie (și de literatură, în general) pentru a fi căutată și exprimată. Lirica a intrat la propriu în underground, regăsindu-se prin pivnițe editoriale, reducându-se nu categorial, dar printr-o tristă împuținare a mijloacelor de propagare. Volume remarcabile apărute în ultimii ani au fost editate în condiții inacceptabile, și totuși acceptate. Tirajele jalnice, achiziția hârtiei sau obținerea subvenției de către autorul însuși, rețelele
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
din marile porcării pe care, iată, patronii posturilor de televiziune nu se sfiesc să le spună în gura mare. Ce nu acceptă personajele din această categorie e riscul competiției în sus, propunând, în schimb, confruntarea "în jos". Când cobori în pivnițele vulgarității nu e nevoie de cine știe ce inovații: e suficient să lovești sub centură și să acționezi mecanismele odioșeniei ultime pentru a obține efect. Dacă mai ambalezi produsul în țipla zâmbetelor tip păpușa Barbie, dacă mai pui la cârma emisiunii un
Deșuchierea competitivă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11737_a_13062]
-
toptanul. Adoptînd o poziție oarecum suspicioasă, în parte neliniștită, obligatoriu condescendentă și vag încărcată de curiozitate - determinată de salariile unora dintre suspecți și de faptul că pe alții-i cunoștea lumea, ceea ce a înaripat întotdeauna aspirațiile omului din popor. În pivniță însă, supraviețuia prin întuneric adevărata atitudine față de creaturile cu studii. Iat-o, 86 de ani de la scrisoare. A ieșit afară. Apare și-n recentul sondaj printre adolescenți care, la întrebarea ce părere au despre oamenii instruiți, au răspuns agresiv că
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
celulă pentru a retrăi timpurile dominației KGB (www.sovietprison.com ). În mesajul meu din Septembrie 2005, trimis prin Internet, poștă și curier special, am arătat că ofer în acest scop 100.000 dollari, suma suficientă pentru cumpărarea și amenajarea unei pivnițe care să arate la fel cu cea în care am lâncezit în acelaș oraș. Văzând că nu mi se răspunde nici macar printr-o confirmare de primire, am trimis invitația/oferta câtorva ziare care au publicat-o de îndată, precum Curierul
Relatia ales-alegator: o incompatibiliate? (Ajutor nesolicitat pentru cei care ajung la putere). In: Editura Destine Literare by Claude Matase () [Corola-journal/Journalistic/75_a_303]