2,544 matches
-
Telefil Erată: titlul complet și corect se va citi: schimbarea domnilor bucuria noastră, fiindcă mi se terminase cerneală din pix tocmai când Domnul Prim-ministru citea în fața națiunii dând voioasa din coadă, lista lungă a noilor membri ai cabinetului său, respectiv: Mircea Beuran și Elenă Dumitru. Dar și fiindcă prietenul meu Haralampy s-a bucurat atât de mult de această
Schimbarea domnilor - bucuria n. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13757_a_15082]
-
rrom, înșiruire de dughene insalubre, curți interioare sufocate de marfa „dă treijdălei" taiwanezo-pakistanezo-bulgărească, și tarabe pe care sunt aruncate din saci, de-a valma, fluierașe de plastic, pastile contra țânțarilor, pachețele de cafea „solubilă", gumițe de prins părul, telefoane mobile, pixuri, casete audio, cârpe de șters praful, „strugurel" împotriva crăpăturilor din buze, perii de haine, cărți de joc și cărți de Păunescu se ajunge, desigur, cu Mercedes-ul. Cu „firobuzul" circulăm cel puțin la orele neclare din preajma amiezii doar pensionarii cartierului
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
este filosofia unui primar rural care se crede cel mai bun din satul lui. Să fie!.. Reinstaurarea criticii, ca instituție, este un fenomen complicat. Și un proces de sincronizare. Trăim, totuși, în epoca Internetului. Din păcate, eu am rămas la pix. La pix și la scrisul pe genunchi. Și la lectura cu creionul în mână. Citesc încet și gândesc la ceea ce citesc. Am observat că, în ultimul deceniu, stilul meu s-a schimbat. Domină în el persoana întâi singular. De aici
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
unui primar rural care se crede cel mai bun din satul lui. Să fie!.. Reinstaurarea criticii, ca instituție, este un fenomen complicat. Și un proces de sincronizare. Trăim, totuși, în epoca Internetului. Din păcate, eu am rămas la pix. La pix și la scrisul pe genunchi. Și la lectura cu creionul în mână. Citesc încet și gândesc la ceea ce citesc. Am observat că, în ultimul deceniu, stilul meu s-a schimbat. Domină în el persoana întâi singular. De aici nota de
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
cu rău, dar mai rău fără rău. Am așteptat prea mult cu însurătoarea. Șolduri înguste! Ai vrea tu, își zise Nazneen cu gîndul la cutele de grăsime care atîrnau de pe burta lui Chanu. Ai putea să-ți vîri sutele de pixuri și creioane pe sub cutele alea, să le ții acolo în siguranță. Ba ai putea să îndeși și o carte sau două. Dacă picioarele alea subțiri ca fusul ar putea duce greutatea. - În plus, e foarte muncitoare. Face curățenie, gătește și
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
ce partid este Doamna? Că-mi pare cunoscută... NOI TELEZICERI Teodor Meleșcanu: ,Parlamentarii sunt precum cei care i-au ales: nici mai buni, nici mai răi, nici mai cinstiți, nici mai hoți decât restul românilor... Apropo: să nu vă uitați pixurile sau telefoanele pe masă..." Haralampy: - Sau vreo nepoată în preajma agregatului de votat... Valeriu Stoica, câtorva reporteri de televiziune: ,România este o mașină condusă de doi șoferi. (...) Partea proastă este că aceia care conduc nu au nici un proiect, ci lansează prostii
"Mari români": Coriolan Haralampy! by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10464_a_11789]
-
română pe cele scrise în portugheză de protagoniștii poveștii de amor (Petru Cosmovici și Isabel Nogueira). Dacă acceptăm convenția literară destul de puțin plauzibilă (că în epoca internetului și a telefoniei mobile s-ar putea găsi o întreagă corespondență scrisă cu pixul, care să cuprindă toate scrisorile, atât cele scrise, cât și cele primite de oameni aflați pe trei continente: Europa, Australia și America de Nord), nu se poate să nu remarcăm perfecta credibilitate a fiecărei scrisori și felul în care întregul epistolar devoalează
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
pânza unei noi zile cu firul respirației mele. 21 mai 2009 Pânza de păianjen Păianjenul din ungher acum e bătrân zi și noapte îl simt cum mă veghează ca din afara realității Coboară din tavan până deasupra mesei îmi spionează tremurul pixului pe hârtie și-mi ascultă ticăitul venei de la tâmplă privește în mine adânc, până în punctul în care începe să se întrevadă spiritul Bannng! se aude un dangăt mătăsos ca de clopot scufundat și-mi simt ființa, ca un albuș de
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
DE NOAPTE Lăsând Piața Victoriei, târziu seara, merg pe „Ana Ipătescu” singur. Mă adâncesc în trecut, dar nimeni nu știe. Un crai de Curtea Veche, fără iubiri. Și fără bani de la alții, fără prieteni. Doar c-un carnet și un pix ca puncte de sprijin. Poate veni april (neîntunecat). Când sosesc la casa stil unde intram fericit căci duceam versuri, nu recunosc intrarea. Să se fi mutat nu cred. Sunt șase decenii, pe muche. Nu de cuțit. Pe asfalt „...mașinile mele
JURNAL BUCUREȘTEAN by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5448_a_6773]
-
de puteți fi atât de calmi? N-a murit Ceaușescu. Părerea mea e că trebuie să cumpărăm aur! Ba să cumpărăm ciorapi fosforescenți: el, aplecat deodată, îi privește ei picioarele pe furiș, ridicând fața de masă, prefăcut că-și caută pixul scăpat din mână, „un ofițer îi ține căpăstrul". Vreți să ne ducem toți la balamuc? La naiba, impulsurile electrice nu ating unele regiuni de pământ bătut pe nuiele împletite, regiuni ale creierului: „ascultați foșnetul cortinelor". Ea, focoasă, îi mai spune
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Bogdan Ghiu Dragă Prietene Se mai produc Se mai comercializează pe la voi acele pixuri absolut senzaționale cu care la nevoie ai putea chiar omorî măcar tortura oricum apăra? Tare mi-ar mai plăcea să mai scriu la fel ca în tinerețea noastră cu unul. Dacă găsești trimite-mi pe Fluviu. Să scrii în româna
Distrugere și Repetare by Bogdan Ghiu () [Corola-journal/Imaginative/6492_a_7817]
-
oricum apăra? Tare mi-ar mai plăcea să mai scriu la fel ca în tinerețea noastră cu unul. Dacă găsești trimite-mi pe Fluviu. Să scrii în româna vorbită de Țigani în unele filme Europene. Ai rude țigani (Si un pix greu, prețios, de Metal: dintr-un glonț antitanc) Si vin să te caute Stau pe la poartă Vorbesc cu lumea. Ce te faci? Pe-aici praful Se-mpletește Si se face ciorăpel Pentru inimă. Sigur Ai avut țigani în neam Cînd
Distrugere și Repetare by Bogdan Ghiu () [Corola-journal/Imaginative/6492_a_7817]
-
fetei, ci pe asta mică, mai cu seamă că era mereu premiantă și lăudată de profesori, cu mirarea aia, inclusă în subtext, cum se poate să fie fetița asta așa de reușită cu așa o familie în dotare?!? Da, doamna Pix, le răspundea Adina în gând doar, uite că se poate, cu toate că pentru voi era mai convenabil să o dați de exemplu negativ la ședințele astea cu părinții, o și auzea cum ar fi zis, ...asta e situația în familiile destrămate
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
chiar în clipa asta examen la istorie. Subiectul e amplu: Emanciparea femeilor în secolul 19. El scrie de zor, revoltat de toate umilințele pe care le-au îndurat femeile cu o sută și ceva de ani în urmă și, pe măsură ce pixul își lasă măduva pe foaia albă, în ceafa lui dospește lent un dezgust monoton față de ostașii aliniați în șiruri interminabile. Nu-i respinge ca luptători. Ci ca sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
pe care se hotărâse să-l abordeze excentric, pentru că el era, de asemenea, născut de o mamă foarte emancipată. Devotat până-n rărunchi cauzei femeilor din secolul 19, lăsa să-i curgă sucul dulce al inimii prin vârful cam mocirlos al pixului albastru. Iar când soarele ajunse la ferestrele înalte ale amfiteatrului, băiatul fu deja învăluit în pături fierbinți, ca în anii copilăriei, când, gripat, aștepta cu-nsuflețire mâna mamei sale, care era o femeie foarte progresistă. Și sentimentul ăla de întâlnire
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
-n gîtul mă-tii! Tu mă iei pe mine la mișto, bă, cioară!” “Gigi Becali despre schimbul de terenuri cu MAPN, din care a cîștigat milioane de dolari: Nu e vina mea, eu am făcut un schimb, am dat un pix și am luat un stilou.” * Președintele Iliescu s-a dus la Vaslui pentru a da startul “Anului Ștefan cel Mare și Sfînt - 500” Președintele le-a spus cu acest prilej vasluienilor: “Ștefan ne-a integrat în Europa!”. Asta se întîmpla
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
de-un duplicitarism moral de-a dreptul maladiv. Ajung imediat la exemple. Până atunci, câteva puneri la punct de ordinul, ca să zic așa, al bunei creșteri. În ce mă privește, n-aș vedea nimic umilitor în a fi „purtătorul de pix” al domnului Nicolae Manolescu. La calitatea excepțională a articolelor, studiilor, cărților și tratatelor literare scrise cu acel obiect, aș fi onorat să am și eu o contribuție, fie și simbolică. Din păcate pentru mine, nu e cazul. Pixul domnului Manolescu
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
purtătorul de pix” al domnului Nicolae Manolescu. La calitatea excepțională a articolelor, studiilor, cărților și tratatelor literare scrise cu acel obiect, aș fi onorat să am și eu o contribuție, fie și simbolică. Din păcate pentru mine, nu e cazul. Pixul domnului Manolescu e manevrat în exclusivitate de stăpânul său! Spunând că articolul meu „Triumful resentimentului” e dominat (atenție la comparativ!) de „cel mai categoric limbaj stalinisto-mahalagesc”, autorii comit o imprudență ce merită sancționată. Spre deosebire de domnii Katz și Florian, care mă
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
Timișoara a avut loc un marș al ziariștilor — impresionant, e drept —, dar care i-a făcut, probabil, pe pesedei să zâmbească mânzește: „I-auzi, noi nici nu i-am scărmănat ca lumea, că s-au și prezentat să-și depună pixurile! Adică să se declare învinși!” În această lume pervertită, orice simbol poate fi repede convertit în contrariul său. Ca dovadă, unii lideri P.S.D. au luat-o înaintea ziariștilor, plângându-se demagogic că agresiunile la care e supusă presa sunt nimic
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
că agresiunile la care e supusă presa sunt nimic pe lângă ce au de suferit bieții de ei! Dacă tot s-au deplasat la sediul P.S.D. din Timișoara, ziariștii ar fi trebuit s-o facă mai pe înțelesul puterii: nu cu pixuri rupte pot fi aduși la sentimente bune astfel de indivizi. Mult mai expresiv ar fi fost dacă jurnaliștii ar fi avut, în locul condeielor frânte, un creion și-o ascuțitoare. Poate că astfel s-ar fi înțeles că pe cât de riscantă
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
menirea. În acest moment, există o singură formă de a-i contracara pe pesedei: prin instaurarea unui embargou asupra a tot ce e legat de acest partid. Dacă liderii Clubului Român de Presă ar avea, cum se spune, sevă în pixuri, asta ar urma să facă: să se comporte ca și când peste România n-ar fi dat pegra pesedistă, ca și cum acești profitori nerușinați ai nefericirii unui întreg popor nici n-ar exista. Ar fi un bun prilej pentru a vedea cine face
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
sigur cine este, mai ales că, în tradiția unor asemenea rubrici, masca stilistică e binevenită. l Cine e așadar Cronicarul revistei noastre ? Un personaj colectiv cu o puzderie de ochi, toți magici. Are spiritul critic și mîna care scrie (cu pixul) ale lui Nichi (Manolescu), are puterea de a se entuziasma, talentul și ghearele motanului Adei (Bittel), are bucuria de a povesti și Tico-ul abastru închis ale Marinei (Constantinescu), are bucuria de a descoperi, de a se juca și lentilele de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12637_a_13962]
-
școlile biblioteci, dar multe cărți sunt vechi, sau sunt venite otova, din ce mai donează câte unul când își triază biblioteca personală. Sunt computere, multe computere în școli. Dar, în Cerna, o profesoară mărturisea că umblă cu geanta plină de pixuri, când e vremea tezelor, să le împartă copiilor, mulți, care nu și le pot cumpăra. Vor să citească presă copiii, dar mulți, foarte mulți din ciclul gimnazial, încă nu știau prea bine ce-i acela un ziar. Sau nu puteau
Hotarul by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/12787_a_14112]
-
în măsura în care lipsa de obsecviozitate față de autoritățile comuniste și cronica sa inadaptabilitate la moda literară a timpului pot fi echivalate cu acte de curaj) sale cărți ajunseseră să fie citite pe sub mînă și chiar să fie multiplicate prin copierea lor cu pixul. Numele său a devenit deja o referință uzuală în emisiunile culturale ale "Europei libere", iar spațiul public este infestat de zvonurile care dau ca sigură arestarea, molestarea sau chiar iradierea (cu efecte mortale pe termen mediu) scriitorului de către angajați ai
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
cu numeroase simboluri, cam "bătrânicioasă" în expresie pe alocuri, în fine, un neoexpresionism înrudit pe undeva cu cel blagian. În acest volum, Nicolae Popa abandonează aproape cu totul livrescul și foarte rar abordează un textualism oricum discret. Excepție face poemul Pix. De câteva ori, versurile se apropie de formula soresciană a scenariului simbolic, Din clipă în clipă, fiind o pastișă perfectă a cunoscutului poem al lui Marin Sorescu din volumul Poeme (1969): "Mai facem câte-o partidă de somn./ Mai mutăm
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]