166 matches
-
albină le-am simțit până-n oase. Aici, nu ai ce să dăruiești, Petre, pentru ca aici nimic nu-ți aparține. Nu ești pe de-a-ntregul al tău, cum să mai fii al altora? Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește." Dragostea mea este felia de pâine și paharul cu vin din sâmbăta morților. Beau și mănânc pentru cei plecați. Veșnica pomenire este cântarea care îmi place cel mai mult. "Dragostea nu se poartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
citate... Se pare că voi pleca spre Belgrad. Se pare... Noul meu stăpân nu a hotărât încă proxima mea destinație... Altfel, toate-s vechi și nouă toate. A. 9 Târziu, după evadarea din adolescență, atunci când am constatat că Freud îl pizmuiește primitiv pe Dostoievski, cel care, evident, este precursorul psihanalizei, aproape că-mi venea să mă arunc la beregata austriacului, întrucât am descoperit că, fără să cunosc subtilitățile teoriei sale, eu fusesem inițiat încă de mic în tainele decriptării zvârcolirilor subconștientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gândeam că poate ai vreun prieten. Am un prieten, dar nu aici. Este în România. Ne iubim foarte mult, deși un gest a lui m-a supărat, dar știi cum se spune „dragostea îndelung rabdă, dragostea e binevoitoare, dragostea nu pizmuiește”. Înseamnă că e treabă serioasă între voi. Ne simțim foarte apropiați unul de celălalt. Chiar și acum când suntem departe, sentimentele noastre sunt aceleași, ba încă mai puternice. — Dacă își va găsi o iubită între timp? — Nu va face lucrul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
scrisoarea - locuiau la câteva case. Să știi că sunt mereu în preajmă! părea că-i zice soacră-sa. Dacă ți-a fost urât cu bărbat, acum ți-e și mai urât fără... Arzi, te simt. Tot târgul veghea. Nevestele o pizmuiau pe Donna Iulia pentru că era singură. O zi să fi fost și ele așa... Fetele bătrâne mârâiau: măritiș i-a trebuit! Nu cunoscuseră bărbat, le venea ușor. Flăcăii tomnatici își făceau planuri. Donna Iulia era zărită zilnic. Îmbrăcată în negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
țărmul mării. Dar când? Cam tot atâția ani înaintea nașterii Lolitei câți aveam eu în acea vară. Bazați-vă pe-un ucigaș când doriți să obțineți o proză plină de stil. Doamnelor și domnilor jurați, proba numărul unu este aceea pizmuită de îngeri, de naivii, precarii, nobil-înaripații îngeri. Priviți această împletitură de spini."
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
dragoste nu am, nimic nu sunt. 3. Și de aș împărți toată avuția mea și de aș da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosește. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă
Connect-R vrea ca puștii să caute definiția dragostei în Biblie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72344_a_73669]
-
de la curtea părinților săi adoptivi de teamă să nu se împlinească oracolul care îl menea paricidului și incestului, Oedip se declară victima zeilor invidioși pe tăria neprihănirii lui: acei ce-i socoteam mai sus/ de lamura luminii, zeii puri,/ mă pizmuiesc? (9). După părerea sa, ciuma din Teba este o dovadă a iritării divine împotriva celui capabil să înfrângă Sfinxul: Sunt pedepsit de Zeus în măsura/ puterii mele de-a fi drept și pur! (9) Înțelegând cine este cu adevărat Oedip
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
Și nu se naște-n miez de dușmănie. Mult binevoitoare, rabdă toate, Nicicum, ea nu se poartă cu trufie Și nu va da vreodată-n nebunie, În laudă ori imoralitate. Căci dragostea nu caut-ale sale, Le crede câte sunt, nu pizmuiește, Ci toate bune le nădăjduiește Și pe pământ și-n spații siderale. Iar bogăția nu îi folosește Acelui om ce preacurat iubește. N. A. Versurile sunt inspirate din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 13. Referință Bibliografică: Sonet
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384985_a_386314]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > OMUL CU MULTE FEȚE Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului -Domule Bob Salamandră din Splai! Ești adoratul divelor din Night Te pizmuiesc băieții de bani gata Că ai charm și obții ușor tot ce vrei Abordezi veșnic pe față ca pe-un steag Enigmatic un zâmbet blazat Ai la degetul mic personalul în club Căci le-arunci neglijent La ospătari și bariste
OMUL CU MULTE FEȚE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385172_a_386501]
-
cât un bob de mei. Esti băiat bun Că-i oferi de băut lui moș Ghiță Curmei El te stimează și te crede -Prieten la greu! Te salută de față cu amicii: - Hai noroc, prietene Salamandră bey! Interlopu Bengosu Te pizmuiește de moarte Tu fiind singuru-n clubul Regiei Care l-ai pus cu botul pe labe Pentru că folosea fetele străzii ca sclave Și agresează fără scupule femei. Tu urăști stăpânii de sclavi de moarte Și continui să-i fii spin între
OMUL CU MULTE FEȚE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385172_a_386501]
-
noastre interioare, le-am găsi pe acestea de mai sus, care de fapt au fost din a veci-vecilor străvechi adevăratele valori ale omenirii, ceea ce în orice timp a făcut-o să subziste oricăror încercări... Este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie..” - comunica tot. Am spune că aceste cuvinte nu sunt pentru cei care știu să iubească, care pe altul slujește fără frică de a fi luat de ‘’prost’’ și nici știință nu
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
noastre interioare, le-am găsi pe acestea de mai sus, care de fapt au fost din a veci-vecilor străvechi adevăratele valori ale omenirii, ceea ce în orice timp a făcut-o să subziste oricăror încercări... Este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie..” - comunica tot. Am spune că aceste cuvinte nu sunt pentru cei care știu să iubească, care pe altul slujește fără frică de a fi luat de ‘’prost’’ și nici știință nu
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
erau cunoscute prin viu grâi de mai de mult înaintea lui Cristos, însuși Mântuitorul a fost Marea Speranța al tuturor timpurilor antichității) cu siguranță nu am rămâne fără de efect-e... Pentru că: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul sau, nu se mânie, nu se gândește la râu, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
erau cunoscute prin viu grâi de mai de mult înaintea lui Cristos, însuși Mântuitorul a fost Marea Speranța al tuturor timpurilor antichității) cu siguranță nu am rămâne fără de efect-e... Pentru că: “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul sau, nu se mânie, nu se gândește la râu, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește
COMUNICAREA CE SUSCITĂ AUTENTICITATEA (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382579_a_383908]
-
să se desprindă. Vrei să spui că și Albu — SÎnt convins, ți-am spus doar că avea chipul meu după lupta de la Termopile. Știi, existau două tabere, bătrînii și tinerii. Ne iubeam și ne uram pînă la paroxism. Tinerii ne pizmuiau pentru Înțelepciunea și stoicismul nostru, noi le rîvneam plăcerile. Intram unii În alții cu schimbul, ne răscoleam, măruntaiele cu disperare să smulgem ceva din ființa aceea promisă care ni se refuza. Viețile noastre sînt ca niște cruci țintind infinitul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îl scurta de cap. Avea un paloș uriaș pe care îl purta cu dânsul oriunde se ducea. Nici noaptea în somn nu se despărțea de cumplitul paloș, pe care îl păstra rezemat de căpătâiul patului. Desigur că multă lume îl pizmuia, râvnindu-i aurul, numai că teama de paloșul lui cel ascuțit, îi ținea deoparte. Mânați de setea de avere, trei lotri, și-au pus în gând să-i fure comoara. Știau că de unul singur era greu să-l biruiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și slugile sale să ucidă! Ei sînt aleșii! Ei sînt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă-te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să-ți amăgească fetele În floare! Deci nu-ți pizmui aproapele, căci n-ai la ce rîvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gîndul, și-ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de-acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de-acum, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ea, într‑o dezordine totală, multe lucruri, în principal teamă, ură și, drept condiment, un strop de invidie față de Sophie. Hans spune că nu‑i frumos să invidiezi un om ajuns fără nici o vină într‑o asemenea situație familială. O pizmuiești pe Sophie? Anna plânge cu o octavă mai sus. Hai, te conduc acasă, doar locuim practic foarte aproape unul de altul. Îi spune să se liniștească și ea se liniștește încet‑încet. Brusc îl vede pe Hans cu alți ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
disperare. cam toți mă iau de prost la mine-n țară, nevasta-mi face și ea fițe, e toată numai foc și pară, că n-o mai prind niște rochițe. și vecinii mei, de-o vreme, îi simt cum mă pizmuiesc, că, deși nu mai am slujbă, zilnic, mă aghezmuiesc. și îi văd cum își dau coate, cred că-n sinea lor, (socot), își fac planuri, poate-poate, mâine-or să mă plângă... mort. numai tu îmi ești aproape, numai tu ești
TEMERARA MEA SPERANŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364330_a_365659]
-
Dumnezeu ni l-a făcut și despre care ne-a vorbit Mântuitorul Iisus Hristos când, pe Cruce fiind, s-a rugat pentru cei care-l răstigneau “Iarta-i Doamne, că nu știu ce fac”. Dragostea îndelung rabdă, Dragostea este binevoitoare, Dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviința, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește râul. Nu se bucură de nedreptate ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le nădăjduiește
DRAGOSTEA CA LIBERTATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364051_a_365380]
-
afirme că iubește. Toate aceste aspecte, alăturate caracteristicilor ori principiilor care, într-o formă sau alta definesc dragostea, sunt grupate, sintetizate, afirmate, în Întâia Epistolă către corinteni a Sfântului Apostol Pavel (13; 3,8): - Dragostea îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuiește, nu se laudă și nu se trufește. - Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. - Dragostea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. - Dragostea toate le suferă
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
două volume, 2014), îl am colaborator cu scrieri agreate mult de cititorii cărților noastre. Cartea „Tainicele cărări ale iubirii” a lui Marian Malciu are drept moto citatul biblic către Corinteni (13, 4-8) „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește...”, citat care împodobește cu aceeași speranță de viață și recentele două volume „Darul vieții: Dragostea” de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași, 2014 și colaborator, autor de eseu, creatorul cărții cu acțiune în partea
ECOURI DE LA CITITORI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362242_a_363571]
-
guști plăcerea acestei veri. Acum e ziua în amiază, Dar soarele n-a obosit. El bolta cerului veghează, Și-al ciocârliei cânt vrăjit. Ea-n cântul său ne povestește, Ce mult pe soare a iubit, Însă mama lui ce-o pizmuiește, În fermece i-a-nvăluit. Pe Lia,fata minunată, În ciocârlie a transformat, Dar ea de dragoste-mbătată, Pe soare-n veci l-a adorat. Și-n vara caldă,la amiază, Zboară spre el cântând duios, El ascultând îi venerează, Al ciocârliei glas
O ZI DE VARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362355_a_363684]
-
de la Isus să iubești!” (Învață) Să urmăm această chemare și să dăruim la rândul nostru, iubire, însă nu o iubire înlăcrimată, ci acea iubire însoțită de zâmbet, despre care apostolul Pavel spunea că „este îndelung răbdătoare,... plină de bunătate,... nu pizmuiește,... nu se laudă,... nu se umflă de mândrie,... nu se poartă necuviincios,... nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
poate de evident, educative. De această dată, vorbesc despre romanul „Tainicele cărări ale iubirii” apărut la Ed. PIM, Iași, în anul 2014, 242 pagini - „prefațat” sugestiv de către autor cu un motto din Corinteni (13, 4-8): „Dragostea îndelung rabdă; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
SCRIITORUL MARIAN MALCIU ȘI CĂRȚILE SALE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368667_a_369996]