219 matches
-
copiii, ca cel mai credincios „guardia espalda”! Și când mă gândesc, că eu am fost aceea care la început eram gata-gata să nu-l primesc, îmi vin și azi în urechi, cu mustrare de cuget, ecoul acelui lătrat cristalin și plângăreț, totodată, de pui de cățeluș neajutorat, care mă dojenea așa cum se pricepea el atunci, de imprudența ce aș fi putut-o face, dacă nu-l acceptam. Momentele de remușcare și melancolie, nu m-au părăsit niciodată. Ba mai sunt și
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Maricuta_manciuc_toma_ursu_maricuta_manciuc_toma_1359253587.html [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
ar fi fost conectați cu toții la niște sfori care îi manevrau simultan. Gândul o făcu să își stăpânească cu greu zâmbetul inoportun stârnit fără voie. Un țânc rătăcit printre cei mari și deja plictisit, își făcu și el auzită vocea plângăreață. Rând pe rând, preoții aghezmuiau și cântau: “odihnește-l Doamne pe robul tău”... Nu luase parte la prea multe slujbe, dar nu reușea niciodată să rețină ce spuneau atunci preoții. Însă înțelesese mai demult, de la acea slujbă de înmormântare a
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473573565.html [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
este niciun secret. Bucurați-vă ca noi murim la vârste mai tinere și vă lăsăm să vă trăiți cea mai frumoasă parte a vieții, ca femei extraordinare ce ați devenit. Fără să fiți distrase de un rățoi bătrân mofturos și plângăreț care vă poate afecta serenitatea"... Frank KAISER jurnalist american 2012 Sursa: www.garbo.ro Referință Bibliografică: George ROCA prezintă: FRANK KAISER - FARMECUL FEMEILOR MATURE / George Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 402, Anul II, 06 februarie 2012. Drepturi de
FRANK KAISER – FARMECUL FEMEILOR MATURE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 by http://confluente.ro/George_roca_prezinta_frank_kaiser_george_roca_1328541671.html [Corola-blog/BlogPost/346633_a_347962]
-
Publicat în: Ediția nr. 538 din 21 iunie 2012 Toate Articolele Autorului La început am gândit lucrurile alcătuind propoziții pline de interjecții. A fost primul act de cunoaștere, o sumă de deveniri pline de osteneala inocențelor perceptive. Apoi, cu tonalitatea plângăreață a judecăților, am încheiat un proces-verbal, spre a da știre înclinației despre infidelitatea contagioasă a limbajului, înflorind sterilitatea buzelor plecate fără rost să protesteze împotriva plictisului metafizic. Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne silabele la orice descompunere
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 by http://confluente.ro/Ganduri_de_la_marginea_lumii_ii_george_baciu_1340300807.html [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
umană din toate timpurile, viitorul meu e prezentul vostru! Cel mai mare schimb cultural din istoria omenirii și asta numai cu ajutorul științei! Avioane, internet, celulare, monede universale, limbi universale și asta e numai începutul! Și de ce să rămână geniul românesc plângăreț și spectator? Acum să se fi născut Eminescu, să străbată marginile lumii cu „ghiersul românesc", acum să fi sculptat Brâncuși să se arate lumii întregi sufletul nemuritor, acum să se fi născut Burebista să unească suflet lângă suflet! Acum sunt
TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (2) ROMÂNIA OLIMPICĂ de IOSIF POPA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 by http://confluente.ro/iosif_popa_1407722008.html [Corola-blog/BlogPost/349348_a_350677]
-
ea scoate o pastilă Și-mi cere-un ac cu împrumut. Eu sunt Dochia, băiete! Te-aștept să vii la scuturat! Dacă-o să mai vrei tu fete... Că acul... ți l-am cenzurat! Cred că am făcut o moacă... Plângăreață și umilă. "N-ai tu ac pentru cojoacă, Na, să-ți plângi, în pumni, de milă!" Referință Bibliografică: Primăvara asta totuși... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 782, Anul III, 20 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
PRIMĂVARA ASTA TOTUŞI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 by http://confluente.ro/Primavara_asta_totusi_george_safir_1361358566.html [Corola-blog/BlogPost/352016_a_353345]
-
lor pe scara vârstelor, pentru fiecare domeniu comportamental. Se examinează copiii sănătoși la împlinirea vârstei cronologice, cu un corectiv de +/- 3 luni; cei bolnavi sau convalescenți se amână. La examinare copiii trebuie să fie liniștiți și bine dispuși, nu agitați, plângăreți sau somnolenți. Examinarea se face într-o cameră liniștită sau într-o sală de grupa, dar izolat de ceilalți copii. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului se efectuează printr-o examinare completă, aplicându-se toate probele de vârstă, utilizându-se materialul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/138561_a_139890]
-
lor pe scara vârstelor, pentru fiecare domeniu comportamental. Se examinează copiii sănătoși la împlinirea vârstei cronologice, cu un corectiv de +/- 3 luni; cei bolnavi sau convalescenți se amână. La examinare copiii trebuie să fie liniștiți și bine dispuși, nu agitați, plângăreți sau somnolenți. Examinarea se face într-o cameră liniștită sau într-o sală de grupa, dar izolat de ceilalți copii. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului se efectuează printr-o examinare completă, aplicându-se toate probele de vârstă, utilizându-se materialul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239255_a_240584]
-
lor pe scara vârstelor, pentru fiecare domeniu comportamental. Se examinează copiii sănătoși la împlinirea vârstei cronologice, cu un corectiv de +/- 3 luni; cei bolnavi sau convalescenți se amână. La examinare copiii trebuie să fie liniștiți și bine dispuși, nu agitați, plângăreți sau somnolenți. Examinarea se face într-o cameră liniștită sau într-o sală de grupa, dar izolat de ceilalți copii. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului se efectuează printr-o examinare completă, aplicându-se toate probele de vârstă, utilizându-se materialul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/129862_a_131191]
-
de francezi, englezi, americani și canadieni în secolelele următoare. Denumirea vine din franceza veche « "go(u)ëlette" » care provine din cuvântul breton "gwelan" sau "guelañ" (în franceza modernă "goéland" ) desemnând pescărușii (prin analogie între vele și aripile lor) și însemnând „plângăreți” (prin analogie cu chirăiala lor). Trei dintre cele mai faimoase iahturi de concurs, "America", "Atlantic" și "Bluenose", au fost goelete. Fiecare din ele erau aproximativ 45 de metri în lungime. Nava putea rezista pe mare cu valuri de gradul IV
Goeletă () [Corola-website/Science/315491_a_316820]
-
vândut gâsca. Detectivul deduce că cineva știa că rubinul se află în corpul gâștei și căuta pasărea. Holmes se pregătea să se ducă la furnizorul de gâște din Brixton, când observă că negustorul este abordat chiar atunci de un om plângăreț pe nume James Ryder care-l roagă să-i spună cui a vândut gâsca. Detectivul îl ia deoparte pe Ryder, căruia îi spune că știe unde a ajuns gâsca. El menționează că gâsca a fost mâncată, dar "a făcut un
Aventura rubinului albastru () [Corola-website/Science/323563_a_324892]
-
al său. Steve e dispus să recurgă la orice pentru a-și îmbunătăți viața socială și a convinge fetele să meargă la întâlniri cu el, dar dă impresia că știe foarte puține lucruri legate de sex. Deși în episodul-pilot era plângăreț, în serial el este prezentat ca încrezător pe sine și inteligent, dar tot inapt din punct de vedere social. Joacă „Dungeons & Dragons” („"Temnițe și Dragoni"”) cu cei mai buni prieteni umanoizi ai săi și poate înțelege limba elfilor. Uneori se
Tată în stil american () [Corola-website/Science/308027_a_309356]
-
câțiva ani înainte, Brâncuși. Încă erau "prietenii lui și tovarăși de slugărie: Livadaru, calfă de tapițer, Gorjanu-stămbarul, tejghetar al "Stelei colorate", Cărămidă-perierul și Grigore, strungar în lemn." Mai era aciuită pe aceeași uliță, a Maicii Domnului, și bătrâna poloneză "Jidovchița plângăreață", cea cu meteahna de-a nu se uita în ochii nimănui, căci, atunci când se întâmpla, începea să plângă. V. G. Paleolog îi descrie pe aceștia și pe alții, ca și cum i-ar face din lut și ar sufla peste ei, dându
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
bombat, a gâtului încovoiat, a bătăilor din aripi mai rapide și a aripilor îndoite mult spre înapoi. Masculul emite un strigăt nupțial puternic repetat: "oo-orrr" acompaniat de cel al femelei mai puternic și mai ascuțit "arroo-arroo-arroo". Totodată emite un strigăt plângăreț "eeeh". Strigătul cel mai frecvent auzit se aseamănă cu sunetele rapide emise de gâscă în zbor "gac-gac-gac-gac". În zbor poate atinge viteza de până la 78 km/h. Ca și ceilalți membri ai familiei cufundătorilor, cufundarul mic își pierde penele dintr-
Cufundar mic () [Corola-website/Science/315558_a_316887]
-
6 aprilie 2000 Utilizare: copoi capabil să vâneze singur, la distanță mare de stăpân. Este în mod deosebit capabil să depună muncă de limier și să urmărească vânatul de talie mare. Când găsește o urmă proaspătă, dă glas pe ton plângăreț. Odată pornit pe urmă, glasul, sonor și cu tonalitate înaltă, se aude de la mare distanță. Harțuiește vânatul și îl îndreptă pe linia de tir. În general lucrează singur sau în cuplu. Clasificare FCI: grupa 6 "Copoi și rase înrudite", secțiunea
Copoi ardelenesc () [Corola-website/Science/319821_a_321150]
-
ului. Și continuă să vorbească, îndelung și cu mult entuziasm. Profund impresionați, spectatorii ascultau atenți, până îi deranjă un zgomot din spatele lor. — Maimuțoi încăpățânat! ridică tânărul samurai coada lăncii, lovindu-l pe Hiyoshi în șold. — Au! țipă băiatul, cu glas plângăreț. Era clar că lovitura îl duruse. Își schimonosi fața și se îndoi de mijloc, frecându-și șoldul. Grupul se destrămă, pentru a se strânge din nou în jurul lui. — Trândav bun de nimic! răcni omul care-l lovise. Zice că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
taie lui Manju beregata fără nici cea mai mică ezitare. Generalul bătrân și călit simți că i se făcea piele-de-gâscă, iar părul alb i se ridica măciucă. — In... infamule! Ce-ai să-i faci băiatului? Glasul lui Mikawa era aproape plângăreț. Se apropie puțin, tremurând tin tot trupul de furie și regret. Când servitorii care-l însoțiseră înțeleseră ce se întâmpla, zbierară din toți bojocii, dând din mâini și începând să anunțe pe toată lumea despre situația ivită. Gărzile de la poarta centrală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atâtea ecuații roșii/ care vor plesni în această/ cupolă de heliu!” Autorul urmărește captarea în poem a unei pulsații nonumane, nesentimentale, „pure”: „Vedeți, iubiți contemporani,/ n-am folosit deloc în/ ritmul meu cuvântul trup/ căci diabolica imaginerie/ ar deveni extrem de/ plângăreață”. Mai mult un exemplu de ofertă sumară și de verbiaj decât de eficiență, poezia lui V. nu reușește - de-a lungul drumului ei circular - să capete dimensiunea ideatică. Intenții de poetician apar în Poezie și psihic (2003), o adunare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290609_a_291938]
-
și Alexander, de la Lilian Bareto). La finele anilor 1990 Hanikh Levin s-a îmbolnăvit de cancer și a fost internat la Spitalul Sheba din Tel Hashomer. Pe patul de boală a scris ceea ce părea sa fie ultima sa piesă - „"Habahyanim"” („"Plângăreții"”) -, care a fost terminată postum de către regizorul Ilan Ronen. Levin a murit la 18 august 1999. Dupa moarte a fost descoperită pe un minicomputer lângă patul său de spital, o altă piesă, "Hakomédya hagdolá" ("Comedia cea mare"), considerată ultima sa
Hanoch Levin () [Corola-website/Science/319910_a_321239]
-
întâi. Și pun pariu că au jacuzzi în baie. Mama m-a luat în brațe. Într-un târziu, m-am oprit din plâns. — Vrei să te ajut să pui hainele la loc? am întrebat-o pe mama cu o voce plângăreață. Când am spus asta, mama a părut serios îngrijorată. Te simți bine? a zis ea îngrijorată. Da, am spus eu. Sunt bine. —Ești sigură? m-a întrebat ea încă neconvinsă. Da, am insistat eu puțin enervată. Chiar mă simțeam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să colecționez obiecte de artă. În acest fel, puteam să mă Înconjor cu ceea ce era de neexprimat, să exult În sufletele altora. Sunt datornica de-o viață Întreagă a artei! Cât despre Mama Scumpă, a rămas aceeași fire Încrâncenată și plângăreață. Când a murit tata, am adus-o Într-un apartament din clădirea mea și i-am angajat o menajeră care să-i țină casa curată și să-i gătească mâncăruri chinezești. Nu ridica un deget În rest, ci doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de muzică? Fie muzică afgană de prin fonoteci sau, la un moment dat, producătorul belgian a venit cu un chitarist de jaz, care a văzut filmul și în mod absolut gratuit mi-a făcut o bandă sonoră. Oribilă, cu acorduri plângărețe. Nu e nevoie de muzică, muzica este deja o manipulare. De ce să pui muzică în ceea ce e presupus a fi real? Ca să sublinieze o emoție, ca și cum emoția aia ar fi șchioapă și nu merge singură? Sau alte convenții, de exemplu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
idei, un scriitor trimite la alți scriitori. Rodul se reflectă în observații, interpretări, comparații, analize, polemici, atitudine... Unele însemnări incizează acut ca atingerea unei șfichiuiri, în timp ce altele îmbracă dimensiunea unui articol de sine stătător. Iată scurtissime: "1112. N.N. Beldiceanu un plângăreț fatalmente minor."; "1289. Nu-mi place stilul lui Chateaubriand. Pare prolix în cărți atât de scurte!"; "1161. Mă întorc cu bucurie la Ibrăileanu și Ralea. Înseamnă că sunt mai mult decât critici literari."; "6857. O dezamăgire Sainte-Beuve. Mi se pare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cămin să vadă ce fac. Ne împrietenisem cu ocazia organizării balurilor. Azi e sărbătoare! E Adormirea Maicii Domnului și toată lumea e la biserică, mi-a spus femeia cu sfială. Nu mă ajutați să scot molozul?, am întrebat-o cu glas plângăreț, deși eram sigură că mă va refuza. Nuuuu, că am de făcut bilanțul, mi-a răspuns și a dat să plece. Când să iasă pe ușă, un cocoșel țanțoș, pestriț, a intrat în cămin și se uita curios în toate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ferestre. Telefonasem că urma să vin și ea m-a așteptat în salon, sprijinindu-se în bastonul ei alb. I-am vorbit de departe, ca să n-o sperii. Ea și-a înclinat capul ca să mă localizeze și cu vocea ei plângăreață de bucurie îndurerată mi-a strigat numele. De sub ramele ochelarilor ei, de un negru opac, sprâncenele de pe fața ei lunguiață și rozulie s-au ridicat de parcă ar fi încercat să își folosească ochii. Apoi m-a sărutat și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]