214 matches
-
de copil și În timp ce-l privea mieros cu ochii săi verzi și strălucitori Începu să toarcă a ... alinare. Până și Lup’șor a uitat să mai latre la Jănică, nepotul de soră al Ochenoaiei, și-a Îndreptat capul către grupul plângăreț, a ridicat numai o ureche și pricepând că prietenul său Va are probleme cu cineva, Îl privi și a mârâit dur, apoi a scheunat ușor, ceea ce În traducerea către Va Însemna: Prietene, fi-i atent că nu ești singur și-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Rodica Bin Un semănător de ură, un provocator, un autist plîngăreț, un predicator grosolan, un vanitos și un impostor, prototipul antisemitului cultivat, un Tartuffe, un fals apostol al moralității - încarnare a imoralității pe care o combate, o „persona non-grata” în Israel, un mare „pește” în literatură, un poet care nu este
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
despre ea ca despre o moartă, cred că aici ar fi locul să înșirăm regrete și complimente, dar sunt atât de puțin convins că nu o s-o revăd, încât scriu aceste rânduri ca și cum ar urma să le citească. Un articol plângăreț ar fi făcut-o să râdă, râsul ei amplu, de bas, sonor și viril, căci nu părea să ascundă în ea un loc pentru tristețe sau amărăciune. Nu puteam să mă uit la ea fără să mă duc imediat cu
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
Christiane, cu care Goethe s-a căsătorit abia după 18 ani de conviețuire, i-a dăruit un fiu. Poezii precum Vesel și cutezător arată cât de fericit era Goethe lângă aleasa lui („Inima numi pune preț / Pe de-amor chin plângăreț;/ Doar la fapte s-ar dori,/ Ochi arzând, săruturi vii”.). Dar, oricât de fericit, nu s-a dat în lături și de la „absorbirea” altor muze, între care fiica unui librar, Minna Herzlieb (cu ecouri în romanul Afinități elective, 1809). Însă
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
dacă vă amintiți, a fost singura lună cu adevărat de iarnă din anul trecut.) Așa că am ratat și ultima șansă de a impune ciclul. Poate că domnul prof. Gruia Novac mă va dojeni iarăși pentru că aș fi prea subiectiv, prea plângăreț, ba chiar prea mălăieț. Numai că, de data asta, nu mă refer doar la „Suferințele tânărului Schwartz”, ci și la suferințele unei mari părți a autorilor români, dintre care nu puțini sunt chiar scriitori. Ca toată viața românească, și literatura
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
printr-o școală normală ori seminar. Părăsise de mult cariera didactică, dacă a avut-o; de un sfert de veac era cunoscut în capitală ca luptător cultural. înfățișarea corespundea omului: corp ascetic, scheletic chiar, cap cât un pumn, privire blajină, plângăreață, bărbița de peri roși de molii, frunte de un deget, tivită de un breton roman, sub care tremurau niște ochelari scoși și puși în fiecare clipă; sperietoare de paseri înfășurată în haine largi, curgând pe trupul deșirat; adus din spate
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
găsești toate vorbele ce îndulcesc suferințele. I se prezentă, așadar, lui Sergiu, cu aerul lui de veșnic nemâncat, cu servieta subsuoară, cu barba putredă, cu figura suptă, cu privirea pierdută de ascet și mucenic al unei misiuni naționale. în ton plângăreț, cu ochii peste cap, porni o lungă jelanie: fusese totdeauna un persecutat al vieții; îl lăsase acum la o parte și de la constituirea societății Ara, nu-l chemase, nu-l consultase; devotamentul lui pentru binele public - putea spune chiar experiența
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
că nu poți fi de ajutor nicicînd dacă plutești în două luntre. Așa încît, cum tot n-ai încotro, e mai bine să urci într-a lui Caron. Un alt strigoi de neuitat din Harry Potter este Moaning Myrtle (Myrtle Plîngăreața), adolescenta moartă cu cincizeci de ani în urmă, a cărei fantomă este de găsit la orice oră în țevile de scurgere din băi și toalete, de la Hogwarts. Cîteodată, ea apare din chiuvete, încercînd să intre în vorbă cu aceia care
Despre alegeri, timp și mărturii by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11014_a_12339]
-
ar fi fost conectați cu toții la niște sfori care îi manevrau simultan. Gândul o făcu să își stăpânească cu greu zâmbetul inoportun stârnit fără voie. Un țânc rătăcit printre cei mari și deja plictisit, își făcu și el auzită vocea plângăreață. Rând pe rând, preoții aghezmuiau și cântau: “odihnește-l Doamne pe robul tău”... Nu luase parte la prea multe slujbe, dar nu reușea niciodată să rețină ce spuneau atunci preoții. Însă înțelesese mai demult, de la acea slujbă de înmormântare a
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
eu o pereche de draci, de la Mefisto. Eu am plecat și dacă nu apare antena mea, o să-l vedeți pe Dracu! -Vulpe, să știi că dacă ți-a dispărut antena, nu ți-am luat-o noi! - Zice Felix cu voce plângăreață. -Alții pe aici nu se mai țin de găinării, în afară de voi și ți-am zis că astă seară sunt dispus să-ți plătesc, ca să mi-o dai înapoi ,dar mâine nu mai discut cu voi. Mă duc direct la vrăjitor
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
Dacă nu, pleacă! Hai, acasă! Convins, Victoraș a mormăit că-i de acord. Eu nu mai ziceam nimic. Mă convinsesem de la „trei, trei”. Și iarăși am început cu mai mult sârg : -Bună ziua la Ajun!...Doi, doi! Dar țipetele noastre plângărețe tot nu înduioșară pe indiferentele gospodine care refuzau să vină la poartă măcar cu doi bolindeți. Încăpățânatele! Măcar să vadă și ele cum arată niște amărâți de colindători cu traista goală. Petriță iar răbufni înciudat : -Măi, ce mama dracului e cu
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că ai fost ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i se revărsa În minte. Simți că se poticnește Într-o piedică neașteptată, care fu cât pe ce să Îl răstoarne cu picioarele În sus. Întins pe jos, era un bărbat ghemuit, care Încerca să Îl rețină cu un glas plângăreț. Avea capul În parte Învelit În zdrențe, ca pentru a-și acoperi cine știe ce desfigurare imundă. Un bănuț, și o să-ți dezvălui soarta dumitale! — Ce? Iarăși? Dante Îl Îndepărtă cu piciorul, aruncându-i câteva vorbe grele. Îi cunoștea mutra, Întrucât Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr atât de mare. Iar În nord, pe timpul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a degetului său mare, alb și lăbărțat pe prețul biletului. Ajuns aici, tăcea și, mutându-mi, prin această tăcere, privirea dinspre bilet spre sine, își desfăcea mâinile larg, își pleca pe un umăr capul și-mi zâmbea cu zâmbetul lui plângăreț care voia să spună că acest preț ridicat al biletului îl amuză atât de mult pe el, Stein, încât nici nu mai are putere să se indigneze. Uneori, când veneam la Stein, îl găseam alergând înfrigurat pe picioroangele lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
părea că nu mai are decât vreo două-trei ceasuri de trăit și sunt convins că numai datorită încăpățânării olandezului a scăpat cu viață. N-am cunoscut în viața mea un bolnav mai dificil. Nu că ar fi fost pretențios sau plângăreț. Dimpotrivă, nu se văicărea niciodată, nu cerea nimic, tăcea tot timpul, însă nu părea să privească deloc cu ochi buni îngrijirile care i se dădeau. Întâmpina toate întrebările - cum se simte sau de ce ar avea nevoie - doar cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se lupte și cu o duzină de negri neînarmați având drept singur ajutor revolverul. Uneori dna Nichols își trimitea la hotel fiica - un copilaș palid și posac, de vreo șapte anișori: Te caută mama, zicea ea pe un ton plângăreț. — Bine, draga mea, răspundea căpitanul Nichols. Se ridica imediat în picioare și-și însoțea fiica. Presupun că era un exemplu foarte drăgălaș al triumfului spiritului asupra materiei, așa că digresiunea mea are cel puțin avantajul unei morale. XLVII Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cunoștea. Am văzut cu ochii mei dovada pe un hol, la sfârșitul unui proces: Destinat ieși cu frumoasa lui blană încă pe umeri și cu aerul de Cato, și dădu de viitorul mire al Văduvei: acesta din urmă îl apostrofă plângăreț. Avea ochii roșii după anunțul sentinței și, cu siguranță, la ora aceea regreta focurile de armă pe care le trăsese în burta patronului său. „Dom’le procuror, gemu el, dom’le procuror“ și Destinat îl privi în ochi, parcă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul care se afla în pântecul ei. De altfel, îmi era puțin rușine, țin minte, să mă gândesc la ei, la fericirea noastră, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
altul, cu lacrimi ușoare În ochi. — La naiba. — La naiba. Ultima geană de lumină pălește și plutește peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din nou lirele și hoinăresc cântând - o orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis neobosit, presează din petalele florii de lotus o amintire a acestei clipe, o esență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din timpul lui Ienăchiță Văcărescu - supusă de Nichita Stănescu unui asemenea tratament de regenerare-caricaturizare. Poetul a intensificat în general caracterul aleatoriu al combinațiilor de cuvinte, sugerând că, oricum, într-un apel erotic contează, mai mult decât „argumentația“, tonul galeș și plângăreț» (ȘNE, 42). Contează, poate, ceea ce îi sugerează „o piesă lirică galantă“ de Nichita Stănescu unui critic de poezie ca Alex. Ștefănescu, numai dacă ne referim la prima vârstă / etapă a creației genialului autor al Necuvintelor, cea dintre anii 1954 / 1960
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
umană din toate timpurile, viitorul meu e prezentul vostru! Cel mai mare schimb cultural din istoria omenirii și asta numai cu ajutorul științei! Avioane, internet, celulare, monede universale, limbi universale și asta e numai începutul! Și de ce să rămână geniul românesc plângăreț și spectator? Acum să se fi născut Eminescu, să străbată marginile lumii cu „ghiersul românesc", acum să fi sculptat Brâncuși să se arate lumii întregi sufletul nemuritor, acum să se fi născut Burebista să unească suflet lângă suflet! Acum sunt
TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (2) ROMÂNIA OLIMPICĂ de IOSIF POPA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349348_a_350677]
-
ea scoate o pastilă Și-mi cere-un ac cu împrumut. Eu sunt Dochia, băiete! Te-aștept să vii la scuturat! Dacă-o să mai vrei tu fete... Că acul... ți l-am cenzurat! Cred că am făcut o moacă... Plângăreață și umilă. "N-ai tu ac pentru cojoacă, Na, să-ți plângi, în pumni, de milă!" Referință Bibliografică: Primăvara asta totuși... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 782, Anul III, 20 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
PRIMĂVARA ASTA TOTUŞI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352016_a_353345]
-
este niciun secret. Bucurați-vă ca noi murim la vârste mai tinere și vă lăsăm să vă trăiți cea mai frumoasă parte a vieții, ca femei extraordinare ce ați devenit. Fără să fiți distrase de un rățoi bătrân mofturos și plângăreț care vă poate afecta serenitatea"... Frank KAISER jurnalist american 2012 Sursa: www.garbo.ro Referință Bibliografică: George ROCA prezintă: FRANK KAISER - FARMECUL FEMEILOR MATURE / George Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 402, Anul II, 06 februarie 2012. Drepturi de
FRANK KAISER – FARMECUL FEMEILOR MATURE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346633_a_347962]
-
față, dar ultimul de la coadă răcni: eu nu mai am, domnilor! Să plece și să-și completeze dosarul cu cele solicitate. Vine aici cu el incomplet și ne mănâncă nouă timpul cu prostii. --Stați puțin, fraților, se rugă cu vocea plângăreață Mărășteanu. Am precizat acolo,stimată doamnă, că doresc un S.R.L.cu plante medicinale. Cei de la rând începură să râdă. Ofuscat, Mărășteanu îi contră pe cei de la coadă: --Da, domnilor,vreau să culeg plante medicinale!Ce-i de râs în asta
S.R.L.AMARU-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352096_a_353425]