740 matches
-
cu impresii dintr-un început de lume, caldă și patriarhală, ca în „Tablouri dintr-o expoziție” de Modest Musorgski, un spațiu al verosimilului dintr-un „anotimp” vivaldian: „Aș vrea să dorm un somn până-n odihnă/ cum mi-a dormit primul plânset/ pe sânul mamei,/ când cuvântul era mireasmă lumească/ iar lumea era doar murmur și semne,/ fără hotare de legi” („Cuibul”, pag. 37). Ori o patetică lepădare de sine și de tot „începutul și sfârșitul” unui existențialism, revenind în conștiința poetei
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
iar cămașa ta de ie Și-o sabie cu vârful ascuțit Cu versul tău lovește fără teamă Nevolnicii care te-au prigonit Nu suporta o viață de cazarmă Și nici destinul celui urgisit! Iubirea ce durează-n veșnicie N-acceptă plânsete și lamentări Nici marea-nvolburată, pe-o tipsie, Nu te va duce-n raiul din visări! Scrâșnind din dinți, cu sabia dreptății Croiește-ți drumul către nemurire Ridică sus stindardul libertății Nu accepta nici dram de umilire ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
sfâșieUn veac și un pământ năpăstuit îmbracă iar cămașa ta de ieși-o sabie cu vârful ascuțitCu versul tău lovește fără teamăNevolnicii care te-au prigonitNu suporta o viață de cazarmăși nici destinul celui urgisit!Iubirea ce durează-n veșnicieN-acceptă plânsete și lamentăriNici marea-nvolburată, pe-o tipsie,Nu te va duce-n raiul din visări! Scrâșnind din dinți, cu sabia dreptățiiCroiește-ți drumul către nemurireRidică sus stindardul libertățiiNu accepta nici dram de umilire... Abonare la articolele scrise de virgil ciucă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
existențe expurgată de orice conținut. Fără a exagera prea mult, nu ar fi fost câtuși de puțin de mirare dacă primele lui cuvinte, ale lui, ale lui Cezărică, - cum își botezase băiatul - fuseseră, ca prunc, ...mater și pater!.. Până și plânsetele, țipetele specifice plozilor, purtau în ele accentul poruncitor, arogant, dominator, al romanilor (dacă aceștia plângeau); ori, în loc de gângurelile fericite, - scandările stricaților, decadenților de Triburțiu et compania, - semnele împrăștiate prin Evropa de îndelungata filiație a lui Aeneas, fugarul, răsădind zeii troieni
Recrutul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10239_a_11564]
-
după admirația vecină cu extazul provocată de emisiunea "Zece fix", cele trei grații ale familiilor noastre - soacra Parmenia, Claustrina și Coryntina - au dat într-o adânc-tulburătoare suită de suspine, iar de-aici nu a mai fost decât un pas până la plânsete sfâșietoare când Andreea Marin a improvizat o mini conferință de presă în timpul propriei emisiuni, comunicând românilor telespectatori, bramburind înnebuniți de curiozitate prin țară că, pentru ea, realizatoarea, familia e familie, iar "Surprize, surprize" este Ștefan Bă... A, nu, Doamne-scuză-mă: am
Caiele și potcoave de la "CNSAS" - S.A. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10265_a_11590]
-
Socră-sa, crezând că se schimbă Guvernul, începe să plângă de teamă că i se va tăia din pensie, fiindcă o pârâse pe o vecină la televiziunea locală că luase carnet de șofer și era analfabetă... După ce reușește să aleagă din plânsetele ei motivul, fiică-sa Claustrina o îmbunează: - Apăi, vezi, mamă, dacă nu ești atentă la Telejurnale? Auzi numa' că Guvernu' tomna zice că dă voie analfabeților și psihopaților să-și ia permis de conducere... N-are nici o treabă cu pensia
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
vreme de mirări, o, veșnicie-ceas, singurătate, stai. Prin toate să privești departe vrei: bărbați, femei; bărbați, bărbați, femei, copii-n culori pestrițe, mai aparte; și-o casă ici, un câine mai departe, și spaima-ncet cu-ncrederea se-mparte: o, plânset fără sens, o, vis, fior de moarte, abis fără temei. Și să te joci: inel și cerc și mingi, în parcul ce molatic se-ofilește, și pe cei mari în treacăt să-i atingi, de-a prinselea când joci fugind
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
urmează: luă rotunjimea lunii și întortochetura plantelor agățătoare, îndărătnicia cârceilor volburii și tremurul firelor de iarbă, mlădierea trestiei și farmecul florilor de lotus, privirea blândă a căprioarei și înverșunarea cu care se apără albina, bucuria zglobie a razelor de soare, plânsetul norilor și nestatornicia vântului, sfiiciunea iepurelui și înfumurarea păunului, moliciunea pufului de papagal și duritatea diamantului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și ră ceala zăpezii, vorbirea gaiței și gân guritul dulce al porumbelului, perfidia cocorului și fidelitatea raței
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
O nouă expoziție permanentă la Castelul Huniade dezvăluie misterele „Câmpurilor de urne funerare din Banat“ „Asta le zise bătrânul(...) Merser-apoi în pădure și-aduseră-n vreme de nouă Zile puzderii de trunchiuri de lemn și-n a douăsprezecea Zi din odaie cu plânsete scoaseră trupul lui Hector Și-l așezară pe rug și aprinseră clada de lemne“ (Homer, Iliada, Cântul XXIV, 766-793) Dacă expozițiile temporare sunt cel mai adesea spectacole trecătoare care deschid o fantă îngustă în vălul trecutului, doar cât să stârnească
Agenda2003-46-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281703_a_283032]
-
demarat o campanie inedită, menită a-i descuraja pe tinerii care au consumat alcool să nu mai urce la volan, promovând un filmuleț în care mai multe bocitoare stau la ușa unui club și îi întâmpină pe șoferii ”amețiți” cu plânsete de jale, asemănătoare celor în caz de deces. Campania inedită a Poliției Române, intitulată " Am adus moartea la club. Dacă ai băut, conduci pe ultimul drum", se adresează, în special, tinerilor care consumă alcool în club și apoi, fără a
Campanie inedită a Poliției Române, cu bocitoare la club - Video () [Corola-journal/Journalistic/22978_a_24303]
-
de înțeles, încît ce spunea trebuise să mi se traducă pe loc, de Karin, în românește; pe scurt, - ce s-o mai lungim, - femeia, bocind, zicea cam așa: ...Și noi care aici avem de toate și mîncăm atîtea (ho-ho hooo! plînsete în toată regula!) și zicînd acestea, căzuse deodată în genunchi ca la biserică înaintea altarului; apoi, izbucnind în hohote și mai grele și mai dese, aplecîndu-și bustul spre podeaua cu parchetul de stejar lucind ca o oglindă, își dăduse drumul
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
a cronicarului literar, osândit nu o dată să parcurgă mii de pagini anoste. Pompiliu Constantinescu a cunoscut-o bine, ca unul dintre marii devotați ai acestei îndeletniciri ingrate, drept care notează undeva: «criticul, plecat constant pe masa de lucru, înăbușe în el plânsetul surd al unui cititor răpit de la peregrinarea lecturilor călăuzite de simplul bun-plac». Această stenahorie m-a biruit de câteva ori, determinându-mă să întrerup ținerea cronicii literare măcar pentru o vreme. Dacă am revenit, a fost deoarece altfel activitatea critică
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
soare de aur cu sclipiri fierbinți,/ De ce-mi pari răcoarea toamnelor tîrzii/ Și-mi stropești privirea cu razeleavide,/ Așternînd în cale ziua care-a plîns?” etc. (Nostalgie). Nici calendarul, nici desfășurătorul zilei nu aduc pozitive, ci numai și numai plînset, zi și noapte, vară-primăvară: „Vei plînge/ Mult de tot cînd ziua va dispare/ Și scurta liniște s-ascunde-n petale,/ Cînd cerul își trimite pajii nopții/ Să-nvăluie durerile-n doliu.// Vei plînge/ Amar cînd florile vor reveni” etc. (Vei plînge...). E așa
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
mare literatură: " Toți oamenii par că mor atunci cînd li se oprește inima și nu mai respiră, dar nu se putea ca ei să moară de tot, imediat, să nu mai simtă agitația din jurul lor, pregătirile pentru înmormîntare, s-audă plînsetele, vorbele, bufniturile ușilor. Atîta doar că treptat-treptat simt tot mai puțin, aud tot mai slab, trec din moartea aparentă în moartea cea adevărată și la două zile după ce-au încetat să respire, la înmormîntare, trebuie că se-ncordează teribil
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
să se retragă, o dată pe zi, timp de zece minute, cu bebelușul în toaletă, unde să-i dea să sugă în liniște. Tot compania va suporta și costul medicamentelor cu care va fi sedat cel mic, ca să nu perturbe cu plânsete activitatea instituției. Doar 70% din contravaloarea lor va fi reținută mamei, la sfârșitul lunii, din salariu, împreună cu o taxă modică de creștere a copilului la birou. Mamele de gemeni vor plăti taxa doar pentru unul dintre copii, iar mamele de
Nu luaţi banii pe prostii, luaţi de la mame de copii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19847_a_21172]
-
sunt, că preferam să-mi pun hainele mele, vechi și ponosite, sau cele pe care părinții ar putea să m i le cumpere din când în când, și-am slobozit toate astea până când vocea mi s-a spart într-un plânset de nestăpânit, care m-a lăsat cu răsuflarea tăiată. Am fost pesemne atât de convingătoare încât părinții și bunica s-au privit pe tăcute și au înțeles că, renunțând la îmbră- cămintea Elenei îmi luam adio de la copilărie. Anii care
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
am crezut că vreau să știu Să și plâng dar să și scriu, Nu credeam că am să pot Să scriu tot ce mă socot, Nu credeam că am să plâng, Vorba-n versuri să mi-o frâng. Vorba-n plânset mi-o înec Și în vers pustiu și sec, Plânsu-n vers mi-l înfășor Să pot trece mai ușor Și prin nori și prin furtună Și prin dragoste nebună. Versul cu plânsul e frate Iar izvoarele sărate Care cad peste
UN STRĂJER ÎN AVANPOST de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381653_a_382982]
-
mă răsfață Și-n suflet simt al ei fior. În noapte bolta înstelată Alături de tine privesc, Văd raza lunii argintată Și stelele ce ne zâmbesc. Durerea și doru-mi din suflet, Cu dragoste ai alungat. Mi-ai șters și lacrima din plânset, Prin fericirea ce mi-ai dat. În ochii tăi citesc iubirea Și-n sufletul tău cald și bun, Eu am găsit azi împlinirea, Alături de tine acum . Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: ALĂTURI DE TINE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
ALĂTURI DE TINE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381696_a_383025]
-
a lustruit piatra sub pași, Prea a crescut buruiana cât casa, Prea s-a-nfășurat vrerea-n vrăjmași, Prea se cere bătută iar coasa. Prea s-a uscat gâtul de strigăt, Prea s-a-ncovoiat spinarea de lipsuri, Prea s-a-nveninat condeiul de plânset, Prea sunt multe fără-nțelesuri. Prea obosi jelania-n leagăn, De prea torida verii-nfășare, Ce mult râvnim la ploaie, la reavăn Și ce departe s-a dus orice răcoare! Prea străină-i doina în crânguri, Prea cu jale suspină-n
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1742 din 08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură castanii pe drumul vieții mele și freamătul lor crește și câinii mă-mpresoară, eu strig la Tine, Doamne, cu nostalgii de stele, cu plânsete de clopot, cu-îngenuncheri de seară. E toamnă, iarăși toamnă, pe uliță și-n viață și iar mă doare bezna din vinerea de Paște și iar mă doare calea spre noua dimineață și strâng din dinți ca-n chinul unei
CHIN de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381800_a_383129]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > MIREASA DE ALB-GHIOCELUL Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se zbate o iarnă pe sub pleoape de geruri, pe gânduri de lut se naște sihastru, un plânset firav dănțuind sub creneluri,, lumină de alb spre un cer de albastru. Inelul de foc se așează năvalnic, pe cușma-nserată a lutului ros, lumina-l îmbracă în strânsoarea ei strașnic, și îngerul tace veghindu-l duios. Mireasă de alb cu
MIREASA DE ALB-GHIOCELUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384202_a_385531]
-
Simona Tache Dacă bebelușii de sex masculin ar ști să vorbească, primul lucru pe care l-ar spune când vin pe lume, imediat după plânsetul primordial, ar fi „Mamă, ce-aș fute ceva!“. Dar nu pot să verbalizeze, săracii, așa că, timp de un an-doi, se exprimă tot prin lacrimi și suspine, în timp ce mamele se dau de ceasul morții: „Aoleu, oare de ce plânge copilașul? O fi
Viața e frumoasă și are doar două aspecte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18514_a_19839]
-
miriști rostogolite Reflexe de apă... Munții se-nvăluie-n aburi de-argint strecurat. Nori nemișcați - blocuri metalice - apasă pe visuri... Sus, foarte sus, pe stânca cea mai înaltă stă atârnat un copac... Figură de visător... La picioare, supărat, un torent... Se-aude plânsetul muntelui... Și eu, rătăcind printre toate... ................................................................................... http://cugetdeciexis.blogspot.ro/2014/10/peisaj-versuri-montaj-rodica-elena-lupu.html Din volumul ARBITRAJ de Rodica Elena LUPU Editura ANAMAROL Referință Bibliografică: PEISAJ / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul IV, 21 octombrie
PEISAJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383789_a_385118]
-
copil se auzea în mine cum plânge și l-am strigat îndată, dar nu mă auzea. Ajunsesem într-un câmp de lavandă și nu știam dacă îl mai văzusem vreodată pe pământ, aveam aripi de dor și mă căutam... cu plânsetul copilului dispărut. Referință Bibliografică: Ajunsesem într-un câmp de lavandă / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AJUNSESEM ÎNTR-UN CÂMP DE LAVANDĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380179_a_381508]
-
Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]