6,847 matches
-
Ciprian Macesaru *** îmbătrânesc și-n jurul meu sunt tot mai multe femei frumoase. îmbătrânesc și visurile mele suferă de reumatism. îmi scriu scrisori lungi și vesele la care îmi permit să nu răspund niciodată. *** plămânii mei au pierdut amintirea strigătului. vecinii îmi bat în calorifere, îi deranjez, nu le place liniștea mea. *** am scris cândva: „sunt tânăr, rup foile din calendar cu nerăbdare”. îi furam Morții bicicleta și pedalam îndrăcit până sărea lanțul. *** eram tineri
Poeme noi by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/4633_a_5958]
-
cămașă lucioasă și taie puterea prin umăr cei patru ochi ai lor doar la sfârșit pot să împartă luminițe întotdeauna cu mersul de rac se mișcă femeia fără să știe cine se află în dâra ei perfectă cu aerul din plămâni înălțat cu șoldurile coborâte în glezne spini uriași se sparg în tulpini vrăjite dar dacă sunt șlefuiți ei vor da la iveală un ocean de coapse. 5. respiri ca o magnolie bărbătească și mă aștepți să te ajung cu piciorul
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
o viață întreagă să fandezi fără să fii spadasin doar atât cât ea să ajungă în partea cealaltă a corpului fiindcă doar din partea cealaltă se va putea vedea dacă inima este una singură ori s-a preschimbat în cei doi plămâni din care a crescut mișcarea lumilor. 6. vârful piciorului meu lângă vârful piciorului tău ca niște boturi de animale fiecare pe celălalt vrea să îl ajute să înoate în afara apelor între aceste boturi de animale există o complicitate de spovedanie
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
ține de viața închipuirii, Sau poate nu vor... Un amărât de provincial ca noi toți, poate ceva mai autentic, mai păgubos, mai dezarmat, ca să nu spun mai părăsit, și care fuma abuziv si enorm încât luna când îi trecea prin plămâni arunca pe ziduri un spectru ca la Röentgen, Și tușea, tușea cavernos, mai ales începând de prin decembrie când stătea să ningă, de fapt el tușea când trăia o plictiseală de peșteră, ca să nu-i spunem o moarte înceată, moleculară
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
de hîrtie, de pămînt ești tu, ești ancora lui, el e ușor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot mai sus în aerul turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe care o știi că-i acolo fără să o vezi însă
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
stare doar el să descrie accidentul izbindu-se aidoma acestuia de borduri de calcanul ce fixează depărtarea ne-o face suportabilă acel zgomot zic ce nu plînge nu se prăbușește nu reclamă nimic ci doar răsuflă-o clipă aidoma unui plămîn și nu cere decît puțin aer din aerul respirației tale. Peisaj Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-a luat zborul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
Ce am visat E roșu, aici, în iarbă. Ninive Sexul meu intrînd, prietenos, În sexul tău. Mirosul pielii tale, de copil, Albastrele vene pe tîmple, alunițele de pe gît, Buzele brusc înroșite, respirația accelerată, Respirația ta dragă: Aerul ieșind cald din plămînii tăi Și îmbrăcîndu-mă într-o boare subțire. Mai îndepărtată decît Ninive și Babilon, Mai inaccesibilă decît Ophir și Palmyra! Fără speranță, fără speranță, fără speranță. Fără speranță: mîna ta-n mîna mea, ochii tăi Privindu-mă de aproape, pieptul meu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
și ușor totodată. Fumez Fumez din nou după atîția ani de liniște înșelătoare. Fumul intră și iese, cum l-aș putea reține definitiv? Cum l-aș putea lăsa să plece fără să se mai întoarcă vreodată? Spațiul se umple ușor, plămînii mei se înalță, vibrează, sînt plini în sfîrșit, nu mai strigă, nu mai cheamă, ca altădată, cînd aerul simplu părea insuficient pentru ei. Un du-te-vino concentrat, instantaneu, primești și dai în același timp, te umpli și te golești simultan, ritmul
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
al meu și al tău, ne așteaptă. (...) n În limbul nostru veșnic vom primi și vom da deodată, fără să putem reține nimic înlăuntrul nostru mai mult de o fracțiune de secundă, atîta cît îi trebuie fumului să cotrobăie prin plămînii mei curați, albiți de-atîția ani de liniște înșelătoare, atît cît îi trebuie sexului tău să caute în mare grabă în interiorul meu, în liniștea lui înșelătoare. În limbul nostru vom fuma continuu, țigări simple, țigări speciale, slabe, medii, dar mai ales
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
piele de somn sau copt în foaia certificatului meu de naștere. Ochii din astrahan au strâns ghinda și în testament au lăsat crengile de stejar pentru venicul aspru cu care tu, mamă, știi atât de bine să-mi amintești că plămânii mei sunt rame de lotcă. Când numele de starover începe să se strige singur tu lași venicul să plonjeze pe spate ca un șoim fără tată Îmi îngrijești omoplații ca pe două gorgane în care nevestele strigă pe rând: "Filat
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
Ambianța și pe ușa ei scrie spațiu de închiriat abia acum ne înstrăinăm noi pe noi și alții întreg cartierul nostru fiindcă noi n-am muncit făcut nimic pentru ca locul pe care ne-am născut să ne țină ca un plămân să ne ridice să ne coboare să ne lase cu ochii în soare abia acum după ce morțile noastre nu mai sunt noi și nu mai dau de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
Apostrof, Contemporanul, Poesis... A luat premii la Colocvii Naționale Universitare și participă la Sesiuni, Simpozioane cu eseu, lucrări științifice... pivot din tot ce presimțim că ne-nconjoară în palma-ntinsă am fi gata gata să lăsăm drept gaj mai întâi plămânul stâng și-apoi apare un ochi galben în noapte adevăratul nostru oraș aici numai șobolani rozalii noi numai noi colcăitori și proaspeți îi croșetăm de zor din mustățile viitoare o pleoapă - dedesubt să ne mai închipuim aproape de zborul din vis
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
irisul se-ntinde opac - o coală peste cer borcanul în care ne murăm the great annihilations noi aicea jos escaladăm picioroangele ăl dintâi dacă nu scrie bine ne bagă pe toți în iad cine naiba respiră de parc-ar avea plămâni în loc de creier? cum alergi desculț în pijamaua vărgată?! fuguța înapoi în pat - na c-ai deschis iar fereastra - o boală din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa Până la carnea (aer subtil) a ta, Iubito făcută pulbere, Culme pe care duhul coboară Pentru a-mi aprinde rugul, Pentru a mă trage în plămânii săi Până la nuditatea grației. Ce văd din ceea ce nu e vedere? Ce parte a lacrimei a reintrat în corp Pentru ca în veci să-mi fie carne? Ce altă facere iau din necreat? Podoabă cui fără podoabă? Ce viață din mine
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
tu/ cel îmbrăcat cu hainele Tigrului celui viu îți fluturi coama în ritmul unor pași care cheamă adună nourii și sfîșie pădurile la prînz/ în amurg și în tot lungul zilei și toată cuprinderea de întuneric o incantație îți umflă plămînii pentru urechile Cerului/ flămînde tu/ cu ale Tigrului vestminte mături intrările/ ridici praful ascunzi focul peșterii/ unde se acoperă cu aripi unii și alții/ pentru rugăciune din buzunarele Orfanului curg apele ostenite de culoare ruginie însîngerate tu/ strîngătorule de vieți
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
și, încet-încet, începuse să-i urce înspre șale. Încercase să doarmă puțin, nu mult, își dăduse el seama după poziția umbrei cireșului din mijlocul curții, doar atât cât să-i ajungă toropeala până la coaste. Se trezise respirând cu greutate, de parcă plămânii începuseră să i se umple și ei cu smântână. Încă ușor amețit după somnul de plumb care-l furase stând pe banca de la stradă, senzația de sufocare îl luase prin surprindere, speriindu-l destul de tare. Își simțise inima bătându-i
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
al trudei braț ce s-a preumblat de unul singur o zi întreagă prin pădure lacrimă diluînd spre seară alcoolul tare-al farsei idee în care se pierde cărarea deznădăjduită ca-ntr-un desiș spinare culcîndu-se-n imensul pat al limbajului plămîn plin de grandioasele cascade văzute-ntr-un film ochi bucurîndu-se copilărește de parfumul unei comete cuvînt ca o răzvrătire ce te unește cu tine însuți. Amin. Final Oaspete-al osului îți vopsești chipul cu apă mai răcoroasă e adierea mîinii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
ca de la cer la pământ! Sau ca de la foc la pământ! În cei douăzeci de ani câți numără, alexandru nu m-a dezamăgit vreodată, e incapabil de figuri urâte, nu mi-a tras niciodată pământul de sub picioare și aerul din plămâni. Seamănă cu dana. A luat de la ea, parcă le-ar fi sorbit, echilibrul și cumințenia, curăția. Iar de la mine, ce? Dependența de povești a luat-o, e mort și el după povești, dar le culege nu din cărți, ci din
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
mă extrag din prăpastie, să mă adun din spaime și să-mi redevin cît de cît simpatică. Joia stau, pînă pe la prînz, ore în șir cu ochii într-un punct fix. Și deodată, încep să funcționez normal, să-mi încarc plămînii cu aer bun, să văd că afară e soare sau ceață, să ascult muzică, să cînt, să dansez, să-mi sun prietenii, să mă gîndesc la ei. Încep de fapt să car iarăși pietroiul, ca Sisif, de fiecare dată plină
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
zob, îl lovește un vînt năpraznic venit dinspre trecut etc. etc. Existența e doldora de orori: „sînt ca întemnițatul care vede printr-o crăpătură a celulei/ mereu zeci de ani același petec de cer eu văd/ cancerul care înaintează prin plămînii aceia/ îi face harcea parcea ca napoleon la austerlitz” (filmul lipit de ochii mei). Ca și: „amintirile despre zilele cînd mă iubisem cu ea/ stăteau în mine/ așa cum stau cadavrele în sertarele refrigeratorului de la morgă” (epică). Distingeam o înfrigurată poezie
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
se mai pune problema... După cum ne-au anunțat la timp televiziunile, deschiderea pârtiei au fă- cut-o membrii proaspătului Guvern care, cum am mai spus, au reușit să se cunoască mai profund și cu oarece uimire, abia după ce și-au ozonat plămânii cu puternicul aer din codrii Predealului și al Poienii Brașov...; pesediștii erau cât pe ce să se organizeze în grupe de partizani prin Carpații de curbură, pentru a se obișnui cu cotiturile sugerate de mârâiturile câtorva... recalcitranți (vroiam să spun
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
răzbună pentru trecutul și, poate, viitorul lor. Astfel, proba punctului și virgulei poate fi susținută de creațiile sonore descinse din emoția și emulația întreținute de marile curente și direcții estetice ale istoriei muzicii savante. 11. Virgula se înșurubează, îndeobște, în plămânul acelor muzici ce respiră semicadențial, cum sunt misele ticluite de corifeii școlilor franco-flamande ori acele creații solidare sintaxelor eterofone, care evită tranșarea categorică a nodurilor și ventrelor sonore, a monovocalității și plurivocalității, cazurile lui Enescu și Stefan Niculescu fiind exemplare
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
cenaclurile literare care deveniseră adevărate curse de șoareci, iar ŤCîntarea Românieiť, singura supapă permisă, producea în serie slăvitori cu ziua, cu bucata sau cu toptanul." Iar o anume artificializare a prozei face ca personajele să nu poată "respira din toți plămînii", văzîndu-se reduse "la o viață latentă", situație sugerată printr-o comparație... agricolă: "Sînt tot mai puțin romanele generoase, cele care asigură un cîmp larg de mișcare pentru niște personaje semnificative și interesante și în tot cazul coerente, neschematice, și în
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
nu mai am nici o poftă de a reîncepe niciodată. Dar știți un lucru ciudat, pe care l-am aflat acum cîteva luni, cînd mi s-au făcut tot felul de anchete de sănătate, că mai am urme de tutun în plămîni și fără să fiu un fumător din ăla care fumează două pachete pe zi, nu. Au rămas urme. Asta o spun pentru tineri, ca să știe. - Care este culoarea dvs. preferată? - Eu cred că galbenul. Galbenul care are ca simbol gelozia
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
educație fizică și campioană pe țară, la înot și schi, în perioada interbelică), eram vestită fiindcă nu puteam fi dusă în casă, mă jucam continuu, parcă eram posedată. Dar la 14 ani și jumătate m-am îmbolnăvit foarte grav de plămâni și totul s-a dus pe apa sâmbetei. Evoluția mea a fost marcată de boală. Atunci mi-am dat seama că sunt de o parte a unei baricade care, cu timpul, s-a extins atât de mult, încât acum aș
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]