1,291 matches
-
cu mingi de biliard / și opinii despre durere / omul ștampilat iese pe bicicletă / să-și înalțe zmeul / un dragon mănâncă rândunica din zbor / nu cunosc altă lecție de morală /.../ se arde mereu câte un bec / și mă gîndesc la filamentul plăpând / care tremură ca un pui / cu gâtul tăiat”. “Spații ochiuri de năvod”, “capcana acestor caleidoscopuri”, “o bilă căzută în labirint”, curgerea printre degete a pietrelor, “viața rostogolindu-se ca o rodie în rigolă”, “pietre pe tabla încinsă / vezuvii visând în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Lăcomia Fiarei Agonisind atâta Omenire înspăimântată. Desăvârșita sărăcie A celui care Nu se mai teme, Călugăr spălând lespezile Chiliei În întâmpinarea Unei cântări, A unei sălbăticiuni, A unei lumini Care-i cere adăpost Ca sălbăticiune Adusă în casă, Un copil plăpând Sau o bătrână A nimănui E tristețea Dormind învelită Între gânduri, Un adăpost La fel de bun Ca o pădure neumblată, Jocul de-a prinselea Sau îmbrățișarea cuiva Îndepărtat și drag. * Palme iubitoare Cu linii strânse în buchete, În torenți, în poteci
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
tobe seceri lațuri flori de plastic uleiul canibal fierbând în tubele monumentale trupurile răvășite în spațiul cartezian nebunia își plimba ciolanele și ciclurile obsedante de acizi prin academiile ciupercilor căra după ea genți pline cu nisip îngroșând deșertul pe străzile plăpânde oarbe ca gelatina cu becuri fumurii și sori preistorici în limbile frunzelor pipete pasteur picurau cucuta zilei alunecau formulele delirului prin pâlnii ruginite într-o chimie organică crescând monștrii în eprubete într-o chimie anorganică procreând taifunuri de siliciu peste
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
am udat astăzi o tufă de stînjenei, am lăsat să se rotunjească încet un cap de bujor roșu. (I-aș trece mîna printre petale ca prin părul zburlit al unui țînc) Rămîneți așa, vă rog, rămîneți măcar pînă mîine, în plăpînda, modesta splendoare dintre două Idei Majore. Nu e nevoie să auziți și voi cum sună, mocnit și surd, în apropiere, strîmtoarea porților. (Din ciclul Elegii în ofensivă)
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
acum, nu sunt decât umbra care se bănuiește pe sine. E sprijin E atâta suferință în ființa noastră și-atât de multe ore nepetrecute-n timp și voci care ne cheamă întru străfulgerare, că și răgazu-i scump și-orice lumină plăpândă nu-și mai are locul. Și-adesea, silueta își pierde profunzimea, și-adesea, pe sub cap, e sprijin doar cenușa - memorie-a materiei și-a toate câte sunt. Sfârșit Te lovești de pereții propriei singurătăți - un fel de moarte a înțeleptului
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Acasă este Acolo, cald ție îți este ... Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă. Grijulie, ca un licăr tremurândă Te sărută fierbinte pe inima plăpândă. Acasă este Acolo, unde liniștea ta este ... Unde pâinea rotundă aburindă Își plimbă în voie miresmele prin tindă. Unde, când bei răcoarea din ulcior, Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”. Acasă este Acolo, rădăcina ta este ... Înfiptă adânc
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-ți la fereastră, cuvântul sacru ”țară”. Acasă este ... doar acasă ... Citește mai mult Acasă esteAcolo, cald ție îți este ...Unde, când rostești cuvântul sacru ”mamă” O privire blândă adie de sub năframă.Grijulie, ca un licăr tremurândăTe sărută fierbinte pe inima plăpândă.Acasă esteAcolo, unde liniștea ta este ...Unde pâinea rotundă aburindăîși plimbă în voie miresmele prin tindă.Unde, când bei răcoarea din ulcior,Pe suflet nu te-apasă cuvântul sacru ”dor”.Acasă esteAcolo, rădăcina ta este ...Înfiptă adânc, mustește în ogor
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Sunt un castel cu zidul pe-alocuri dărâmat de valul nestatornic în țărmul lui bătând- un boț de humă arsă cu suflet prea mirat de-atâta ritm ce bate în trupul lui plăpând. Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea căci pentru-ntregul cer ce azi îmi aparține mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea Acestei vieți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
greșit vreodată, eu, oaia rătăcită, am regăsit lumina-n cuvântul tău blajin ... Citește mai mult Sunt un castelcu zidul pe-alocuri dărâmatde valul nestatornicîn țărmul lui bătând-un boț de humă arsăcu suflet prea miratde-atâta ritm ce bateîn trupul lui plăpând.Destinul ce mi-i datîl port cum se cuvineși-n Tine, Doamne, cautputerea și-alinareacăci pentru-ntregul cerce azi îmi aparținemi-ai dat în dar tăriade-a mă lupta cu mareaAcestei vieți în caream fost cândva sortităde-a bea din cupa plinăpelinul, dar și vin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
poamă, tomnatic pierde-vară, el trece fluierând. Ne plouă în privire, ne plouă și în gând cu stropi plesnind de clipe și iz, discret, de toamnă; doar dragostea, cu vise drept licurici în coamă, ne strângă cu blândețe la pieptul ei plăpând. Citește mai mult Merg cavalerii nopțiisă ceară lunii vamă,copacii în iluziipierd frunzele pe rând,a mai trecut o varăs-a mai topit un gând;să bem din cupa nopțiiși nu fi tristă, doamnă!Pe ulița din sufletmai trece-un dor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
desuetegustând ca dintr-o poamă,tomnatic pierde-vară,el trece fluierând.Ne plouă în privire,ne plouă și în gândcu stropi plesnind de clipeși iz, discret, de toamnă;doar dragostea, cu visedrept licurici în coamă,ne strângă cu blândețela pieptul ei plăpând.... XV. LA LIZIERA DINTRE VEȘNICII, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. La liziera dintre veșnicii, e-un han unde coboară, deseori, din lumea-i de metafore și de vise un trist boem cu ochi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
în Ediția nr. 1544 din 24 martie 2015. Sunt un castel cu zidul pe-alocuri dărâmat de valul nestatornic în țărmul lui bătând- un boț de humă arsă cu suflet prea mirat de-atâta ritm ce bate în trupul lui plăpând. Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea căci pentru-ntregul cer ce azi îmi aparține mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea Acestei vieți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
am greșit vreodată, eu, oaia rătăcită, am regăsit lumina-n cuvântul tău blajin ... Citește mai mult Sunt un castel cu zidulpe-alocuri dărâmatde valul nestatornicîn țărmul lui bătând-un boț de humă arsăcu suflet prea miratde-atâta ritm ce bateîn trupul lui plăpând.Destinul ce mi-i datîl port cum se cuvineși-n Tine, Doamne,caut puterea și-alinareacăci pentru-ntregul cerce azi îmi aparținemi-ai dat în dar tăriade-a mă lupta cu mareaAcestei vieți în caream fost cândva sortităde-a bea din cupa plinăpelinul, dar și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude Vaca păștea prin lujerii de gripă și Își lingea pe frunte fătul blând iar Iapa sub o umbră lângă mama a mai fătat icnind un mânz plăpând doream Înfometat un boț de pâine dar scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
în decrepitudine fizică, în somnolență, în suspendarea identității: "șovăielnic lângă mit,/ din băltoacă în băltoacă/ Narcis e pleșuv./ S-a-nșelat? A adormit?/ Era altul? N-a fost el?" (șovăielnic lângă mit). Faust se luptă din greu cu slăbiciunile ființei proprii: "Faust plăpând.// Faust în luptă cu firea/ lui însuși. O glumă" (Mistuite resturi de zeu). Odaia bardului e "aromată fantastic" de "mistuite resturi de zeu", profetul acestuia fiind comestibil într-un context canibalic-infernal: "Mâncam din profet și timpul se reîntorsese în timp
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
încercăm să-i deducem înțelesul din semnficația comună a familiei de cuvinte de care ține, ne vom păcăli. Bestiar e unul din acele cuvinte care nu mai păstrează din sensul inițial al celorlalte vocabule înrudite decît urma firavă a unei plăpînde sugestii lexicale. Sugestia aceasta e atît de pipernicită încît nouă români din zece, dacă sînt puși în fața acestui cuvînt, nu vor fi în stare să-i indice înțelesul corect. Unde mai pui că limba vorbită nici măcar nu l-a asimilat
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
fiecare cameră (rece și caldă), încălzire centrală, baie, telefon, radio“, de neîntrecute posibilități de recreere, deoarece „gândirii noastre îi sunt necesare miresmele muntelui, ozonul zărilor albastre, bolta brazilor și verdeața lor perenă - simbol al perenității la care râvnește ființa noastră plăpândă“. Într-un studiu („Muntele și sănătatea“, 1993), dr. Arcadie Percek releva virtuțile terapeutice ale muntelui, subliniind că, în aceeași măsură, ascensiunea pe creste exprimă dorința noastră de mai bine și de înălțare, prin credință. Din „darea de seamă a acțiunilor
Agenda2003-44-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281664_a_282993]
-
a unui personaj misterios. Prin statura sa impozantă, ironic amendată de unghiul de filmare în contra plonjeu, și prin jocul incisiv, interpretul Sydney Greenstreet contribuind la conturarea inchientantă a partenerului de investigație nedorit, dar necesar căci deține mai multe date decît plăpîndul prozator hotărît să acopere, la propriu și la figurat, harta întreagă pe care spionul-escroc a evoluat pînă la moartea ipotetică. Un cadavru este scos la malul Bosforului de marea învolburată. O secvență de început memorabilă. Romanul i-l semnalase românului
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
scaun; mi-am dat seama că iar s-a pus la cale, ceva. I-am găsit imediat, după ciripit. Sub fotoliu era o cutie de carton, în care am dat de niște puișori roz și aurii, atît de neîndemînateci și plăpînzi, încît mi-a fost frică să-i las să mi se cațere pe mîna. Am uitat de masă, am început să-i suflu. - Asta-i tot? - mă întreba mami, cu un surîs complice. Tata mustăcea. - Mai am? - Caută. De data
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
Montriveau, Rubempré - și alții. Ducesa, - mai spune notița, - nu este exact ceea ce se poate numi o femeie interesată sau ăntretinută, dar are o demnitate a ei, că bărbatul să se ruineze pentru ea... Prin natura ei, aceasta blondă, albă și plăpânda este an primul rând o ființă dedata placerilor. Când ea alege un bărbat, nu-i scăpa, căci Diana știe să-i cucerească pe toți cât ai clipi, făcând pe ăngerul romantic sau pe femeia emancipata... Ea - se mai spune - ași
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
mea iubita! o mîndră Românie! Pămînt cu râuri d-aur și bolta aurie! Tu, muma iubitoare a fii nesintitori Ce-adânca ta durere nu poate să reînvie! Trecut-au fericirea s-a tale sărbători, Cum trec d-al toamnei crivat plăpânde dalbe flori. Curat nene Vasile!... P.S. Lista poeților minori români a continuat și va continua. Nu fac un paradox, dar rolul lor în cursul literaturii noastre, ca și al oricărei alteia, este a prin exercitarea limbii a unul însemnat, totuși
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
socială incomparabil mai mari, vezi televizia, revistele, parlamentul, politichia... Și să nu credeți că acest curs minor se termină cu contimporanul Radu Mischiu... Resursele mediocrității, de obicei plină de vitalitate și de anduranța sunt mult mai mari decât ale geniilor, plăpânde... Iar cine îl mai înjură de azi înainte pe Călinescu al nostru e fie un imbecil clamoros, fie un tâmpit înfocat.
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
pământul minții“, „cantitate netrebnică“, „aromă a lumii“, „infinitul închis al ființei“, „vidă ancorare“, „soarele explicației exhaustive“. Ne trezim astfel atrași în farmecul demonstrației savantului care este fie un „ademenit-ademenitor“, fie un „ademenit-împingător“, spre a ajunge, poate, - depinde de noi - la „plăpânda candoare, neistovita candoare a atotcuprinderii, a atotpătrunderii (crux veritatis), așteptarea îndelung răbdătoare, vibranta așteptare ș...ț a ceea ce va să se arate“. Finalul din Sarea pământului îi aduce pe interlocutori la un prag unde Mai Știutorul cere un răgaz spre
Mihai Șora: despre rostul dialogului by Vasile Savin () [Corola-journal/Journalistic/2525_a_3850]
-
Iar umilit și fără preget,/ Mă vei lăsa să te privesc,/ Să-mi curgă sîngele pe deget,/ Din sufletul care-l strivesc.// Și tu mă vei simți stăpîna/ Iubirei tale vrînd nevrînd,/ Încet mi se va strînge mîna/ Asupra dorului plăpînd.// Vor pune capăt nemiloase,/ Doar unghile-mi ca și-un cuțit/ Svîcnirei calde dureroase,/ Ce bate tot mai nesimțit.” (Învrăjbire). Strivitul e bucuria adevărată a Lucicăi (dar și spaima ei), a acestei frumoase (sper că era, poezia impune să fi fost
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
n-o lasă trufia, așa că le retează scurt: „Ce spui și cine ești mata,/ Ce-n mine cauți să plivești?/ Ce vrei în suflet să-mi strivești?/ Eu nu cer ca să fiu a ta.// Nu tremur și nu-ți stau plăpîndă/ În cale. Nu mă judeca./ Așa cum ești îmi poți pleca./ Zadarnic azi îmi stai la pîndă” etc. (Aceluiaș om). E și exigentă inuman, căci nu vrea să jertfească oricui, ci numai și numai cuiva care-ar putea fi „preot al
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]