711 matches
-
poate fi decât de unică (ne)folosință - a frunzei ori a sapiensului ce poartă în spate Coloana Finitului limitată între extremitatea fostei cozi (dacă e să-l credem pe Darwin) și vânzoleala filosofică a creierului în numele absurdului priitor vedeniilor plăsmuite de visul ori ceața lumii prin care abia mai străbate amestecul de gânguriri ale bebelușilor Babilonului și rugile eremiților mai că negreșelnici, înălțate Celui de Sine Însuși necunten înzilit totdeauna de față, însă stăruind a rămânea mereu întru ascunsul chipului
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi duce mai departe neliniștea plăsmuită din fum și zăpezi cu eul proptit de cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a florii de gheață în iarna ce ne unește îți nasc un poem mica lui veșnicie să-mi umble prin suflet
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că vor să atribuie realității o structură ce nu aparține decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte ce țin locul zeilor din mitologie. Vorba aceasta pare
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta să pregete plăsmuind EVA și Eve din Eve. așa a trudit EL șasele zile. într-a șaptea s-a oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și iarbă și a văzut că este bine așa. Domnul da viață și-adesea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
femei e pustia fără culoare, ce-aș putea să vă zic. Poezii vino, îmi zice Dumnezeu privește, dincolo de mine nu mai este nimic. Bătrânul învârtea lut între degete și-l plămădea cu tainice seve iar timpul nu pregeta să pregete plăsmuind EVA și Eve din Eve. așa a trudit EL șasele zile. într-a șaptea s-a oprit spre a cugeta. între timp făcuse cerul și apa și iarbă și a văzut că este bine așa. Domnul da viață și-adesea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
9-10, p. 602. footnote>. Concluzia pe care o trage Sfântul Grigorie de Nyssa cu privire la învățătura despre consecințele căderii primilor oameni în păcat este următoarea: Toate le înțelegem din Scriptură, în cele spuse despre Facerea lumii, anume că omul a fost plăsmuit după chipul lui Dumnezeu și trăia în rai și se desfăta de pomii sădiți acolo. Iar fructul acestor pomi erau viața și cunoștința și cele asemenea acestora. Iar dacă toate acestea erau în noi, cum nu va suspina ca un
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
și cunoștința și cele asemenea acestora. Iar dacă toate acestea erau în noi, cum nu va suspina ca un nenorocit cel ce-și va compara ticăloșia de acum cu fericirea de atunci? Cel aflat la înălțime a fost înjosit; cel plăsmuit după chipul Celui ceresc a luat chipul pământului; cel rânduit să împărățească s-a robit; cel zidit spre nemurire a fost desfăcut de moarte; cel ce petrecea în desfătarea raiului a fost strămutat în acest loc al bolilor și al
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
mișcase Hristos înăuntru. Mamele, la rândul lor, își recunosc pruncii și în schimb sunt recunoscute de ei, care trăiesc, care nu erau numai suflete, ci și cu viață, respirând. Astfel citești și la Ieremia vocea lui Dumnezeu: „Înainte de a te plăsmui în pântece, team cunoscut”. Dacă Dumnezeu plăsmuiește în pântece, el imprimă și suflarea cea dintru început: „Și a plăsmuit Dumnezeu pe om și a suflat în el suflarea vieții”. Dar nu cunoscuse Dumnezeu pe om în pântece decât total format
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
își recunosc pruncii și în schimb sunt recunoscute de ei, care trăiesc, care nu erau numai suflete, ci și cu viață, respirând. Astfel citești și la Ieremia vocea lui Dumnezeu: „Înainte de a te plăsmui în pântece, team cunoscut”. Dacă Dumnezeu plăsmuiește în pântece, el imprimă și suflarea cea dintru început: „Și a plăsmuit Dumnezeu pe om și a suflat în el suflarea vieții”. Dar nu cunoscuse Dumnezeu pe om în pântece decât total format: „și înainte de a ieși tu din pântece
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
care nu erau numai suflete, ci și cu viață, respirând. Astfel citești și la Ieremia vocea lui Dumnezeu: „Înainte de a te plăsmui în pântece, team cunoscut”. Dacă Dumnezeu plăsmuiește în pântece, el imprimă și suflarea cea dintru început: „Și a plăsmuit Dumnezeu pe om și a suflat în el suflarea vieții”. Dar nu cunoscuse Dumnezeu pe om în pântece decât total format: „și înainte de a ieși tu din pântece, te-am sanctificat”. Și corpul este până aici mort? În nici un caz
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
îți dorești o figurină din porțelan de Dresda, poți investi 875 de dolari într-o „Trăsură cu tânără fată“ sau 775 USD într-un „Fotoliu german cu pisici“. Un îngeraș marcă japoneză costă 125 USD, însă dacă-ți dorești muzele plăsmuite din porțelan alb-auriu de Meissen, ei bine, acesta-i un vis de 2400 de dolari. Cel puțin, scutești deplasarea, căci se pot cumpăra on-line, prin www. 108auction. com. Porțelanuri chinezești și japoneze cu prețuri care bat între 140 și 4
Agenda2003-32-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281355_a_282684]
-
de tip tribal nomad, re frac tar orică rei forme de manipulare specifică istoric puterilor și religiilor, însă și aceasta manipulabilă. * Dum ne zeii (Domnii Zei, sau Domine Deus, Tatăl zeilor, fie Elohimii sau JHWH ș.c.l.)au fost plăsmuiți de om spre a rezista înnebunirii: din frica de a muri, din frica de foame... Gene ra țiile se succed ca și acei dumnezei, prin a tinde să-l înlăture pe cel „bătrân de zile” (cum spune Rilke) - pentru a
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
moartă.Gestul fetei e un gest suicidar, deși ambiguu. Căci acel chip din oglindă e al povestitorului, nu e al ei. Iar privirile lui, care o bîntuie fără odihnă, sînt acelea care o aduc la nebunie. Fata pe care o plăsmuiește Borges se numește Julia. Dar cred c-ar putea s-o cheme și Ofelia. Fiindcă mie ea îmi pare a fi un avatar - mai complex, totuși, pentru că ea acoperă oglinzile - al aceleia care înnebunește reflectîndu-și chipul - ca și pe al
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
morală. Nu e nevoie de specificarea unor valori, căci acestea se subînțeleg în decurgerea naturală, demnă a trăirii, care, străină de "nepăsarea" maladivă, ca și de literatura la modă, ține a se respecta pe sine: Cine mai crede în versurile plăsmuite la urechile fandosite/ ale garderobelor zgomotoase? Poate cei ce știu că, ușoare fiind,/ pot duce pînă la capăt nepăsarea, boală ce nu se cere vindecată/ decît astfel, dacă s-ar putea scrie cu sîngele acesteia,/ ochii, citind, s-ar otrăvi
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
T. Vianu, putem spune că și creatoare într-un miraj de perle, de un prezent al indicativului, o formă vie de poetului domnișan „îi place să azvârle o „dumnezeiesc dresaj” către tainele acțiune, care desemnează faptele în dantelă de forme plăsmuite cu libertate” lumii. Își caută drumul prin „Lieduri” și desfășurarea lor actuală (ex. Caută, de gândire... poezii, sensibile bucăți de suflet prinse alungăm, ne mângâiem , își desface). George Baciu vine și cu o noutate cu sinceritate în versuri armonizate cu
George Baciu - Purtător de tainice „Gânduri de la marginea lumii”. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
30000 de spectatori, care umplu Colosseumul, au fost generați prin computer! În curînd, dacă tehnica va continua să evolueze cu viteză, n-ar fi exclus ca orice regizor să-și poată construi în întregime filmul pe computer, cu actori "numerici", plăsmuiți și dirijați pe ecran, după bunul plac... Va veni, poate, și vremea cînd creaturile numerice vor căpăta o asemenea complexitate, încît își vor cîștiga independența, își vor fi suficiente lor înselor, își vor crea, singure, propriul cinema (numeric) și propriul
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
cabrîndu-te pînă ce doare. Pînă ce explodezi de viață. Pînă ce urli.(...) Curajul de a inventa este la fel de viril ca și curajul de a trăi. Nu am nici o afinitate pentru respirație, masticație etc. Frecventez imaginația, îmi exercit dreptul de a plăsmui (uneori din nimic) lumea" (seară de seară, cu cîtă criminală plăcere). Beat de libertatea ce și-a luat-o, poetul se alintă pe sine prin complezente cruzimi. Cînd are o dispoziție mai potolită, așterne descrieri minuțios sensibile, de un ilogism
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
supraviețuiască/ între pleoape/ și colțul gurii/ după o înfrîngere/ drumul e întotdeauna prea lung? (războinicul cu ciorapi de piele). Nu e ocolită nici sinuciderea: "poate că ajunsese la capătul puterilor/ acel bărbat/ atunci cînd se arunca de pe terasa/ ultimului etaj/ plăsmuindu-și pe drum aripile" (placa de patefon). Și din nou obsedanta supraviețuire: poate că a supraviețui este o meserie/ ca oricare alta/ presari peste rană pînză de păianjen/ și cenușă/ ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic/ aproape un soldat
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
sîngele de viață". Viziunea fantast-anecdotică devine o viziune a subiectului ce se asumă fără adjuvante ocolitoare. Acum, Mariana Bojan se înveșmîntă în penitenta Haină de cînepă (titlul celui de-al doilea ciclu). Dacă în Phantastikon poeta coopera fertil cu pictorița, plăsmuind frenetice tablouri ludice, iscînd un turbion carnavalesc al unei satire contrase în imaginar, în textele mai noi d-sa se disociază de limbajul plastic, se denudează sufletește în vederea confesiunii. La ușa confesionalului, mitologia e părăsită precum o slăbiciune. Poetica înscrie
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși să fi știut că marii poeți se grăbesc/ către mormintele lor încăpătoare și fascinante" (răspunsurile nu știu cu siguranță niciodată plăsmui adevărul). Ca și: ,,dona juana face baie în capul meu ca-ntr-un eleșteu plin ochi cu delfini și pui de delfini/ dona juana mă zidește în zidul mînăstirii de argeș a ei mai întîi pînă la genunchi apoi pînă
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
oricum, spune mare lucru. Ceva mai altfel stau lucrurile cu lectorul vârstnic care, dimpotrivă, se simte cumva frustrat, ca unul ce ar fi putut cunoaște pe unul sau pe altul din eroii povestirii. Ambelor categorii le rămâne la îndemână să plăsmuiască, în cazul în care străzile în ale căror locuințe s-a ascuns eroul le sunt familiare - cum ni se întâmplă, de pildă, nouă. Ideea că pe strada dr. Leonte sau Carol Davilla l-am fi putut încrucișa pe Dinu Rogojanu
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
principiile la modă în grădinărit și arhitectură, scriind în Solomon despre deșertăciunea lumii: Văd stele peste zece mii de mii -/ nu-n linii, cercuri sau pătrate-ar fi [...] / ci strălucind atât de vast și felurit / ca vorba mâinii ce le-a plăsmuit la infinit" Nici Paradisul lui Milton nu avea florile plantate "în straturi și noduri ciudate", după principiile "frumoasei arte", ci risipite pe dealuri și vâlcele. Pasajul a stârnit entuziasmul autorilor "grădinii naturale" de mai târziu (Cambridge, Joseph Warton, Walpole, William
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
și fabuloase, integrate firesc în viața de zi cu zi, provocare ce presupune implicit o chestionare majoră a adevărului creației artistice. Gabriel García Márquez: „îmblânzitorul de cuvinte al Americii Latine”, cel care a imaginat o nouă formă de a povesti, plăsmuind un univers narativ fascinant; un ziarist care își iubea cu pasiune profesia, dar detesta întrebările, o ființă cu un farmec ce a captivat deopotrivă intelectuali și politicieni, artiști și oameni simpli, adică zeci de milioane de cititori și admiratori din
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
este oare acesta care face ca simpla dorință de a povesti să se prefacă în pasiune, ca o ființă omenească să fie capabilă să moară pentru ea; să moară de foame, de frig sau de orice altceva, numai pentru a plăsmui ceva ce nu se poate vedea și nici atinge...?” În acea vreme își începe ucenicia ca ziarist la El Universal din Cartagena, apoi la El Heraldo din Baranquilla, intrând mai târziu în redacția prestigiosului El Espectador din Bogotá. Avea să
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
ținut pe parcursul vieții sunt adunate în ultima sa carte, N-am venit să țin un discurs (2010). Ilustrând în chip strălucit așa cum am menționat, cunoscutul curent literar de sorginte latinoamericană al „realismului magic” al cărui reprezentant emblematic este, García Márquez plăsmuiește miticul Macondo, un teritoriu prodigios, unde fantasticul, miraculosul, irealul, se insinuează adesea cu naturalețe, în realitatea înconjurătoare. Scriitorul folosește localitatea sa natală, Aracataca, drept referință geografică pentru acest loc imaginar, dar Macondo nu se limitează la această arie concretă, ci
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]