96 matches
-
trăiesc, Eu vreau,dar nu se poate. Căci o iluzie iubesc, De mine ești departe. Poate soarta vrea ca-n viață, Să ne-ntâlnim odată, Ca să vezi pe a mea față, Iubirea cea curată. Dar totul este efemer, Sunt vise plăsmuite, În fața sobei, când e ger Și ceaiul e fierbinte. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: EȘTI UN VIS... / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate
EȘTI UN VIS... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1419808449.html [Corola-blog/BlogPost/384585_a_385914]
-
niște personaje de roman merg pe scene improvizate și declamă aiureli printre semne de punctuație la final se îmbățoșează în autografe sunt străini culegătorii de flori străini de străzi, de case străini de studii, de joburi, de toate practicile omenești plăsmuite vreodată. ei nu efectuează nimic dar sunt locuri sunt drumuri, sunt destinații și mai ales sunt timbre pe scrisori culegătorii de flori- creaturi abstracte apar așa unde sunt visele mai mari și când te aștepți mai puțin vin și gesticulează
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1427548614.html [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
de secole ar putea distruge influența lui nefasta, dar Zoey s-ar putea să nu fie capabilă să-l accepte. Secrete întunecate și suspiciuni nemărturisite amenință prietenia dintre Zoey și Ștevie Rae. Neliniștita de legătură ei profundă cu A-ya, fecioara plăsmuita odinioară de femeile cherokee pentru a-l seduce pe maleficul Kalona, Zoey se luptă să-și înfrângă dorința de a-l iubi pe frumosul înger căzut, când acesta încearcă în fel și chip să o prindă în mrejele sale. Încă
Casa Nopții () [Corola-website/Science/317224_a_318553]
-
Femeie» este o poveste de dragoste aproape dramatizabilă [...] Personajele, discuțiile dintre ele și întâmplările prin care trec, nu sunt veridice și nici nu pare a fi fost în intenția creatorului lor să le înzestreze cu această calitate. E o lume plăsmuita, în care se amestecă diafanul și grotescul, fantezia și realitatea ce cheamă la ordine, libertatea spiritului și umilință, fericirea și tristețea, neliniștea și resemnarea. Iubirea dintre Maț și Otilia este una imposibilă nu din pricina celor doi, ci din cauza umilitoarei realități
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
Nopții" al autoarei P.C. Cast și al fiicei sale, Kristin Cast. Cartea a fost tradusă și publicată de editură "Litera". Secrete întunecate și suspiciuni nemărturisite amenință prietenia dintre Zoey și Ștevie Rae. Neliniștita de legătură ei profundă cu A-ya, fecioara plăsmuita odinioară de femeile cherokee pentru a-l seduce pe maleficul Kalona, Zoey se luptă să-și înfrângă dorința de a-l iubi pe frumosul înger căzut, când acesta încearcă în fel și chip să o prindă în mrejele sale. După
Tentația () [Corola-website/Science/323834_a_325163]
-
gata de război, oameni vârtoși, cari nu știa multă carte dar au multă minte sănătoasă; averi mari iar n-au, dar nici săraci nu sunt. Și tot astfel au fost până-n vremea noastră, până la Regulament, cea dîntîi legiuire importantă și plăsmuită. Românii au fost popor de ciobani și, daca voiește cineva o dovadă anatomică despre aceasta, care să se potrivească pe deplin cu teoria lui Darwin, n-are decât să se uite la picioarele și la mînile lui. El are mâini
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ele ar fi neprețuite. Dar traduceri din franțuzește sau din nemțește a unor producte nesănătoase? Cui folosesc? Ele întăresc numai ideea falsă că poporul în două mii de ani n-a avut nici limbă și cugetare și că aceste două trebuiesc plăsmuite în mod meșteșugit de către o anume academie. [5 ianuarie 1877] TRIUMFURI IEFTENE Domnișorii de la universitatea din Pesta cari, însoțiți de veselia generală a popoarelor, s-au dus la Constantinopole ca să înmînuie spada de onoare lui Abdul Kerim s-au îmbarcat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și nouă. Pentru a le contracara, Zoe creează șapte cupluri de puteri bune. Prima narațiune din HA155 ne spune pe scurt că Pistis-Sophia Îl alungă pe Ialdabaot În Haos și În Abis, iar În loc Îl așează pe fiul ei cel plăsmuit după modelul eonilor transcendentali. A doua narațiune este ceva mai puțin zgîrcită cu amănuntele 156: un Înger de foc, pornit din răsuflarea Zoei, Îl azvîrle pe Ialdabaot În Tartar. Sabaot, fiul cel mare al lui Ialdabaot, recunoaște puterea Îngerului și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și plictis, Cezar Ivănescu, oscilând între prezentificare și trecut, propune secvențe gânditoare, imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit numit Baaad e, se-nțelege, sursă de melancolie; lipsit de aura unui joc secund mai pur, Baaad-ul său, asimetric, încremenit într-un timp închis, întreține (în subtext) o mitologie crepusculară. Subcurenți de adâncime sugerează zădărnicia. Timpul, noi îl știm, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
universului ficțional, "onomasemele acționează ca nuclee formative, catalizând forța unei creativități viguroase"166, numele de persoane și cele de locuri funcționează asemeni unor cărămizi. În contrapartidă, sunt "numele inventate" 167, sintagmă în care adjectivul determinant are sensul de "creat, născocit, plăsmuit, care nu are o atestare în real, ci doar în ficțiune", și înglobează numele proprii "acceptate într-un univers ficțional prin pură convenție". Diferența dintre numele proprii inventate și cele obișnuite nu se realizează la nivelul funcțional, ci la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
întregi, e determinat astfel de logosul inconștient, pentru că în noi există două feluri de categorii abisale, unele care ne aparțin numai nouă, altele care aparțin rasei din care facem parte și pe care le moștenim. Caracterul personal al unei opere plăsmuite se datorește categoriilor individuale; caracterul etnic se datorește categoriilor rasei. Formulând această frumoasă teorie, care în sistemul său de filosofie a culturii ocupă un loc de vaste proporții și de însemnătate centrală, Lucian Blaga știe perfect că e vorba numai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aceea geniul se socotește chemat și ales de sus și învocă puterile supranaturale ale inspirației. Misiunea de a ne descoperi lumea vremelnică sub unghiul eternității se pare că depășește forțele omenești. Pentru spiritul elin, Apollo și Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și poeții antici cer ajutorul muzelor, căci fiecare ramură de artă își are obârșia în bunăvoința celor nouă zâne inspiratoare. Însuși Socrate își atribuie înțelepciunea realistă unui daimonion suprafiresc. În cultura păgână, acesta e felul mitologic de a concepe modul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
strălucește din ea arde o rază coborâtă din marea amiază. Prin vraja ei, respirăm în restriștea pământului ceva din boarea suavă a paradisului. Chemarea gemului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a le pune, prin seducția simbolurilor plăsmuite, în fața veșniciei. Căci dacă frumusețea e numele lui Dumnezeu și realitatea ci transcendentă e învestită cu acea inefabilă putere de atracție, care adună sufletul din imperfecțiunile lumii și-l absoarbe spre arhetipul desăvârșit din înălțime, geniul, care creează prins în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Scrisorile dintr-o călătorie sau alta, publicate în „Adevărul”, au o turnură meditativă. Atâtea „lucruri văzute și auzite” trezesc în reporter naratorul. După cum proza lui B. dispune de o densă încărcătură de veridicitate, unele „însemnări și amintiri” mimează reflexele epicului plăsmuit. Și prima călătorie a lui B. pe Marea Neagră (consemnată în Jurnal de bord), ca și celelalte, descrise în fragmente de jurnal rămase în „Viața românească”, comunică o stare de euforie și de „uimire”. Cu deosebire în cel de-al doilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
surse legendare, cristice, folcloristice, o imagistică impregnată de patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează compoziția digresivă, ca în Poeme europene (1980), volum inspirat de câteva călătorii, aici respirația fiind mai largă și meditația luminată natural, sau în Tratatul despre spini și alte poeme (1982), unde se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
sau o analogie, metafora nu are calitatea de a fi explicită. Aspectul a fost dezbătut pe larg de Paul Ricoeur (P. Ricoeur, 1984: 46 și următ.)] Iată mențiunea Stagiritului privind calitatea de trop a metaforei, pe care o numește "nume plăsmuit": Pentru câte unul din termenii analogiei se poate întâmpla să nu existe un nume al lui, propriu, și metafora totuși, să se facă. A împrăștia sămânța, bunăoară, se zice "a semăna"; pentru "a împrăștia văpaia soarelui" nu există un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de metafore mai pot fi folosite și altminteri: atribuind, anume, unui obiect oarecare numele metaforic, dar tăgăduindu-i unele din calitățile lui specifice. Ca și când cineva, vorbind despre scut, i-ar zice nu "cupa lui Ares", ci "cupa fără vin". Nume plăsmuit e cel cu desăvârșire nefolosit de alții, dar pe care-l statornicește poetul" (ibidem: 83). Metafora este asemenea unei enigme, deoarece "exprimă lucruri cu noimă punând laolaltă absurdități (procedare imposibilă în vorbirea obișnuită, dar îngăduită de metaforă)". În paralel cu
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
am ajunge la acei poeți romantici și decadenți la care melodia versului este aidoma cu percepția realului și am ajunge, cu și mai multă siguranță, la acei poeți de inspirație verista, a căror vocație tematico-stilistică este condiționată de o creativitate plăsmuita în întregime din rezonante auditive și muzicale. Ecourile leopardiene sunt primele care dezvăluie această atenție deosebită a poetului pentru lucrurile concrete, plasate în haloul fantastic al evocării: vezi acea aruncare la pământ (din poezia Nicicând te-nvinse noapte-așa senina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
tălmăciri ale poeziilor antice, ci rescrieri ale relațiilor pe care le stabilesc cu textul de pornire sau cu alte hipotexte inspirate de cele din urmă. Hays arată că Safo din varianta quasimodiană Lui Hermes nu este altceva decât o figură plăsmuita de imaginația poetului sicilian pe baza Heroidelor lui Ovidius Publius Nașo (Epistola Safo către Faun), pe care le cunoscuse prin intermediul Ultimului cânt al lui Safo de Leopardi. Deosebit de puternice, mai precizează Hays, sunt legăturile ce se stabilesc între volumul citat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
baza unor coordonate opuse: interior exterior, înalt înmormântat / scufundat, limitat nelimitat, trecut prezent între care interioritatea își defulează întreaga durere a înstrăinării de insula copilăriei. Exilul în spațiu și timp alimentează dorința de a se reîntoarce într-o zonă afectiva plăsmuita de imaginație, pornind de la imaginea insulei natale, Sicilia: desișul meu este Sicilia declară poetul, evocând Infinitul leopardian: Dintotdeauna mi-a fost dragă această / colina însingurata și desișul ( Infinitul). Declarația lui Quasimodo continuă astfel: un desiș ce închide străvechi civilizații și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mă pierd, / seninătatea arborilor în limpezimea nopții (Plajă răcoroasă, trad. PS).332 Mișcarea valurilor reda ciclicitatea ritmurilor naturale ancestrale. Eliberându-se din strânsoarea lor poetul pășește în atemporalitate și trăiește o experiență senina, singulară. Accede astfel către o dimensiune unică, plăsmuita de imaginație: o zonă de liniște ce se desfășoară în fața ochilor minții că o transcendere dorită (fiecare pauză e cer în care mă pierd) a lumii fenomenale și a timpului, urmată de un abandon plin de seninătate: seninătatea arborilor în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
viciata de o doză de artificialitate.428 Greacă, superioară latinei din amintitele puncte de vedere și italiană sunt limbi maleabile, într-atât încât se pot adapta deopotrivă prozei și poeziei; par limbi făurite de natură, spre deosebire de latină ce a fost plăsmuita de om (Zibaldone, 322). Prin lucrarea naturii, cele dintâi au luat naștere înainte ca scriitorii lor să fie condiționați de niște reguli bine stabilite ale artei condeiului.429 O parte dintre autorii tălmăciți, precum Homer, Safo, Anacreon, Simonide din Ceos
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și subtil controlată - atunci când articolele sau cărțile dezbăteau reformele din Rusia timpului. Mai clar fusese Cernasevski, în "Scrisoare fără adresa" (republicata la Moscova, în 1983), unde la pag. 495 denunță, foarte tranșant, glasnosti-ul pe care il definea astfel: "expresie birocratica plăsmuita să înlocuiască conceptul propriu-zis al libertății de exprimare". Era imposibil că acest substitut perfid al libertății propriu-zise de opinie să nu atragă atenția bolșevicilor și propagandei lor. Potrivit lui Michel Hellei, Lenin însuși folosise cuvântul glasnosti de patruzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
care este, în credința timpului, un personaj indispensabil multor suferinzi. Începând cu Ștefan cel Mare, mai toți domnitorii aveau pe lângă ei un astfel de vraci, la care nu se putea renunța. Uneori, pe lângă funcția de medic (cu sau fără diplomă plăsmuită), acești vraci constituiau necesare verigi în diferite tranzacții diplomatice discrete, având acces în medii importante. În anumite circumstanțe, unii au devenit niște "medici" foarte renumiți, solicitați și familiile domnitoare. Bucurându-se de o clientelă bogată și "coborând în lume", au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ca pe o desăvârșită și bună copie a Universului inteligibil. În ziua următoare, Critias va relua, în dialogul Critias (rămas neterminat), povestirea sa despre Atena arhaică și Atlantida - povestire care, în mod explicit, fusese declarată de Socrate „nu un mit plăsmuit, ci o istorie adevărată” (Timaios). Întreg restauraționismul platonician stă, prin urmare, în această coincidență (care desigur nu este o „simplă coincidență”): Cetatea bună, cea durată cu mintea în Republica, ar fi existat efectiv în trecutul îndepărtat, ceea ce înseamnă că nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]