94 matches
-
el un exil sufocant. Mișcându-se ca leul în cușcă, se deplasa înnebunit de la o instituție la alta și-i fericea pe șefi cu indicații de-o stupefiantă grosolănie. A rămas în istoria revistei „Orizont" îndemnul de a ieși din placiditatea călduță a vremii: desenând el însuși „oglinda" paginii întâi a publicației, s-a adresat mustrător celor doi șefi, blocați într-un amestec de frică și oroare: „Tovarăși, fiți curajoși! Băgați puternic, pe cinci coloane, «Epoca Nicolae Ceaușescu!»". Asta însemna pentru
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]
-
se poate consuma solitar ca un strigăt de ajutor pe care nimeni nu-l aude. Odată reperele pierdute, căutarea dobândește un aspect agonic, o goană după ceva ce nu se lasă prins, ceva indescifrabil. Acest vertij este un amestec de placiditate cinică plus frenezie în parte trucată cu Patrick, și furie fără obiect și melancolie a unei rebel fără cauză la Rémy. Ceea ce a început ca un traseu inițiatic semănat cu paradoxuri, dar coerent într-un plan superior își pierde complet
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
se elibera de constrîngerile tagmei îi strecoară în vine resemnarea. În rest, în spatele lamentațiilor ghicești un spirit focos și senzual, irascibil din fire și poftitor de bucurii lumești. Sub unghi estetic, Poteca nu are conștiința scrisului frumos, așternîndu-și memoriile cu placiditatea cu care își redactează cursurile, cu vorbe uscate și seci, precum un cronicar ce este preocupat numai de redarea fidelă a întîmplărilor. Scrie simplu, fără subtilități retorice și fără suceli sintactice, dar, deși nu aparține unui estet, limba lui atrage
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
cuprinzînd nu atît relatările unui martor care a participat la niște evenimente la înălțimea cărora nu s-a putut ridica, ci consemnarea unor episoade care au fost tot atît de insipide ca temperamentul celui care le-a trăit. E ca și cum placiditatea autorului ar molipsi întîmplarea evocată, împrumutîndu-i serbezimea deprimantă a unei fibre vlăguite. De aceea e ceva dureros de derizoriu în toată amestecătura de informații, considerații și exclamații care umplu cele 400 de pagini ale acestui neizbutit tom.
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
mine, în cazul lui Sebastian, mă surprinde tocmai apatia hermeneutică a monografilor săi, care adeseori alunecă pe transparența operei sale fără a le trece prin minte să privească, din cînd în când, și în adâncul ei.” (p. 288) „Descriptivismul” și „placiditatea” sunt execrate și aici, și mai jos. Două eufemisme îndărătul cărora se ascunde lipsa de cuprindere intelectuală și mimarea dezinvoltă a actului lecturii. Le întâlnim prea adeseori și ne prefacem senini că nu le recunoaștem. Chiar nu le recunoaștem?
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
față de Ada (una dintre stagiarele de la cabinetul de avocatură unde este asociat), trecută și ea printrun șir de oglinzi subiective care îi multiplică/ relativizează imaginea de la o femme fatale, de o senzualitate devastatoare, frivolă, nemiloasă, până la o femeie de o „placiditate tenebroasă”, „uscată, prăfoasă”, sclava unei pasiuni bolnăvicioase (pentru profesorul său din facultate), o ființă bună , dar „fisurată”. Dincolo de acest transfer dinspre real spre imaginar și invers (amintind cumva și de Rusoaica lui Gib Mihăescu), care constituie punctul forte al romanului
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
Italia) sau, la noi, luptele dintre partide și dinăuntrul partidelor, dintre fracțiuni, injoncțiunile politicii în școală, ascensiunea alarmantă a extremei drepte (dar și, mai puțin alarmantă, atunci, a extremei stângi) - toate acestea Streinu le privește cu calm dar nu cu placiditate sau resemnat. Caută mereu, ca și în eseurile consacrate literaturii, cauze și mobiluri, o logică a evoluției, un sens. Era de așteptat să procedeze astfel adeptul nedezmințit al analizelor și al situării la centru, poziția cea mai profitabilă totdeauna pentru
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
unui scriitor, care scrie impecabil într-o limbă armonică, pe care o citești cu conștiința că te supui unui act de purgație estetică. Blaga simte limba, o mînuiește fără cusur, atîta doar că apetența pentru cuvinte e direct proporțională cu placiditatea cu care ocolește paroxismele vieții. Frazele, menite a fi gustate ca scop în sine, sînt sterile sub unghiul virulențelor. Închis parcă într-un laborator aseptic, între pereții căruia nici o tresărire patetică nu are voie să pătrundă, Blaga privește istoria printr-
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
lui mental nu părea să se întindă dincolo de fotoliul de bambus în care se tolănise ostentativ, fumând și sorbind impasibil din paharul cu băutură aflat la îndemână. E nevoie de tulburarea atmosferei de tihnă încremenită pentru ca marinarul să- și abandoneze placiditatea absolută și să ia contact cu lumea înconjurătoare. Falsului nonconformism promovat de eroii deja consacrați ai revistei - Dr. Justice, Rahan, Robin des Bois etc. -, prin atitudinea cărora vorbea de fapt conformismul rânced al stângismului care se voia revoluționar, dar nu
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
simte iritat dacă i se atrage atenția asupra lor. Cît despre istorici, ei sunt reprezentativi pentru spiritul timorat al plebei, care așteaptă semne de încuviințare ideologică pentru a deschide gura. Volumul al doilea din Memorialul durerii nu are nimic din placiditatea documentelor, încărcat fiind de fermentul suferinței. Lucia Hossu Longin a scos un echivalent livresc al documentarului omonim, cu cele 120 de pelicule de adevăr, care nu se învață la școală.
Exponențial, nu reprezentativ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2983_a_4308]
-
și ocupă-te tu, vrei? Că și Victor Hugo, autorul ne aruncă direct în miezul lumii interlope: “Tot cartierul părea mai mult sau mai putin beat; clienții Rodicăi erau în diverse stadii de „magnetizare” alcoolică. Rodica D.D.T. era de o placiditate absolută; nu obiectă la nimic, satisfăcea onor-clientela cu o pasivitate totală.” Aici este cheia românului. Rodica DDT este redusă de bandiți la starea de mecanism. Ea știe că animalele sînt în stare să-i ia viața. În cine să aibă
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
muncă sigur, iar repartițiile de conjunctură făcându-se pe daibogeală... În ce-ai putea încadra, o apreciere formulată (chiar dacă ruptă din context) de genul „erecția monumentală a Casei Poporului” ? Ni se oferă vocalize incandescente ca unguente pentru neastâmpărul, îndârjirea ori placiditatea din noi. A celor pervertite în prea lungul răstimp al publicisticii „limbii de lemn” din timpul dictaturii și care acum se revendică din dreptul natural al libertății individuale. Și implicit și a celui de exprimare. Hlamida sufletului fiecăruia este Cuvântul
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
expierea unor păcate. Sau cine știe... Însă nu e o întâmplare că destui indivizi, căutând sub ruinele propriei vieți un sens oarecare, descoperă că străduințele lor seamănă cu încercarea de a găsi o noimă unui vârtej de întâmplări implacabile prin placiditatea cu care s-au derulat și care i-au târât în direcții din care le-a fost peste putință să se sustragă. Când își rememorează trecutul, deopotrivă oameni talentați și pătrunși de spirit și persoane lipsite de orice ambiție și
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
simfonie atât de frumoasă, de puternică. În acea seară, când am fost gata, am ieșit la bar. Cred că am luat un taxi, și din mașină am văzut străzile pustii și liniștea lor provincială. După ferestrele blocurilor luminile aprinse anunțau placiditatea rutinei. O viață calmă și caldă, plină de certitudini, chiar dacă afară e frig și salariile nu ajung mereu. În bar se salutau toți. Cei întorși de la București erau primiți cu bucurie și erau puși la curent cu ce mai face
o întâlnire memorabilă cu un consilier local (și cu șoferul lui) () [Corola-blog/BlogPost/338989_a_340318]
-
foarte tânăr studios. O Întâlnire care Îl lasă pe prinț uluit (și, În secret, fascinat) de impertinența, aerul zeflemitor, indiferent chiar, ale colegianului de 16 ani. Farmecul enigmatic și ambiguu al acestui burghez necunoscut Îi dă fiori, scoțându-l din placiditate și plictis. Iar a doua oară sunt Într-un „față În față” decisiv. E celebrul bal de la Windsor. Viitorul rege, deja ușor corpolent, apare Îmbrăcat cu un fast orbitor, Într-un veșmânt purpuriu, brodat cu strasuri, ca la marile curți
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
barbă de țap, păr zburlit, ochi străpungători), sarcasmul ce Îl așază pe picior de război cu Wilde, Beardsley și Ruskin, toate Îl fac de neuitat Într-o Anglie care acceptă greu, cu prefăcută și perversă indignare, să fie scoasă din placiditate. Nu e atunci de mirare cât răsunet provoacă la Londra procesele lui Whistler și Wilde. Ce-i drept, fiecare cu spețe și urmări atât de diferite, Încât poate că nici nu s-ar cuveni să le pomenim alături. O facem
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unica observație că militarul poartă uniformă, așadar un veșmânt „de serie”) ar fi impasibilitatea afișată a amândurora. „Obișnuit cu surprizele, militarul e greu de uimit. Prin urmare, aici, semnul specific al frumuseții va fi nepăsarea marțială, un ciudat amestec de placiditate și Îndrăzneală; e o frumusețe ce se naște din necesitatea de a fi gata să mori În fiece clipă”1, scrie Baudelaire. Pe când dandy-ul Își construiește această mască din simplul motiv că nu trebuie să fie niciodată luat prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se schimbe, să nu-și dea perfecțiunea de „târg temut, hilar / Și balcan-peninsular” pe o metamorfoză cât de promițătoare: „- Raiul meu, rămâi așa!” (Isarlâk). „Așa”, adică „într-o slavă stătătoare”. Acest Levant ideal, găsindu-și mulțumirea și justificarea în propria placiditate și stagnare, e, poate, „ultima Grecie”, acea Grecie impersonală și în afara istoriei, capabilă, după B., a face concurență „duratei curente”. Pitorescul anecdotic nu exclude așadar, în poemele narative barbiene, Ideea: dimpotrivă, se constituie ca un excelent „intermediar” al ei, un
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
nenumăratele omagii aduse geniului său” (K. R. Popper) Pentru cei mai mulți dintre noi, întâlnirea cu Platon rămâne, într-o formă sau alta, un exercițiu inițiatic. Gânditorul care a convertit istoria filosofiei într-o notă de subsol la propriile Idei nu are placiditățile, însă nici tenacitatea metodică a unui dascăl comun. De aceea, discipolatul steril și derapajul hermeneutic rămân, în ceea ce îi privește pe moderni, pe de o parte regulă, iar pe de alta, întâmplare previzibilă. Lipsit de promisiuni inutile, dar nu și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sociale, classe politique, classe dirigeante”, Archives européennes de sociologie, vol. I, 1960, pp. 265-266. Într-adevăr, regăsim aici opoziția elită/mase, cu caracteristicile specifice ale celor două categorii antitetice. În fața unei minorități ce dispune de pârghii de comandă în organizație, placiditatea relativă a omului de rând apare ca o formă de comportare rațională, atunci când majoritatea membrilor constituie o masă importantă și slab structurată. Eugène Dupréel și structura cadrilată În planul societății globale, tendința către oligarhizare poate fi situată în cadrul „structurii cadrilate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
decât atunci când a plecat.) „Poate că singura demnitate adevărată a omului este capacitatea de a se depăși pe sine.” (M. de Unamuno) Într-un picior n-ajungi departe. (Cu jumătăți de măsură nu poți schimba lucrurile În bine.) Vorbind despre placiditatea etică a omului mediocru, Andrei Pleșu remarcă sarcastic: „Privit de la distanță, el nu comite nimic grav: tocmai acesta e păcatul lui de moarte, cel care Îl scutește de atacul comunității și de tresărirea conștiinței proprii. Caracterizat mai mult prin ceea ce
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fantastice, ci într-una aflată în contiguitate cu literatura absurdului. Formula folosită este elipsa, privilegiind notația seacă de tip comportamentist, actele bizare ale personajelor și lăsând suspendată motivația lor obscură. Cel mai bine îi reușește lui S. surprinderea cu o placiditate trucată a dramelor care izbutesc să întrerupă circuitul sufletesc monoton al unor inși mecanizați, aplatizați de viața de provincie. Astfel, în povestirea Într-un oraș, cea mai realizată, gestul simbolic al unui tată care recuperează rămășițele fiului său căzut pe
SPOIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289837_a_291166]
-
tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate, într-o cantitate mută. G. CĂLINESCU Temele literaturii sadoveniene? Natura, țăranul, provincia, trecutul istoric. Dar ce ne spun ele? Constituie ele „lumea” despre care scrie Sadoveanu? Sadoveanu nu scrie despre o lume: el creează o lume. Care nu este produsul
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de moravuri, ce vizează din nou mediul provincial într-una din ipostazele lui caracteristice: familia funcționarului mărunt, marcată deopotrivă de lipsuri materiale și de absența oricărei perspective. Dar dacă Spirache Necșulescu, om cumsecade și cu bun-simț, acceptă cu resemnare, cu placiditate chiar, neajunsurile, ceilalți membri ai clanului sunt roși de egoism, agitându-se în deșert, făcându-i lui Spirache reproș după reproș. Și deodată survine lovitura: o moștenire. Proaspăt îmbogățiții vor să-și depășească condiția, iar mijlocul este politica, astfel încât șarja
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
urmeze. Vedeți ce expresie are capul cașalotului? E cea pe care o avea cînd a murit, numai că unele din zbîrciturile mai lungi de pe frunte par să se fi șters între timp. Mie, fruntea asta lată îmi apare plină de placiditatea unei prerii, placiditate izvorîtă dintr-o indiferență filozofică față de moarte. Observați însă expresia celuilalt cap: uitați-vă la această uimitoare buză de jos, lipită întîmplător de bordul vasului, încît îi acoperă falca, într-un fel de îmbrățișare puternică. N-ați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]