123 matches
-
lobii urechilor și ți-am mursecat pielea din jurul buricului. Cel mai bine aș putea spune căstau cu atingerea. Ea pare să reziste tuturor atacurilor... ce-i drept, a fost distribuită cam peste tot: în scaune, în schimbătorul de viteze, în plafoniere, în centurile de siguranță - de frână de mână nici nu mai vorbesc - ba chiar ... Citește mai mult Mai am în rezervor puțină lumină pentru ochi -cam cât să privesc vară astamișcarea pe cer a stelei Betelgeuse.In vasul de expansiune
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
am ronțăit lobii urechilorși ți-am mursecat pielea din jurul buricului.Cel mai bine aș putea spune căstaucu atingerea.Ea pare să reziste tuturor atacurilor...ce-i drept, a fost distribuită cam peste tot:în scaune, în schimbătorul de viteze,în plafoniere, în centurile de siguranță -de frână de mână nici nu mai vorbesc - ba chiar... Abonare la articolele scrise de raul baz
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
CHEI" - CAPITOLUL 2 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Intrase intempestiv pe aleea blocului, parcă atrasă de un magnet. Nici nu observase că holul de la intrare abia se intuia, căci lipsea plafoniera. Cine s-o fi luat?! De fapt, fusese smulsă! Și când?! Funcționa doar lumina intermitentă de la ușa unui apartament de la parter. Îi era destul și atât Mirei ca să urce alert cele patruzeci de trepte până la apartamentul ei! Laserul brelocului legăturii
CAPITOLUL 2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342853_a_344182]
-
lobii urechilor și ți-am mursecat pielea din jurul buricului. Cel mai bine aș putea spune căstau cu atingerea. Ea pare să reziste tuturor atacurilor... ce-i drept, a fost distribuită cam peste tot: în scaune, în schimbătorul de viteze, în plafoniere, în centurile de siguranță - de frână de mână nici nu mai vorbesc - ba chiar și-n presurile găurite de atâta-mpotrivire a călcâielor. Apoi, cănd cheia o răsucesc în contact, se-ntâmplă uneori, dar tot mai rar în ultima vreme
ÎN ADÂNCURI de RAUL BAZ în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343496_a_344825]
-
din cauza emoțiilor că va fi ascultat, ci fiindcă fetele găsesc asta foarte „cool“ și rostesc cuvântul rotunjind buzele într-un fel foarte semnificativ. Cu rare excepții, toate își doresc să facă un tur cu mașina lui Robert și să atingă plafoniera cu ambele picioare, un exercițiu pe care fetele îl deprind foarte ușor chiar de la prima încercare. Robert a venit pe lume ca rezultat al unei iubiri neatente dintre un tânăr inginer cu mari perspective și o tânără romantică. Pus în fața
TÂNĂR DE VIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344723_a_346052]
-
din cauza emoțiilor că va fi ascultat, ci fiindcă fetele găsesc asta foarte „cool“ și rostesc cuvântul rotunjind buzele într-un fel foarte semnificativ. Cu rare excepții, toate își doresc să facă un tur cu mașina lui Robert și să atingă plafoniera cu ambele picioare, un exercițiu pe care fetele îl deprind foarte ușor chiar de la prima încercare. Robert a venit pe lume ca rezultat al unei iubiri neatente dintre un tânăr inginer cu mari perspective și o tânără romantică. Pus în fața
TÂNĂR DE VIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344723_a_346052]
-
dormea ghemuită pe mijlocul patului, iar cearceaful alunecase scoțându-i la iveală un sân micuț cât un măr ionatan de Voinești. Nu-și amintea când și în ce împrejurări a apărut femeia în peisajul camerei sale. Nici cine era. Aprinse plafoniera și atunci văzu că de fapt era Gina care, deranjată de lumină, deschise ochii și se ridică în șezut. - Ai reușit să te trezești? - Cum ai mai apărut și tu aici? Așa de beat am fost de nu-mi amintesc
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
dormea ghemuită pe mijlocul patului, iar cearceaful alunecase scoțându-i la iveală un sân micuț cât un măr ionatan de Voinești. Nu-și amintea când și în ce împrejurări a apărut femeia în peisajul camerei sale. Nici cine era. Aprinse plafoniera și atunci văzu că de fapt era Gina care, deranjată de lumină, deschise ochii și se ridică în șezut. - Ai reușit să te trezești? - Cum ai mai apărut și tu aici? Așa de beat am fost de nu-mi amintesc
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
așezat lângă el. Am mai făcut două curse. Pe unul îl cunoșteam, tov. Arghir de la Dopeve. Pe ceilalți nu-i știu. Nici pe dumneavoastră nu vă știu, de ce să nu recunosc? Paul, s-a recomandat, potrivindu-și freza în oglinda plafonierei. Unde vă duc? Am bodogănit adresa mea. Locuiam la capătul Pantelimonului. — Vă duc și p-ormă mă retrag. Se pornește circulația și se descurcă oamenii. Mă privea cu coada ochiului, vesel, bătând un ritm neauzit în roata volanului. De căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urmări în justiție pe toți cei care au locuit și au plecat din fosta lui casă. De ce? Fiindcă i-au furat lucruri care nu erau ale lor, ci ale lui personale, galeriile de la ferestre din lemn de nuc, niște aplice, plafoniere, ețetera. De unde știa, l-am întrebat. Se vede din stradă, prin geam. Am intrat înăuntru. Plafonul, într-un loc parcă era din paiantă din chirpici. Fusese construit un zid despărțitor care tăia holul, să separe familiile în trecere, apoi zidul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să-l relanseze fără să avertizeze pe nimeni... Reacționă din nou, simțind că o altă gînganie o deranja. Aruncă o privire spre picioare, dar nu desluși nimic În Întuneric. Intrigată de senzația care se repeta pe celălalt picior, Marie aprinse plafoniera. Cum stofa groasă a hainei o proteja, nu simți picioarele păroase ale micului crab care se tîra pieziș pe umărul ei; un al doilea se ivi, Înaintînd spre gîtul ei. Începu să fie cuprinsă de panică, simțind tot mai clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas. - Mai bine nu, mormăi ea. Cu arătătorul apăsă tasta de ștergere și ridică iute degetul de parcă simplul contact cu tastele o Înțepase. Alertat, polițistul opri brusc, Îi apucă mîna fără ca ea să se opună și o ridică la lumina plafonierei. Erau acolo, pe prima falangă a arătătorului și a degetului mijlociu. Înțepături, identice cu acelea de pe degetele lui Gildas și Yves. - Fără Ryan, acum aș fi moartă, rosti Marie cu voce lipsită de intonație. Lucas nici măcar nu Încercă s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas urcă la mezaninul sălii mari. Îl auzi scotocind printre mobile. - Ai dat de ceva? - Nu. Poate că Gwen i-a destăinuit unde erau lingourile, iar acum e deja departe. Camera, lipsită de mobile, nu avea nici un secret. Marie stinse plafoniera. În mișcarea pe care o făcu spre a se Întoarce, privirea ei prinse extrem de fugar ceva ce aducea a dîră de lumină pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bombat, acoperit de păr roșiatic, cârlionțat. Fața ascuțită, prelungă, cu plete dese, revărsate pe fruntea proeminentă. Ochii îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. Pe cap avea un fes tricotat, verzuliu. Se juca cu cesulețul-breloc atârnat de plafonieră. Îi dădea un bobârnac ușor și urmărea cum cesulețul se zbate, dând parcă să atingă parbrizul. Mormăi amuzat, pe jumătate întors spre șoferul care îl urmărea nehotărât ce să-i facă: - Până trece coloana. Apoi pornim. Coloana se scurgea, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai făcut un duș, apoi s-a culcat la loc. Bert adormise iar. Au fost treziți de un strigăt puternic: „Nu mișcă nimeni!“ Nu s-au mișcat, vedeau doar lumina unei lanterne Îndreptate spre ei. Apoi cineva a aprins și plafoniera. Thomas, În somn, Își trecuse un braț peste pieptul lui Bert. „Nu mișcați!“ Au fost fotografiați cu telefoanele mobile; doi bărbați În uniformă de polițist și un altul, un brunet cu chelie, civil, erau În dreptul patului; a venit și patronul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o baltă cu apă posacă și puturoasă. La vărsare, cârmi o cruciuliță peste dâmbul din vecinătatea cârciumii lui Laharie Tralala. Unde pișca pergamentul cu vârful creionului, locul atins se sucea ca o piele uscată de găină și fumega. În vinilinul plafonierei Daciei 1300, după atâtea pișcături, mai-mai se impregnase miros de friptură. Genel nu zărea ce face ăla în spate și clămpănea cam în sec. Diavolul își înălță, după o vreme, pupilele de pește fiert, cufundîndu-și-le într-o ceafă năclăită de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
guste, în viață, pielițele gurilor lor cum era de așteptat, se uniră împotriva ei. O bătură, o ocărâră și-o iubiră pe rând. Către patru noaptea, răzbiți, adormiră, unul lângă altul, tustrei ca franjurile dintr-o perdea, făcând, probabil, către plafonieră, expoziție de mari fesieri. Într-adevăr, căutîndu-l mult spre stânga, dincolo de muiere, Ho diábolos îl dibui, căzut din pat și inutilizabil, pe folositorul Genel. Îi adună țoalele, și-l așeză pe un umăr înfășurat într-un cearceaf, îl coborî scările
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pornit căldura, ești înghețată bocnă... și fă-te comodă! Se cunoștea nivelul de educație după modul cum învârtea cuvintele, parcă-i poruncea! El aparținea altei civilizații însă acum nu mai conta nimic! Ploaia, înverșunată bătea ca o tobă îndrăcită pe plafonieră; furtuna se pornise; apa curgea șiroaie, drumul nu se mai distingea și totul era înecat în zăpada care se topea imediat. Avea senzația că mașina plutește pe o peliculă infinită de lichid. Dacă șoferul nu urmărea șoseaua atent exista riscul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
care a vrut să-l facă de când am intrat în camera aceea de hotel. Sexul meu chircit se retrage repede ca un șoarece care traversează noaptea strada. Rămân în tăcere lângă ea, până când plânsul devine mai puțin sfâșietor, mai blând. Plafoniera din tavan, un oval de sticlă albă, un ochi orb, ne privește fără să ne aibă grija. — Nu reușești să nu te gândești, nu-i așa? O rafală de vânt deschide fereastra și aerul rece ne atinge trupurile goale. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea e, clar, o porcărie. Dar e minunat așa, în spatele clinicii, ca într-o tabără, ca într-o pedeapsă. E cam târziu, pastele sunt moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Era ceva cu „puicuțe asiatice“, cred. Sunt convinsă. Ce-o să facem? mă Întreabă ea, iar acest noi mi se pare pe cât de prezumțios, pe atât de corect. Nu o să facem nimic, asta o să facem. O să ne gândim la ceva. Sting plafoniera și-i las aprinsă veioza de lângă pat. Lângă ea, Într-o vază, e un fir de crin descompus rămas de la vizita Barbarei și a lui Donald. Nu Înțeleg, Kate, spune Momo. De ce-ar face Bunce una ca asta? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de culoare oranj a ecranului, semnaliză schimbarea direcției, mutând comanda din punctul median, încetini foarte lin până la oprirea completă a vehiculului sclipind de atâtea lumini roșii laterale. Presă, o dată, scurt, pe comanda B, pentru deblocarea deschiderilor autocarului și, după aprinderea plafonierelor și deplierea oglinzilor retrovizoare exterioare, ordonă apăsat, cu aceeași voce profesională: Doamnelor și domnilor, program de voie, please! Vă rog să poftiți! Ca explicație suplimentară pentru oprirea neprogramată în acel loc de pe imensa autostradă, afișându-și, printr-un un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
umanismul" său de ultimă eră, care îl făcea total plicticos: era liniștit, ironia mai domoală, însoțită de un surâs care nu se ștergea, limbajul cu tresăriri caustice și adesea memorabile. În acele zile fusese găsit de către soția lui, spânzurat de plafonieră, un flautist al Filarmonicii din orașul nostru. Petrică îmi povesti cu lux de amănunte această dramă, dar fără să se înfioare de ea, ba chiar râse de detaliul care o declanșase. Cică acest flautist era un om pasionat de meseria
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
caut mereu să te regăsesc. Ceva s-a întîmplat cu tine... (și coborâi în genunchi înaintea ei și îi căutai privirea, care se întîlni cu a mea, mare, cu pupila imens dilatată, deși camera era albă de lumina puternică a plafonierei). Știi? S-a întîmplat ceva. M-am adaptat ușor, trebuie să recunosc, mi-am spus: așa o fi, una e când trăiești doar iubirea, și cei ce se iubesc se văd numai pentru asta, chiar dacă zilnic, iar pe urmă se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în bibliotecă. Cărțile îmi defilară prin fața ochilor de la un raft la altul. Mă așezai la birou. "Cui mă adresez? mă întrebai. Ce fac studenții mei?" Făcui un gest de amânare... Ieșii din bibliotecă și intrai în dormitorul copilului. Nu aprinsei plafoniera, cea din hol lumina de ajuns patul fetiței. O văzui cum stătea și, fascinat, mă aplecai peste pătuțul ei. Întoarsă în mod nefiresc, fetița mea își căutase iarăși poziția chinuită în care o găsisem. În genunchi, cu micul ei corp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]