56 matches
-
proces de divinizare a culturii. Cu alte cuvinte, în mișcarea sentimentului religios se produce următoarea deviație: de la idolatrizarea făpturilor din natură la idolatrizarea plăsmuirilor de artă. Divinizarea culturii e un fenomen cunoscut îndeosebi de religia Eladei. Antropomorfică prin excelență și plasticizată prin capodoperele artistice ale inegalatului geniu grec, religia Eladei sfârșește prin absorbirea totală în frumusețea artei. Istoricii antichității ne vorbesc de frecvența cazurilor când cultul pseudo rcligios al formelor marmoreenc îmbrăca aspectul cu totul degenerat al misticismului erotic. E vorba
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
contururi materiale, nu e nevoie de bizara ipoteză a genialității latente și universale, de vreme ce dispunem de simțuri și de sentimentul frumosului, comun tuturor muritorilor. Ceea ce e altceva decât geniul. Deosebit prin excepționala putere vizionară și prin puterea de a o plasticiza în strălucitoarele forme concrete ale operei, geniul creator ne reamintește oricât de îndepărtat procesul creării lumii. De fapt, dintre toate lucrurile de pe pământ nimic nu pare mai apropiat de această idee. În procesul zidirii lumii, distingem tot două momente deosebite
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
imaginația (Viziuni antice). Este tărâmul poeziei, întrezărit, la modul simbolist, într-un absorbant „dincolo de orizont”. Instalat într-o Romă imaginară, poetul face, epicureic, elogiul vieții (Petronius către Eunyce), închină ode principiilor vitale (Isis, Lacrimile Soarelui), amestecând vis și realitate sau plasticizând grațios (Carmina). Recea detașare parnasiană, „teoretizată” într-o ars poetica, lipsește. Nota elegiacă, mai plină în volumul Domus taciturna, mișcă desenul și îi imprimă rezonanțele caducității. Elementele simboliste (parcul, grădina, parfumuri, mirajul depărtării, cântecul și plânsul fântânilor) tulbură „helenicul vis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
venea apoi dintr-un stil, deopotrivă al discursului și al gândirii. Sub raportul discursului, stilul „ultimului Socrate” (cum a fost numit adesea) implică tocmai eludarea demonstrației în favoarea „zicerii”; opiniile nu se întemeiază pe stringența argumentelor, ci pe abilitatea de a plasticiza abstracțiunile, pe tonul apodictic și pe plăcerea de a-și contraria auditoriul: „Americanii nu mor în război. Sunt supraînarmați. Dau lovituri zdrobitoare. La ei cine face economie de muniție răspunde în fața Senatului”, „I-am asemănat odată pe ruși cu vacile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290316_a_291645]
-
Kogălniceanu, V. Alecasndri, I. Ghica, G. Barițiu, A. Mureșanu și pe alți „campioni neobosiți ai inteligenței românești”,îi însuflețește o concepție iluministă, potrivit căreia școala poate fi transformată într-o puternică armă de afirmare națională.Cu știința de a-și plasticiza și nuanța observațiile, Kogălniceanu împarte laudele și criticile după măsura faptelor, văzând și în acest fel de activitate, un act de mare răspundere, cu urmări hotărâtoare pentru progresul culturii poporului său. Nu stăruim asupra celorlalte texte apărute în rubricile „Alegere
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
compozițiile - în special cele cu scene de muncă - sunt temele pe care artistul le abordează cu cea mai mare frecvență. Sub penelul său, materia se transfigurează activ încărcându-se de un lirism calm și dens structurat atât în lumea obiectuală, plasticizată de pictor, cât și în mediul ambiant al acesteia, în atmosfera ei. Sensibilul poet al naturii, în general, dar mai cu seamă al meleagurilor moldovene, al Iașului și al împrejurimilor sale, al vechilor cititorii și noilor construcții din această ilustră
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
mediocritatea „frumoasă” a altora. Dincolo de toate, ies în evidență câteva piese, precum Revenind la Vârciorova, Sămânțăresele, Analogii, Inscripție pe o pernă și altele adunate în volumul Vitralii, ce dau integral măsura talentului lui C., poet ce are forța de a plasticiza peisajul locurilor natale și de a evoca rodirile nesfârșite. Un ciclu final al Vitraliilor aparține ipostazei erotice, cu melancolii de vârstă și expresia sentimentului de profundă legătură cu gliile, de unde încrederea că gândul, „erete pe un cer planând/ Nu va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286200_a_287529]
-
eroare a tuturor mesajelor cu semnificație etică). În judecata daimonului pot fi citite, însă, și ecourile "informaționale" ale conștiinței reflectorii, cea care face apel la funcția reprezentațională a conștiinței și care este figurată în tradiția metafizică de modelul oglinzii (care "plasticizează una dintre funcțiile fundamentale ale conștiinței: funcția... reflectoriu-cognitivă"53). Cu alte cuvinte, fără identitatea structurală instituită de conștiință nu este posibilă prelucrarea ideală pe care o operează reflexivitatea, fără mijlocirea unui creator de corespondențe mimetice nu este de conceput însuși
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ordinar identic cu sine, lucrul este aici sacrificat (oferit) în vederea a ceva de ordinul semnificației. În configurația vizibilă se ascunde așadar cu totul altce‑ va, o configurație invizibilă. Lucrul este deci doar suportul, materia sau car‑ nea formei care exteriorizează (plasticizează) în sensibil conținutul operei de artă (semnificația ei interioară invizibilă). Dacă ar fi doar lucru, nu ar avea sens. Dacă ar fi doar sens, nu ar mai exista în lucru (adică ar aparține doar conceptului neîntrupat deci adevărului, nu și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
unui trup pe măsură, la dimensiunea marilor alcătuiri geologice sau cosmice, pe când la P. sufletul se dezmărginește înspre pustiu și epuizare. O translație similară cunoaște și motivul călătoriei. Zborul cosmic eminescian avea o destinație certă: absolutul, al cărui spațiu era plasticizat în imagini de o mare consistență, în timp ce la P. elanul își păstrează substanța și energia, dar, în lipsa unor modalități ontologice adecvate, rămâne irealizabil, iar sensul manifestării lui e și el ipotetic: „Pânză rămasă fără catarg,/ Desfășură-ți aripile mai larg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
erau iacobini de extremă stânga. Naziștii, la rândul lor, reprezentau darvinismul social într-o formă paranoică, dar și unii și alții împărtășeau aceeași dorință de a crea «omul nou», în fapt voința de a distruge autonomia individuală și de a plasticiza personalitatea până la completa contopire cu o comunitate desăvârșită, închipuită ca spațiu al fericirii și plenitudinii. Potrivit opiniilor lui P.P. Negulescu se poate vorbi de „ura nestinsă a comuniștilor față de cel mai bogat și destoinic decât tine”. Poate tocmai de aceea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ordinar identic cu sine, lucrul este aici sacrificat (oferit) în vederea a ceva de ordinul semnificației. În configurația vizibilă se ascunde așadar cu totul altce‑ va, o configurație invizibilă. Lucrul este deci doar suportul, materia sau car‑ nea formei care exteriorizează (plasticizează) în sensibil conținutul operei de artă (semnificația ei interioară invizibilă). Dacă ar fi doar lucru, nu ar avea sens. Dacă ar fi doar sens, nu ar mai exista în lucru (adică ar aparține doar conceptului neîntrupat deci adevărului, nu și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
ordinar identic cu sine, lucrul este aici sacrificat (oferit) în vederea a ceva de ordinul semnificației. În configurația vizibilă se ascunde așadar cu totul altce‑ va, o configurație invizibilă. Lucrul este deci doar suportul, materia sau car‑ nea formei care exteriorizează (plasticizează) în sensibil conținutul operei de artă (semnificația ei interioară invizibilă). Dacă ar fi doar lucru, nu ar avea sens. Dacă ar fi doar sens, nu ar mai exista în lucru (adică ar aparține doar conceptului neîntrupat deci adevărului, nu și
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
-o din nou în interpretarea mai ponderată a lui Kurt Masur cu Orchestra Națională a Franței) s-a impus - captivantă. De capacitatea lui Jurovski de a spațializa discursul muzical ține intensitatea lirismului din splendidul Adagio, iar darul său de a plasticiza imaginea sonoră dă o excepționala vitalitate scherzo-ului: plăsmuiri sfârtecate, grimase grotești pline de sarcasm (câtă asemănare cu scherzo-urile ,rele" ale lui Șostakovici!) dobândesc o violență neîndurătoare. Mai puțin i-a reușit ,Asceniunea" de Olivier Messiaen căreia nu i-
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
întîmplătoare, plină de misterul clipei, de veșnicia la purtător. Lipsa tot mai acută de timp a oamenilor se va traduce prin nevoia de timp condensat, iar literatura nu cred că are cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
o lectură adecvată a pildelor biblice, ci și o mărturie a modului în care metabolismul cultural al autorului s-a raportat la aceste texte. Pildele lui Isus sunt, pe de o parte, repere ale gândirii umane expuse somațiilor transcendenț ei, plasticizate sub forma unor narațiuni esențiale și, pe de alta, ele degajă, în semantica lor densă și austeră, ideea de indicație sau interdicție: „Pentru cei pregătiți, El (Iisus - n. m., I.B.) trebuie să funcționeze ca o indicație, iar pentru cei nepregătiți
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
limpezește versul, nu-l încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată a locurilor natale”. Cultul naturii solare, plasticizat în aceeași manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic ce-și caută cu fervoare și evlavie necontrafăcută „obârșiile”, încercând să restabilească, prin intermediul magiei verbului, legătura cu spațiul natal, cu o natură arhetipală, surprinsă în ceea ce are ea mai semnificativ ca
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
concentrația unor picături de venin. „Tovarășului Roman” (Valter) „îi place să se laude că decretul de colonel i l-a semnat Mihai I”. Leonard, un june cu veleități actoricești, obișnuiește să se înfășoare cu un cearșaf și să danseze languros, plasticizînd cuvintele lui Marx, „O stafie umbla prin Europa”. În „vremurile bune”, aproape „fiecare casă de rendez-vous era o facultate”. Dată fiind perioada pe care o are în vedere, cea a începuturilor regimului comunist în țara noastră, scriitorul își focalizează interesul
O miniJudecată de Apoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5435_a_6760]
-
care însăși Ťpoftirea înăuntruť fusese destul de greu credibilă) devin ocazii pentru veritabile triumfuri". Pe deasupra i se impută ultraprețuitului romancier distanța "prea mare" între "gesticulația nepretențioasă" a eroului cu indubitabil iz autobiografic și limbajul livresc de care face uz. O comparație plasticizează neajunsul astfel: "un fel de a vorbi sentențioas-pedant, care seamănă cu vorbirea adevărată ca o sonată cu un exercițiu Ťscolasticť din metoda de vioară". Apreciat sub raportul realizării fabuloase, al unei "halimale brăilene și bărăgănene", aduse "la zi" prin ambiția
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Lux - Îl cunoști - discutînd. Furnicături prin tot trupul. — Miller, haide! — N-am să uit niciodată ce au spus, Jack. Patchett i-a zis lui Lux: „Am substanțele necesare ca să-l Împiedice să mai facă rău cuiva, iar tu l-ai plasticizat“. Lux i-a răspuns: „Și-o să-i găsesc și un Îngrijitor“. N-am să uit niciodată ce glas avea atunci domnul Dieterling. A spus: „Iar eu i-am oferit lui Preston Exley un țap ispășitor În care crede, mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Capsule cu droguri scăldate În sîngele de pe podea. Fără pîngăriri artistice - omul trecuse de faza asta. Ed intră În bucătărie. Patchett către Lux, În 1939: „Am substanțele necesare ca să-l Împiedice să mai facă rău cuiva, iar tu l-ai plasticizat“. Dulapuri golite. Pe podea: furculițe și linguri. Ray Dieterling, În 1939: „Un țap ispășitor În care crede“. Urme de pași Însîngerate, care ieșeau și intrau. Omul făcuse naveta pentru a-și Împodobi opera. Lux: „O să-i găsesc și un Îngrijitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
reflectată, refractată, focalizată, o Înțelege oricine. A orbilor Însă, foști văzători, e doar o amintire, o aparență. Așa cum aparentă e și lucirea stelelor expirate demult pe la marginile galaxiei. Greu de ținut sub control admirația pentru adecvarea cu care Eminescu a plasticizat acest adevăr despre „Icoana stelei ce-a murit“. Era doar lumina fosilă a unui fost astru, după cum fosilă este și lumina din memoria orbilor, cea care dă splendoare doar de ei gustată chipurilor altfel comune ale unor femei cu biocîmpuri
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
văzută la scară și în iradiere universală. Gândirea pe marile coordonate reiese în primul rând din forța de demiurg cu care poetul domină dimensiunile și problematica majoră a existenței. Este suficient să amintim în acest sens măiestria cu care sunt plasticizate geneza și stingerea lumilor din Scrisoarea I, sau iradierile nemărginite din Luceafărul. Este ciudat și ține de mania asociațiilor erudite sonore, faptul că s-a căutat peste hotare originea viziunii spațiale infinite eminesciene, viziunea cosmică a autorului Luceafărului. În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
profilul spiritual al personajelor, orizontul lor de gândire este exprimat prin perspective spațiale adecvate. Palatul cu bolțile înalte și sumbre formează cadrul simțământului vag încă, dar totuși înalt al Cătălinei; nesfârșirea parcursă fulgerător de luceafăr în drumul său spre Demiurg plasticizează supramăsura patimii și natura superioară a lui Hyperion; dimpotrivă, ungherul întunecat din palat, unde pajul oprește prima oară prințesa, este pe măsura sentimentului celor doi fericiți pământeni, în contrast cu tot înaltul din care luceafărul nu va mai coborî, astfel încât cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
situarea orizontalei la nivelul de 3/4 sau 4/5 în care ne transmite liniște și echilibru, se poate ajunge la 7/8 sau 9/10, în care este accentuată starea ascensională, elevația sacră. Dorința unor creatori contemporani de a plasticiza elementele componente ale crucii, a adus alcătuiri plăcute pentru neinițiați, care nu se gândesc la semnificația fiecărei forme care compune crucea. Cele două forme constitutive au devenit curbe, crucea este strâmbată și își pierde semnificația și rolul său sacru. Așteptam
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]