54 matches
-
funcțiune și o pragmatică textuală a acesteia. S-a observat, pe bună dreptate, că Blaga folosește în discursul său "concepte-imagini" sau "aproximări simbolice" făcute unor esențe situate dincolo de sfera empiricului (adică transempirice); atare concepte-imagini sînt, altfel spus, "un fel de "plasticizări" ale rezultatelor cunoașterii teoretice"15, cu ele se pot face mult mai intuitive ipotezele și teoriile științei (vezi, bunăoară, "undele corpuscular-ondulatorii" sau "particulele de energie"). Aceste concepte-imagini, prin forța lor unificatoare propun înainte de toate o reducere a multiplicității sau a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
îndemână și persiflarea în absența distilării ironiei, pe fondul unui râs gâlgâitor („dicretul” imperial prin care beizadea Gheorghe era numit nu domn sau guvernator, ci „ban Craiovei”, „l-au făcut” pe fiul lui Șerban Cantacuzino „din cal măgari”), sincopat de plasticizări paremiologice, căci P., un Miron Costin cumva „miniaturizat” datorită vehemențelor, moralizează necontenit. Adevăratul scriitor este cel din prima parte a cronicii, memorialistul capabil să supună faptele și personajele care le produc unor analize atente, să descifreze intenții și mobiluri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
personalități ăși-a exersat această predilecție în Oameni cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii ceea ce ar însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocare de nuanțe, portretistică, în sens călinescian.Critic dogmatic, cu abuz de erudiție, uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ornamental”, ci viziune, structură, principiu al gândirii. Căutările autorului în sfera poeticii se întretaie, câteodată, cu cele ale lui Nichita Stănescu și Gh. Tomozei, cu care are nu puține afinități. Poezia sa se distinge prin tensiunea ideilor și puterea de plasticizare, prin frumusețea analogiilor și prin simplitatea profundă a discursului liric. C. a tradus din poezia lui A. Voznesenski, S. Kaputikian, L. Martânov ș.a. SCRIERI: Nopți albastre, Chișinău, 1962; Îndărătnicia pietrei, Chișinău, 1967; Versuri, Chișinău, 1969; Feciorii, Chișinău, 1971; Portret în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286320_a_287649]
-
G. Călinescu, în Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit în context, cu elemente împrumutate de predilecție din sfera modernității mașiniste și trimițând, ca modalitate de plasticizare, la ceea ce teoreticianul Voronca numește „o analogie de corpuri geometrice”, într-un paralelism cu constructivismul pictural. Oricum, deschiderea spre „realul” astfel conceput e una de tip panoramic și caleidoscopic, interesată de o cât mai vastă cuprindere a spectacolului cetății moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adaugă, ici și acolo, săgeți iuți, ironice. Rude peste veac - „cânticele țigănești” ale lui Miron Radu Paraschivescu. Pentru că piesele adunate „se smintise din calea lor”, editorul intervine, inventiv și cu un bun instinct, în recuperarea clarității și cu deosebire în plasticizarea expresiei. Același vers fluent și un duh al exuberanței verbale în mai toate cărțile populare pe care le prelucrează: Hristoitie au Școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834), Noul Erotocrit (I-V, 1837), Înțeleptul Archir cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
în stare". Iar în legătură cu autorul Necuvintelor apar asemenea aprecieri, presupunem că pentru unii iritante: Credem că "dreptul la timp" al poeticii nichitastănesciene este într-o măsură importantă grevat de ceea ce astăzi este perceput ca o indiscutabilă eroare: confundarea lirismului cu plasticizarea și sentimentalizarea ideilor. Creația văzută ca un produs exclusiv al minții și al speculațiilor pe care aceasta le învederează este capcana "noutății" stănesciene. Între uscăciunea poeziilor lui Nietzsche și maieutica parabolică a versurilor lui Nichita este o clară legătură, aceea
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
pus în problemă, „discutat”, fie de pe poziții de acceptare, fie de pe pozițiile îndoielii, nu o dată printr-o alternanță a atitudinilor. Alt tip se întemeiază pe contemplație și extaz. Fiind în bună măsură transverbală, emoția mistică își aproximează un limbaj prin plasticizări nuanțate, prin semitonuri. Caligrafia se manifestă ca un corespondent mundan al rîvnei de îndumnezeire. Raportul cu divinul nu constituie obiectul unei „demonstrații”, al unei „dezbateri”, ci al unor trăiri. „Adevărata milostenie, scrie Vladimir Soloviov, e relația pur morală, harică, cu
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
Haydn și Paul Constantinescu ori recviemurile lui Verdi, Mozart, Brahms Faure și Britten. Cu o gestică suplă dar severă, elastică dar sigură tălmăcește muzica invariabil cu frică de precizia intonației și a ritmicii, cu plecăciune față de sublinierea contrastelor dinamice și plasticizarea tempourilor ascunse. în fond, frazarea lui Horia Andreescu are o triplă descendență, axându-se pe conceptele lui Hugo Riemann despre timpul "greu" și timpul "ușor", pe disparitatea dintre accentele tonice și cele expresive surprinsă de Vincent D^Indy ori pe
Dirijatul ca proba de viata by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10142_a_11467]
-
porni acum chiar acum / dar nicăieri nimeni nu mă așteaptă") ori ca o secvență parabolică („ani de zile / bătuse la o poartă / în spatele căreia / erau doar hăul și pustia"). Într-un loc este confesiv asumat, deși nu fără adjuvantul unei plasticizări: „golul care mă absoarbe în fiecare dimineață / o încăierare cu propria spaimă / fără vreun zid / să-mi adăpostesc spatele / biciuit de cotidiene trădări" (absența). Dar nu golul specifică această producție în care de fapt predomină o aglutinare a materiei, o
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
fundamental al culturii române prin introducerea noilor concepții critice, a noilor criterii de disociere, a noilor idealuri, în ultimă instanță; despre conflictul lumilor în Baltagul sadovenian; despre simfonia (beethoveniana) a aspectelor stilistice din Răscoală lui Rebreanu; despre forță (argheziana) de plasticizare a verbului poetic blagian; despre proza de "observație și experiența" a lui Pavel Dan... și despre multe altele. Am să mă opresc doar, în încheiere, la un alt studiu din 1945, Un ev galant al lumii dunărene în creația eminesciana
Printre clasici by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17915_a_19240]
-
mormîntul). La prima vedere am putea vorbi de un bacovianism. Dar spre deosebire de bacovienii veritabili care se adîncesc în dezolare, degringoladă, destrămare, maramureșeanul nostru depășește negativitatea, ca să zicem astfel, din interiorul ei. Elementele cimitirului devin mesagere ale vieții, pretexte ale unor plasticizări robuste, degajînd o anume bonomie. Sicriul plutește ca o pasăre, două schelete cîntă la flaut, carnea cadavrului e de piatră și de miere, înmormîntarea unei actrițe se transformă într-un spectacol al femeii care sare din dric, trimite săruturi și
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Ritual șpedeapsaț). Pe de altă parte, aceeași materie e reabilitată grație luciferismului estetic, a convertirii sale la o expresivitate șocantă, compensatoare. Corespunzînd unei jubilații în negație, proprii artistului damnat, ea devine suportul orgolios al unui îndeajuns de complicat sistem de plasticizări, al unui limbaj așezat sub "stele demonizate". "Vaporizator de imagini", operînd cu "mii și mii de crime/ culese din ether", poetul ajunge la concluzia că "în oaza mea de umbră și cuvînt/ mă rușinez mereu de-atîta viață" și că "adevărul
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
Didahiile vădesc o certă creativitate verbală, raportabilă în mod util la generosul concept de "literaritate condițională", teoretizat de G. Genette. Rigorile exprimării în românește a unui univers funciarmente complex și abstract pentru un public neinițiat în subtilități teo-metafizice induceau imperativul plasticizării limbajului, cu toate inerentele și explicabilele stîngăcii. Conștientizîndu-și, de la bun început, menirea specială, Antim se arată compătimitor: "...să vă fiu de mîngîiare la scîrbele robiei cei vavilonești a lumii aceștia... și dimpreună cu dumneavoastră să pătimesc la toate cîte va
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
oricărui maestru de altfel”). Superioritatea față de „ceilalți extremiști” stă mai ales în faptul că „sub balastul diform al lexicului și sub pletora de imagini siluite, parcă s’ar întrezări ici-colo un simț de observație al naturii și un început de plasticizare. Fără amețeala doctrinei, d. Voronca ar putea schița unele mozaicuri descriptive, enervante prin conciziunea eliptică a sintaxei, dar captivante prin scînteierile multicolore ale figurației”. Emoțiile organice, simțul naturii și al peisajului sînt deziderate curente ale criticii conservatoare a lui Const.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anulează prin ea însăși”... Dacă Voronca e cel puțin „necontenit egal cu sine însuși” în falsificarea propriei personalități, cazul lui Fundoianu e mai grav, căci, abandonîndu-și disponibilitatea naturală pentru un „tradiționalism specific autohton” în linia pastelismului pillatian („un început de plasticizare a unei simțiri și o înfiripare de gînd în legătură cu un peisagiu”), poetul devenit „stegar al curentelor nouă” s-a simțit „obligat să’și deformeze scrisul, în credința că-l va putea cota pe piața literară á la hausse”; „sugestiile modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în acest sens, alături de alte așa-zise „plate asocieri, obscure și capricioase”, „contorsiuni stilistice care se pierd în vid, fără nici un răsunet”, „imagini forțate, absurde”. Trecînd însă peste „violența expresiei și manierismul imaginilor” (păcate grave...), criticul salută „ideațiunea organizată” și „plasticizarea conturată” a „structurii concepționale”: „Autorul are o tăioasă inteligență discursivă și o îndrăzneață facilitate de combinații lexicale”, care însă - aici e punctul nevralgic... - „nu se pot topi într-o sinteză emotivă”: „virtuozitatea” și „intenția artistică” sufocă „germinările spontane ale creațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește plasticizarea prin alternarea coloristică de alb și negru: "Jumătate Trup, jumătate Gând/ se târăște-n pulbere..." Poetul coboară în propriul lui infern: Pe străzi e frigul de care m-am temut/ Și o femeie-mi pare-a fi atât de fierbinte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
forme ovale, cu burta jivinei/ Înainte s-arunce în lume urlet divin". Cetatea cu lăutari și menestreli, Ierusalimul, drumul spre hagialâc, spre perfecțiune trece prin umilință, în volumul "Balcanice" (1970): "Cu orbii, vom cerși călare pe măgari". Cu o anumită plasticizare, mai accentuată pictural, poetul creează peisaje de basm, reînvie motive orientale covorul persan, ceașca cu ceai: "Covorul șters, pătat de dragoste și rugi/ mi-azvârle în auz glasul bostanului vecin/ și călători bătrâni pe cai de porcelan/ mișcăm rotila veacului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
solidarității, moartea eroică, sensul luptei, totul învăluit într-o aură de legendă. Cu cât înaintăm mai mult în volume, constatăm că imaginația stârnește stihiile, distilează practici milenare, le organizează în noi armonii, posibil reale. Motivul jertfei creatorului este impresionant prin plasticizarea împinsă aproape peste limitele posibilului, prin tonul familiar și o anume capacitate de a privi exterior lumea: "Toate ruinile trăiesc într-o legendă/ în care vine un bărbat pletos/ să le ridice iarăși pietrele la lună,/ cu sângele iubitei lui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Blanchot "Literatura și dreptul la moarte", conform căreia, dând nume ființelor, Adam le-a aneantizat. Lumea noțiunilor este tot atât de tristă în perfecțiunea ei ca o sferă 2. Ceea ce dă sens liricii în întreg volumul este zbaterea între cuvântul care încearcă plasticizarea lumii concrete, deși sunetele îl mișcă în timpi paraleli, în trecut, viitor și prezent, sau în lumi paralele, și cuvântul care definește o lume abstractă: "Doamne, Ptolomeu, blândule,/ niciodată nu mi se face dor de idei/ ci numai de lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în proximitate și cu dubla raportare (atracție și repulsieă față de ideea morții, de reificare și de putrefacția cadaverică. Producând imagini digitale ale trupului, biotehnologiile transformă corporalitatea într-un puzzle de biți, având toate proprietățile necesare mutabilității și (reăcombinării, asamblării și plasticizării. Avem de-a face cu o imagine „curată”, clinică și pură a morții, în condițiile în care „resturile” organice sunt înlăturate. Metodele și tehnicile medicale de virtualizare a corpului nu sunt însă private de problematici sociale și etice: de la posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din prima carte a lui S., Exerciții de apărare pasivă, sunt marcate de poetica generației optzeciste, lirica de aici putând fi definită drept „cerebrală, citadină și concretă” (Laurențiu Ulici). Sub armura poetului se identifică o structură sentimentală, nostalgică, înclinată către plasticizarea imaginii („... vigurosul trunchi al unei amiezi / Cu pistruii ploii în soare sunând ca bănuții de aur / O procesiune de arbori...”, Vremea cireșilor). Sunt caracteristice parafraza, ironia, referințele livrești și biografice, cu mari decupaje de album de familie: „Tatăl meu umil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289873_a_291202]
-
și ziceri populare care susțin ideile și concepțiile jurnalistului. Recursul la paremiologie, semn al experienței și al înțelepciunii populare, vine să sprijine demersul argumentativ conferind culoare și farmec textului. Adaptându-și mijloacele stilistice la specificul publicului cititor, jurnalistul recurge în plasticizarea ideilor prin formulări paremiologice de extracție populară: "Ungurii știu proverbul nostru: "românul nu uită niciodată" și ne-aducem aminte ca prin vis că un ziar unguresc se găsise să comenteze acest proverb în ton melancolic, știind că socotelile ce le
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ponderea și rolul idiotismelor în scrisul jurnalistic eminescian, Stelian Dumistrăcel remarcă: " Apreciind că mijloacele stilistice ale publicistului sunt adaptate la partener și la împrejurare, putem observa că în articolul de ziar, prin care se comunică și cu un cititor obișnuit, plasticizarea ideii se realizează frecvent prin formula de extracție populară"394. Astfel, expresii precum "câtă frunză și iarbă", "ca-n satul lui Cremine", "față cu Stan sau Bran", "de la creștet până-n tălpi", "cu ghiotura", "a tăia firul în patru", "a tăia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]