40 matches
-
cea mai numeroasă trebuie să-și impună voința celor puțin numeroși. Principiul majorității a fost admis și în federațiile politice, atât de frecvent întâlnite în istoria Greciei. În același timp, pornind de la realitatea existentă, dar și de la concepțiile aristotelice și platoniene, ar trebui să admitem că întrucât adevărata libertate politică se evidenția în aceea că fiecare făcea parte pe rând dintre cei care guvernau și dintre cei guvernați -, acolo democrația este "regimul majorității sărace", dar libere. Ceea ce nu corespunde întru totul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cunoască medicina Hippocratică, și Galenica. Aici, în Alexandria, plină de savanți și discipolii veniți de pretutindeni ca-ntr-o cetate a Soarelui, a luminii și luminării, erau prezente atâtea curente ideatice centrate pe mituri străvechi dar și filosofice ca: pitagoreene, platoniene, zoroastrice. Toți considerau că vindecarea se realizează și invocând forțele supranaturale. Preluate cu mai puțin discernământ, medicii nu au beneficiat prea mult în raport cu medicina hippocratică prin care tonifierea spiritului contribuie la eficiența tratamentului bine gândit. Diaspora le-a oferit evreilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
reia noțiunea de curaj difer] de la un popor la altul precum și de la o epoc] la alta. Socrate, Platon și Aristotel se opun formul]rii de mai sus, invocând caracterul atemporal al acestei calit]ți remarcabile care este curajul. În dialogul platonian intitulat „Laches”, Socrate i-a criticat pe generalii atenieni pentru faptul c] asociau în mod greșit curajul unui comportament stereotipic (de exemplu, a salva niște copii dintr-o cas] incendiat]) și pentru c] nu f]ceau distincția între capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi dominat de forța magică a unui zeu damnat să impună oamenilor un destin cosmic. Dacă viața Pământească răsfrânge structura și dinamica siderală, era fatal ca însuși corpul omenesc să fie considerat ca o oglindă a cosmosului (Eliade). Sufletul platonian are o componentă conștientă și o alta inconștientă participând la sufletul universal, noosul cosmic, prin invincibilul și eternul cu care este înzestrat. Cu toată conștientizarea și trăirea acestei identități, proprietatea creierului de afi în permanent contact cu "eternul" se petrece
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care „curge” dorința infinită, adică este lumea transcendență în care Îl vom urma pe Dumnezeu - dar Îi vom vedea doar „spatele” (De vită Moysis, 119). 25 De Hominis Opificio, P. G. XLIV, col. 189C. 26 Asupra statutului schimbător al formelor platoniene (în mintea lui Dumnezeu, în Logos, separate), conform H. Wolfson, The Philosophy of the Church Fathers, Cambridge, 1956, vol. I, 257f.; în special 270f., asupra lui Origen. Conform TE Pollard, Johannine Christology and the Early Church, Londra-Cambridge, 1970, p. 92
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
obicei ultimele două categorii împreună. Epistemologic, ajungem dincolo de noi înșine în propria noastră proiecție subiectivă a duratei nesfârșite în Dumnezeu. Dar, de asemenea, ne vom bucură și de o extensiune infinită care este posesiunea obiectivă a lui Dumnezeu. Astfel, doctrina platoniana conform căreia mai superiorul este prezent funcție de capacitatea mai inferiorului este aplicată în două moduri. Ajustarea de către Dumnezeu a realității Sale obiective la capacitatea noastră este (1) conceperea de către noi a infinității Sale că durata nesfârșita, (2) iubirea noastră viitoare
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
științei experimentale. Importanța sa nu se datorează metodei inductive, ci rolului pe care îl dă universului experimental și pragmatismul care însoțește opera filosofului. "Forma" este un concept preluat de Bacon din filosofia epocii, dar originea acestei concepții este în filosofia platoniană. Cuvântul forma (alături de cuvântul species) este o traducere în limba latină a termenului ειδος11. Cuvântul ειδος poate fi tradus mot-à-mot prin "a ști"12, dar în filosofia platonică acesta preia semnificația pe care a avut-o termenul ίδεά. Cei doi
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o trăsătură de psihologie românească, și anume: tendința noastră de a acuza mai repede un vinovat aproximativ, aflat la distanță, decît pe cel sigur și situat atît de aproape de noi. Și aducea în sprijinul unei atare forme de toleranță argumente platoniene: "Știți ce propunea autorul acela , care nu prea avea obiceiul sa glumească în asemenea materii? Propunea să pîrăști, pur și simplu. Să semnalezi frauda vecinului tău cu atît mai mare grabă cu cît vinovatul ți-e mai aproape de suflet. Și
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
descoperea, cel puțin în Cratylos, puncte de sprijin pentru ceea ce numim azi dimensiunea acțională a limbajului. În paragraful 387 b, Socrate replica: "Dar vorbirea nu este și ea o formă de acțiune?"62. Era acolo modul în care personajul acesta platonian socotea că se poate vorbi: nu "după bunul plac al omului", ci, dacă un atare act se petrece "în chip adevărat", "abia cînd ar rosti lucrurile după chipul și mijlocul prin care este firesc să le rostească ori să fie
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
limba (ca un ciripit bine organizat sau ca un joc de șah) și a considerat că o atare atitudine înseamnă un fel de "demisie din ființă sau de la accesul la ea". Și pentru Noica, interpretul atît de subtil al Cratylos-ului platonian, cuvîntul spune mai totdeauna "cu o treaptă peste ceea ce știi". Iar cînd el întreba cuvintele românilor și le lăsa, la rîndul lor, să-l întrebe -, nu făcea altceva decît să se ridice dincolo de ceea ce știm despre ele, acolo unde, prin
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ceea ce știi". Iar cînd el întreba cuvintele românilor și le lăsa, la rîndul lor, să-l întrebe -, nu făcea altceva decît să se ridice dincolo de ceea ce știm despre ele, acolo unde, prin cunoaștere, dezvăluim adevărata natură a limbii. În spirit platonian, pentru fiecare dintre cuvintele a căror arheologie de sens o făcea în rostirea românească, Noica afla ceea ce el însuși definea drept "cel de-al doilea nume", dincolo de cel dintîi, cel de suprafață și mai puțin propriu. Afla, altfel spus, o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a nefericirii, ci a timpului, vreau să spun sentimentul de a nu aparține timpului, de a-i fi exterior, senzația că nu-i al meu. Asta mi-a fost "nefericirea", aici trebuie căutată explicația "descompunerii" sau a "amărăciunii"". După care, platonian, exprima legătura osmotică ființă-timp, despre care ne spune că a scris în ultimul capitol al eseului său din 1964 (Căderea în timp): "Orice act presupune participarea la timp; acționezi fiindcă ești în timp, fiindcă ești timp; dar ce să faci
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
strânsă, avea un ton ferm și cumva încleștat : o rostire elaborată, definitiv formulată, irevocabilă. Convorbirile cu el erau mai mult spectacole de elocință decât propriu-zis dialoguri ; interlocutorul nu avea un rol esențialmente diferit de al interlocutorului lui Socrate în dialogurile platoniene. Uneori întrebările lui aveau un mobil secret de genul „anacreptic” (răsturnător), de fapt provocator, bunăoară : „Limba engleză? La ce ser-veșș-te această limbă ?”. Răspund eu: „La citit Shakespeare !”. Țuțea : „Un bar-baar !”. Dar alte dăți l-am auzit vorbind extraordinar despre Hamlet
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
temei al ființei; iubirea nu e, deci, o degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei dansează hăurile
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
unul monumental, comparabil, ca semnificație, cu arhitectura catedralelor gotice. O comparație destul de „romantică”, după părerea lui M.D.Chenu, care constată că planul de lucru al Summei conține mai degrabă un scenariu neoplatonic. Tratatul este astfel construit încât să respecte scenariul platonian al lumii ca emanație divină: prima parte vorbește despre Dumnezeu ca principiu, partea a doua tratează despre Dumnezeu ca scop final și Hristos ca partener al omenirii pe traseul de întoarcere la Dumnezeu, iar a treia parte studiază contextul creștin
Toma de Aquino () [Corola-website/Science/298960_a_300289]