38 matches
-
înger misterios îi prezintă eului creator o serie de viziuni succesive având în centru un staul, o biserică, o moară și o peșteră (E: 41-42). Modelul este circular, iar motivele dobândesc o semnificație particulară în contextul unor scheme de extracție platoniciana și creștină (iar juxtapunerea celor două scheme nu trebuie să ne surprindă: Friedrich Nietzsche observa, ulterior, că religia creștină este un platonism pentru mase, o filosofie deghizata în haine ecleziastice). Staulul este locul nașterii lui Christos, biserica trupul spiritual al
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
astfel încât artistul englez intra în contact cu numeroși intelectuali care îmbrățișează convingerile lui Nicolaus Cusanus. Teologul german nu intenționează, în niciun moment, să revoluționeze acea Weltbild a epocii sale, ci doar s-o conecteze pe această din urmă la tradiția platoniciana. Pornind de la premisa că toată cunoașterea este ignoranța și că, în maniera socratica, am spune, "cu cat omul își cunoaște mai bine propria ignoranța, cu atât va fi mai mare învățătură să" (1979, p. 9), Nicolaus Cusanus ajunge la concluzia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
altfel, ultimul secol a continuat revolta autorilor damnați sa fie doar „note de subsol la Platon”, a însemnat cel mai radical, fermecător și durabil proces intentat „Tatălui Logosului”. Sunt extrem de multe „capetele de acuzare”, aduse direct sau indirect filosofiei / filosofemelor platoniciene: primul ar fi evidențiat de maieutica socratică, de metoda descoperirii adevărului prin dezbatere (poate fi numită „filosofema dialogului” - filosofia este / ca dialog); al doilea rezidă în reliefarea necesității teleologice a filosofiei în viața publică, în democrație (poate fi numită „filosofema
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
o referință fără referent". Transcendența e goală. Astfel, mimul nu este un imitator, "el mimează imitația. Himenul se interpune între mimică și mimesis sau, mai curând, între mimesis și mimesis. Copie a copiei, simulacru care simulează simulacrul platonician, copia copiei platoniciene ca și draperia hegeliană care a pierdut aici iluzia referentului prezent, devenind astfel pierdute pentru cunoașterea absolută"117. Sunt, probabil, pagini dintre cele mai ingenioase care s-au scris vreodată despre mimesis-ul artei, care nu mai e mimesis în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sofiștilor. Totuși, gestiunea oikonomică în cetatea greacă necesita, chiar și la Platon, intervenția umană, pentru a atinge starea perfectă a organizării. Aceasta devine în creștinism punctul de convergență între ceea ce se moștenește din accepțiunea termenului la Aristotel și din cea platoniciană; întâlnirea va duce, prin reinterpretarea acordată de teocrația basileică, la asimilarea termenului în proiectul imperial de guvernare. În legătură cu această moștenire și cu resemantizarea noțiunii, Mondzain discută modul în care Sfinții Părinți au înțeles solidaritatea fundamentală dintre destinul imaginii artificiale (icoana
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care le construiește. Istoricitatea complexă a operei pleacă de la interpretările simbolurilor și sensurilor mitologice. Totodată, narativitatea simbolică dată de mitologie pune opera într-o zonă a nevăzutului și a descifrărilor. De aceea ermetismul și misticismul operei sunt exprimate prin poetica platoniciană care se formează prin tradiții și prin credințele poporului în mistere. Spiritul uman are inclinație spre miraculos, mistic și magic; noțiuni ontologice caracteristice mitologiei. Dar să nu uităm că imaginarul și iraționalul oferă o mitologie bazată pe puterea expresivă a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
terminologia filosofică a timpului va depăși în mod consistent viziunea platoniciană asupra trinității. La Platon apare ideea unei trinități consubstanțiale, Unul, Inteligența și Sufletul Lumii, temă care va face o prodigioasă carieră în tradiția care i-a urmat. Consubstanțialitatea treimii platoniciene nu va căpăta însă caracterul antinomic exprimat în doctrina creștină, ci va avea caracterul unei ierarhii care se deosebește și se împlinește datorită trecerii unuia în altul, fără încetare, a ipostasurilor, de la unul la altul, în măsura în care se oglindesc unul pe
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
conex, cel de analogie. În acest sens, ierarhia înțeleasă ca participare analogică la cunoaștere, și în mod mai radical, ca participare la ființă, va face mai cu seamă apel la schemele explicative sub care se găsește analogia în scrierile lui platoniciene. Platon susține posibilitatea analogică de participare a omului la adevărul ce poate fi găsit numai urcând către lumea atopică a Ideilor prin cunoașterea logos-ului ființelor. Este o contemplare ce înseamnă participare la Bine, de care omul se poate împărtăși
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
creatoare - "destipăritul soare" - Unul tânjind după condiția Multiplului din Eureka, sau, mai bine, principiul vital bergsonian, asemuit de filozoful francez cu "un centru de unde lumile țâșnesc precum jerbele unui imens foc de artificii" [s.n.]22, pentru care faimoasa metaforă 23 platoniciana din Republică (Cartea a VI-a) reprezintă o fericită, dar nu tocmai exactă, aproximare. Este mai curând "soarele hipogeic"24, "lumină visului"25, pe care poetul trebuie să le recupereze, din străfundurile propriei ființe, si sa le potențeze, pentru a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
atitudine rapsodica"5. Însă aiodos-ul antic apare adesea posedat de un furor poeticus și, inspirat de muze, glasul lui este, de aceea, profetic, iar el este văzut drept un mesager al zeilor. În "Republică", dar, mai ales, în "Ion", critică platoniciana, la care poetul român pare să adere, vizează tocmai acest aspect: dezvăluie alteritatea fundamentală a creației literare - opera se situează dincolo de proiectul inițial și de intențiile autorului ca subiect istoric, iar mecanismele ei intime îi rămân necunoscute: La fel stau
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
la adevăruri mai înalte. Plăsmuirea literară nu oferă dovadă peremptorie a Adevărului, dar instalează, în noi, dorința de a face tot posibilul pentru a-l găsi, de a ne ordona viața, ca o căutare a Adevărului, Frumuseții și Binelui. Doctrina platoniciana a poiesis-ului este apoi completată de teoria anamnesis-ului, în "Meno"18 și de cea "formelor", în "Phaedrus" -, ideea că ne naștem posedând toate cunoștințele și că înțelegerea noastră, depinde de descoperirea acestui Adevăr. Sufletul, care odinioară trăia în "realitate", este
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
56). În Pe strada Mântuleasa apare de mai multe ori, în legătură cu varii personaje structura "avea și el istoria lui"; legat de faptul că "fiecare nume de persoană își are istoria proprie"57, că fiecare nume este un mit (despre etimologiile platoniciene C. Noica 58 spunea că fiecare dintre ele poate fi considerată un mit al cuvântului respectiv, ele fiind înzestrate cu aceeași funcție pe care o au miturile, de a răspunde "acolo unde rațiunea n-ar mai putea triumfa nici măcar cu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ei înșiși platonicieni, asumându-și însă o învățătură diferită de ceea ce înțelegem azi prin „platonism” și, mai ales, dezvoltând nucleul filosofiei platoniciene până la atingerea unui grad maxim de originalitate. Multe dintre textele pe care le utilizau, de altfel, crezându-le platoniciene, erau de fapt inautentice. Ei nici nu se fereau, în fapt, să apeleze chiar și la texte epicureice sau aristotelice. Punctul de pornire al acestei tradiții se situează în Egiptul elenizat, la Alexandria, astfel încât și influențele dinspre religiile orientale și-
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]