40 matches
-
vedea că nu mai putem da vina pentru această uimire doar pe unul dintre cei doi termeni ai relației. 4.7.1 Platonismul și problema aplicabilității În disputa actuală din filosofia matematicii lucrurile stau astfel: această dispută se da între platoniști și nominaliști, iar punctul central îl ocupă așa numitul argument al indispensabilității. Am văzut în 4.5.4. că găsim în filosofia științei două răspunsuri la întrebarea "ce sunt teoriile științifice?": viziunea sintactica și viziunea semantică. Ce ne interesează în
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
miracol: faptul că matematica este aplicabilă. În filosofia științei, principala strategie a realistului este cea de a pleca de la succesul empiric al teoriilor actuale și de a argumenta că realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru acest succes. Strategia platonistului pare a fi, în acest context, cea de a-l forța pe realistul științific 98 să introducă în domeniul de entități a căror existență încearcă s-o justifice și obiectele matematice, arătând că același tip de argument care stabilește existența
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
justifice și obiectele matematice, arătând că același tip de argument care stabilește existența entităților teoretice, stabilește și existența entităților matematice. Pentru asta, el se folosește de teza indispensabilității. Dar această teză este la rândul ei un miracol. Deci, ce face platonistul este să înlăture un miracol folosindu-se de altul. Problema cu acest argument este că se pleacă de la o interpretare greșită a strategiei platonistului. Colyvan nu afirmă așa cum pretinde Garavaso, că argumentul indispensabilității nu este altceva decât o inferență la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
folosește de teza indispensabilității. Dar această teză este la rândul ei un miracol. Deci, ce face platonistul este să înlăture un miracol folosindu-se de altul. Problema cu acest argument este că se pleacă de la o interpretare greșită a strategiei platonistului. Colyvan nu afirmă așa cum pretinde Garavaso, că argumentul indispensabilității nu este altceva decât o inferență la cea mai bună explicație. El atenționează explicit că "Nu pretind aici că argumentul indispensabilității pentru entitățile matematice este doar o instanță a inferenței la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
bună explicație este un tip de argument al indispensabilității, astfel, cei care acceptă inferența la cea mai bună explicație au cel puțin simpatie față de acest tip de argument" (Colyvan 2001: nota 17, p. 8). În această situație, argumentul nostru cade. Platonistul poate răspunde " Da, nu avem o explicație pentru teza indispensabilității, iar faptul că matematica este aplicabilă este într-adevăr misterios. Dar pe mine nu mă interesează, pentru ca argumentul meu să funcționeze, decât ca matematica să fie aplicabilă iar asta nu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pentru ca argumentul meu să funcționeze, decât ca matematica să fie aplicabilă iar asta nu o contestă nimeni. Principala premisă a argumentului indispensabilității nu trebuie să spună și că aplicabilitatea matematicii este un fapt explicabil." La prima vedere, această "comoditate" a platonistului pare justificată. Strategia sa este de a da un argument deductiv pentru existența entităților matematice plecând de la faptul unanim acceptat că matematica este aplicată în știință. Un lucru important care trebuie remarcat în legătură cu această strategie este că se bazează pe
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
oamenilor de știință în descoperirea legilor lumii subatomice reprezintă o provocare puternică la adresa nominalismului. Dar am spus mai sus că naturalismul reprezintă un component important în argumentul indispensabilității. Astfel, argumentul lui Steiner poate fi privit și ca o provocare la adresa platonistului. Dacă vrea să-și susțină poziția, el trebuie să ia în serios problema aplicabilității. 4.7.2. Nominalismul și problema aplicabilității Am văzut în secțiunea precedentă că susținătorii unei viziuni realiste în filosofia matematicii trebuie să ia în serios problema
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
problema aplicabilității și am argumentat împotriva celor care consideră, ca și Azzouni, că nu avem de-a face cu probleme filosofice adevărate în legătură cu succesul matematicii aplicate. Unul dintre cele mai importante puncte ale capitolului 4. este reprezentat de argumentele împotriva platoniștilor și nominaliștilor de pe poziția problemei aplicabilității. În acest moment avem două alternative. Putem să continuăm în aceeași direcție, urmându-i pe Wigner, Hamming și Steiner și să argumentăm că nu se poate da un răspuns la această problemă, încercând apoi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
2.2. O soluție empiristă Am încercat, în capitolul 4 al acestei lucrări, să atrag atenția asupra unei probleme pe nedrept ignorată, în filosofia matematicii și am argumentat că aceasta este deosebit de relevantă pentru disputa actuală, din filosofia matematicii, dintre platoniști și nominaliști. Am atras, de asemenea, atenția că problema aplicabilității ar trebuie să le stârnească mai mult interesul realiștilor structurali. Am ajuns acum la cea mai dificilă sarcină pe care mi-am asumat-o în această lucrare: aceea de a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
astfel de explicații: aceasta diferă foarte mult, în funcție de tipul de concepție cu privire la obiectul de studiu al matematicii pe care o adoptăm. Am încercat să argumentăm în secțiunile 4.7.1. și 4.7.2. de mai sus că, în cazul platoniștilor și al nominaliștilor, este foarte greu de găsit o astfel de explicație. Asta nu înseamnă, desigur, că toate concepțiile propuse cu privire la natura entităților matematice întâmpină aceleași dificultăți ca și cele amintite. Capitolul 4 are ca scop doar atragerea atenției asupra
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
realism structural. Am văzut în secțiunea 5.2.1. că realiștii structurali au nevoie, pentru a-și susține poziția, de un răspuns la problema aplicabilității. Problema e că nu pot accepta orice răspuns. Dacă, de exemplu, ar ajunge nominaliștii sau platoniștii la un astfel de răspuns, nu l-ar ajuta cu nimic pe realistul structural. Acesta are nevoie de o soluție care să funcționeze și ca explicație a faptului că matematica ajută la reprezentarea structurii lumii, la nivel teoretic. Este greu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
legătură directă cu lumea fizică ar fi extreme de comod dacă s-ar putea extrage rădăcina pătrată și din numere negative, nu numai din cele pozitive" (Penrose 2001: 101). 85 De obicei, teza epistemologică nu apare explicit în formulările poziției platoniste, dar dacă ținem cont că "indiferent cât de puternic este cazul prima face pentru realismul matematic, nu poate sta doar ca o doctrina ontologică" (Resnik 1997: 85) ci trebuie să fie însoțit de o epistemologie potrivită, ne dăm seama că
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sale pentru Federico da Montefeltro din secolul al XV-lea primul eseu din primul volum a fost de fapt un eseu anti-creaționist cu mari suspiciuni asupra autorului, intitulat "Despre Eternitatea Lumii"22. În concluzie, s-a scris mult despre creaționismul platoniștilor renascentiști, totuși asupra eternalismului renascentist, atât în secolul al XV-lea, care nu a prea fost studiat, cât și în secolul al XVI-lea, în care s-a pus accent pe atenția asupra figurilor neortodoxe, sincretice cum ar fi Giordano
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
fost consecvențe la nivel intern. Cu siguranta Bruni cunoștea ideea controversată că lumea ar putea fi eternă și necreată, dar nu există nici un indiciu că el ar fi fost un eternalist. Într-o scrisoare a lui Bruni din perioada să platonista de început către Ioan al XXIII-lea, acesta îl laudă pe atenian pentru doctrinele avansate, inclusiv "crearea lumii de către singurul Dumnezeu adevărat", care erau "conforme credinței noastre" (Hankins, 1994, p. 54 ). Este interesant de observat că spre deosebire de istoricii români cunoscuți
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
noi. O lume exterioară ca materie absolută fără legătură cu un observator nu există. Universul nu poate exista dacă nu există o minte perceptoare. Collier a fost influențat de "Un eseu despre teoria idealului sau a lumii inteligibile", scris de platonistul de la Cambridge, John Norris (1701). Cartea populară a lui Bertrand Russell "Problemele filozofiei" dezvăluie premisa tautologică a lui Berkeley pentru promovarea idealismului: Filozoful australian David Stove a criticat aspru idealismul filozofic, argumentând că el se bizuie pe ce ceea ce el
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]