95 matches
-
Burgundia, regele Burgundiei Transjurane, în schimbul renunțării de către acesta la pretențiile asupra coroanei Italiei. La moartea regelui Lotharingiei Lothar II, teritoriul acestuia este împărțit între frații săi Ludovic Germanul și Carol cel Pleșuv. La moartea fiilor și urmașilor lui Carol cel Pleșuv, domeniile acesora intră în posesia lui Carol al III-lea, fiul lui Ludovic, însă unitatea domeniilor este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. În acest context, Rudolf din familia Welfilor, conte
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
II-lea, în lipsa moștenitorilor direcți ai acestuia au urmat câteva decenii de confuzie. Coroana imperială a fost inițial disputată între conducătorii carolingieni din Francia Occidentală (viitoarea Franță) și Francia Răsăriteană (care va deveni Germania), cu primul rege occidental (Carol cel Pleșuv) și apoi răsăritean (Carol cel Gras) devenind primii doi împărați. Ca urmare a depunerii celui din urmă, nobilii locali — ducii Guy al III-lea de Spoleto și Berengar I de Friuli — și-au disputat coroana imperială, în vreme ce intervenția externă nu
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
antichitatea timpurie și prin funcționarea unor centre culturale laice și religioase, care au permis crearea condițiilor necesare pentru înviorarea culturii. Între anii 794 (moment în care Carol cel Mare începe construcția palatului de la Aachen) și 877 (anul morții lui Carol Pleșuvul) se poate remarca faptul că atât Carol cel Mare, cât și Ludovic cel Pios au simțit nevoia de a se alipi puterii spirituale, reprezentată prin clerici, din dorința de a păstra cu ajutorul acestora omogenitatea statului franc, în condițiile în care
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Franței, între orașele Montmédy, Stenay și Damvillers, pe teritoriul actualei comune Juvigny-sur-Loison. Potrivit tradiției, abația de călugărițe a fost fondată în 874 de către regina Richilde, a doua soție a lui Carol Pleșuvul (nepotul lui Carol cel Mare) și de către Carol Pleșuvul. În abație, la 6 iunie al acelui an, au fost depuse moaștele Sfintei Scolastica, sora Sfântului Benedict de Nursia. Însă aceste moaște au fost uitate și „redescoperite”, prin revelație divină stareței abației abia pe la sfârșitul scolului al XI-lea. Vândută
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
textelor vechi și introducerea limbii latine ca limbă literară, fapt determinant pentru evoluția ulterioară în istoria culturală a lumii apusene. Între anii 794 (moment în care Carol cel Mare începe construcția palatului de la Aachen) și 877 (anul morții lui Carol Pleșuvul) se poate remarca faptul că atât Carol cel Mare, cât și Ludovic cel Pios au simțit nevoia de a se alipi puterii spirituale, reprezentată prin clerici, din dorința de a păstra cu ajutorul acestora omogenitatea statului franc, în condițiile în care
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
împărat în 834 și și-a iertaf fii rebeli. În 840, împăratul Ludovic a murit. A urmat un război civil, prin care Lothar s-a aliat cu Pepin al II-lea, fiul lui Pepin al Aquitaniei, împotriva lui Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanicul. Fiecare tabăra a eliminat nobilii și clericii locali din părțile adverse. Le-au confiscat domeniile acestora și le-au distribuit supușilor fideli După multe lupte, în 843, prin Tratatul de la Verdun, cei trei frați au decis o
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
Lothar a primit titlul de împărat, Italia, teritoriul dintre Ron și Rin până la Frizia, fiind denumită Lotharingia. Ludovic Germanicul a primit partea de la est de Rin, orașele Speier, Mainz și Worms, de pe malul de vest al răului, iar Carol cel Pleșuv a primit partea de la vest de Ron și Meuse, și Aquitania. Tratatul a fost rezultat în urmă unei negocieri dure între frați, dar nu s-a garantat stabilitatea noilor regate. În 858, Ludovic Germanicul l-a atacat pe Carol cel
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
fiul lui Amalgaid, au fost uciși de Cellach, fiul lui Dúnchad. Kenneth al III-lea a fost ucis în luptă, la Monzievaird în Strathearn de Malcolm al II-lea, în 1005. Prin tradiție, s-a presupus că regele Eógan cel Pleșuv al Strathclyde-ului a murit în bătălia de la Carham și că regatul a trecut de atunci în mâinile scoților. Există însă dovezi foarte vagi în acest sens. Nu este deloc sigur că Eógan a murit la Carham, și este destul de clar
Casa de Alpin () [Corola-website/Science/331044_a_332373]
-
astfel Lothar II primește partea de nord, , Carol primește partea de mijloc, Regatul Provence și Ludovic primește Italia. Teritoriul Lotharingiei corespunde actualmente teritoriilor: La moartea lui Lothar II teritoriul său este împărțit între unchii săi Ludovic Germanul și Carol cel Pleșuv prin Tratatul de la Meerssen. Astfel Ludovic primește partea orientală a Lotharingiei ce conținea Frizia, Aachenul, Stavelot, Metz, si Basel iar Carol primește partea orientală ce conținea localitățile Liège, Visé și Maastricht. La moartea lui Ludovic, teritoriul estic al Lotharngiei intră
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea. Aceste saga au fost cultivate pe tot teritoriul locuit al Islandei. Cele mai cunoscute și apreciate saga sunt, în pătrarul de vest al insulei, „Saga despre Egill, fiul lui Grímr cel Pleșuv” ("Egils saga Skallagrímssonar"), „Saga despre frații de cruce” ("Fóstbrœðra saga"), „Saga despre Gísli, fiul lui Súr” ("Gísla saga Súrssonar"), „Saga despre Gunnlaugr - Limbă de Șarpe” ("Gunnlaugs saga ormstunga"), „Saga despre oamenii din Valea Somonului” (Laxdæla saga). În pătrarul de nord
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
Transjurană" și Regele Carol al Regatului Provence care obține "Burgundia Cisjurană" și Provence. Teritoriul Comitatului Bourgogne făcea parte din Burgundia Transjurană. La moartea regelui Lotharingiei Lothar II, teritoriul acestuia este împărțit între frații săi Ludovic cel German și Carol cel Pleșuv. La moartea fiilor și urmașilor lui Carol cel Pleșuv, domeniile acesora intră în posesia lui Carol al III-lea, fiul lui Ludovic, însă unitatea domeniilor este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
Burgundia Cisjurană" și Provence. Teritoriul Comitatului Bourgogne făcea parte din Burgundia Transjurană. La moartea regelui Lotharingiei Lothar II, teritoriul acestuia este împărțit între frații săi Ludovic cel German și Carol cel Pleșuv. La moartea fiilor și urmașilor lui Carol cel Pleșuv, domeniile acesora intră în posesia lui Carol al III-lea, fiul lui Ludovic, însă unitatea domeniilor este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. În acest context, Rudolf din familia Welfilor, conte
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
niciunui moștenitor masculin. În schimb, împăratul Ludovic a început negocierile cu Ludovic Germanul, regele din Francia Răsăriteana, pentru a-i acorda acestuia moștenirea Imperiului. Pentru a o pune pe Engelberga pe linie moartă, nobilimea l-a ales pe Carol cel Pleșuv, regele din Francia occidentală, atunci când Ludovic a murit. Boso al V-lea de Arles, un credincios al lui Carol, a răpit-o pe Engelberga și pe singură să fiica rămasă în viață, Ermengarda. Pe această din urmă a silit-o
Engelberga () [Corola-website/Science/325421_a_326750]
-
al lui Carol, a răpit-o pe Engelberga și pe singură să fiica rămasă în viață, Ermengarda. Pe această din urmă a silit-o să îl ia de soț în iunie 876, în același timp în care regele Charles "cel Pleșuv" l-a numit guvernator în Italia sub titlul de "dux". Odată Engelberga înlăturata, Boso s-a autoproclamat rege de Provence în 15 octombrie 879. Ca rezultat, Engelberga a fost alungata în Suabia. După ce forțele lui Carol cel Gras au ocupat
Engelberga () [Corola-website/Science/325421_a_326750]
-
era amenințată. Ca urmare, în anul următor, fratele sau nepotul de frate al lui Gruoch, care ar fi putut deveni în cele din urmă rege, a fost ucis de Máel Coluim. Prin tradiție, s-a presupus că regele Eógan cel Pleșuv al Strathclyde-ului a murit în bătălia de la Carham și că regatul a trecut de atunci în mâinile scoților. Există însă dovezi foarte vagi în acest sens. Nu este deloc sigur că Eógan a murit la Carham, și este destul de clar
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
markgraful Luitpold, conte de Scheyern, posesorul unor domenii bavareze întinse, guverna Carintia, constituită ca marcă (provincie de graniță) de apărare la frontiera sud-estică a Bavariei. El a murit în timpul marii confruntări cu ungurii, din 907, însă fiul său Arnulf "cel Pleșuv", încheind pace cu invadatorii, a devenit duce de Bavaria în 911, unificând Bavaria și Carintia sub o singură domnie, sub dinastia Luitpoldingi. Regele Germaniei, Conrad I l-a atacat pe Arnulf după ce acesta refuzase să îi recunoască supremația, însă expediția
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Germaniei, Conrad I l-a atacat pe Arnulf după ce acesta refuzase să îi recunoască supremația, însă expediția a eșuat. În 920, succesorul lui Conrad I pe tronul Germaniei, Henric I "Păsărarul" din dinastia ottonilor, l-a recunoscut pe Arnulf "cel Pleșuv", confirmându-i și dreptul de a numi episcopi, de a bate monedă și de a emite legi. Un conflict cu puterea centrală a izbucnit avându-i ca protagoniști pe fiul și totodată succesorul lui Arnulf Eberhard și fiul lui Henric
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
persoana lui Arnulf, frate al lui Eberhard, ca reprezentant al puterii regale centrale. La moartea în 947 a lui Berthold, Otto a acordat ducatul propriului său frate, Henric I, care s-a căsătorit cu Judith, fiică a ducelui Arnulf "cel Pleșuv". Bavarezii nu au fost mulțumiți de domnia lui Henric I, și sunt consemnate dese dispute între duce și populație. Invaziile ungurilor au luat sfârșit în 955, odată ce au fost înfrânți decisiv de Otto "cel Mare" în bătălia de la Lechfeld, iar
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
domniei lui ducelui de Burgundia, Filip cel Bun (1419-1467) și Carol Pleșuvul (1467-1477), Woerden s-a bucurat de o perioadă de pace fără precedent, și deja în 1477 populația ei aproape s-a triplat, la aproximativ 1920. Moartea lui Charlol Pleșuvul înaintea porților din Nancy a fost preludiul unei neliniști reînnoite, atât cu Utrecht cât și cu Ducatul de Guelders, iar orașul a suferit dificultăți economice, din cauza aceasta. Domnia lui Carol V a fost o perioadă de relativă pace și prosperitate
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
în Alsacia. În 879, a fost lovit de trăznet, devenind indisponibil, iar Ludovic a devenit succesorul său în Bavaria, pe care a preluat-o un an mai târziu, când Carloman a murit. În noiembrie 878, după moartea lui Carol cel Pleșuv, moștenitorul acestuia, Ludovic cel Bâlbâit și vărul său, Ludovic cel Tânăr și-au promis la Voeren, în Flandra, să își respecte reciproc succesiunile și să nu emită pretenții asupra teritoriilor celuilalt. Tratatul a fost curând pus la încercare, atunci când Ludovic
Ludovic cel Tânăr () [Corola-website/Science/325341_a_326670]
-
-lea cel Gângav ("fr." Louis II le Bègue) (n. 846, Compiègne — d. 10 aprilie 879, Compiègne)a fost regele Franței între 877-879, conte de Autun între 866-867, precum și rege al Aquitaniei între 867-879. Ludovic a fost fiul lui Carol cel Pleșuv și al Ermentrudei de Orléans. În 867, sub domnia tatălui său, este încoronat rege al Aquitaniei. Când în anul 875 tatăl său a devenit împărat al Sfântului Imperiu Roman, a plecat să apere Italia și l-a lăsat pe Ludovic
Ludovic al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/298993_a_300322]
-
secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea. Aceste saga au fost cultivate pe tot teritoriul locuit al Islandei. Cele mai cunoscute și apreciate saga sunt, în pătrarul de vest al insulei, „Saga despre Egill, fiul lui Grímr cel Pleșuv” ("Egils saga Skallagrímssonar"), „Saga despre frații de cruce” ("Fóstbrœðra saga"), „Saga despre Gísli, fiul lui Súr” ("Gísla saga Súrssonar"), „Saga despre Gunnlaugr - Limbă de Șarpe” ("Gunnlaugs saga ormstunga"), „Saga despre oamenii din Valea Somonului” (Laxdæla saga). În pătrarul de nord
Saga () [Corola-website/Science/298231_a_299560]
-
francilor. Astfel, partea centrală revine primului născut, Lothar, care pierde titlul imperial, dar păstrează cele mai importante orașe, Aix-la-Chapelle și Roma; partea estică a imperiului revine lui Ludovic Germanicul, al doilea născut, iar regatul vestic îi revine lui Carol cel Pleșuv, cel mai mic dintre fiii legitimi ai lui Ludovic cel Pios. După împărțirea imperiului între cei trei nepoți ai lui Carol cel Mare prin Tratatul de la Verdun în 843, Carolingienii au continuat să rămână la tron în toate cele trei
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
Balduin al II-lea (n. cca. 865 - d. 10 septembrie 918), supranumit "Calvus" ("cel Pleșuv") a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte. Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare. În
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]
-
cca. 865 - d. 10 septembrie 918), supranumit "Calvus" ("cel Pleșuv") a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte. Balduin a fost fiul contelui Balduin I de Flandra cu Iudith, fiică a regelui Carol cel Pleșuv, și prin aceasta descinzând din Carol cel Mare. În 884, Balduin s-a căsătorit cu Aelfthryth (Elftrude, Elfrida), fiică a regelui Alfred cel Mare al Wessexului. Scopul imediat al acestei alianțe anglo-flamande era acela al sprijinirii lui Balduin în controlul
Balduin al II-lea de Flandra () [Corola-website/Science/328386_a_329715]