61 matches
-
a făcut! Bine le-a făcut! 21 septembrie Sub înaltul patronaj... Formulă subțire la origini, preluată abuziv de grosierii comuniști și exacerbată sub pantofarul epocii de aur. Conținînd, de altfel, o flagrantă contradicție în termeni, dacă juxtapunem rădăcina "patron" colectivismului plebeian. Preluată, la rîndu-i, de moștenitoarea directă, actuala administrație neocomunistă, și aplicată, indistinct, unde vrei și unde nu vrei, sub zîmbetul paternel al unui Iliescu ce vrea să ne convingă că fanul lui din mulțime, care acum cinci ani urla ceva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
filosofie, îndepărtată de modelul celei moderne, decăzută și redusă la teoria cunoașterii; o filosofie activă ce contrazice modul de viață filosofic consacrat (devenind, astfel, ne-filosofică). Greutatea reconstrucției acestei noi atitudini în fața vieții vine și din augmentarea desigur, în sens plebeian, degradant față de spiritul nobil a pretențiilor științei de a asigura adevărul. Cum știm, "Dumnezeu a murit". Toate faptele omului întreaga istorie a contribuit la deicid, deși toate, fără excepție, îl invocă și încearcă să-l justifice.Totuși, "Dumnezeu a murit
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
1981, Opere - V, Editura Muzicală, București Brânda, Nicolae, 1991, Mituri ale antropocentrismului românesc (I - Miorița), Cartea Românească, București Bréhier, Émile, 1945, Histoire de la philosophie (vol. I: L’Antiquité et le Moyen Age), PUF, Paris Bristol, Michael, 1985, Carnival and Theater: Plebeian Culture and the Structure of Authority in Renaissance England, Methuen, New York Bromberger, Christian, 1990, „Paraître en public: des comportements routiniers aux évènements spectaculaires”, În Terrain, nr. 15 Bromberger, Christian, 1995, Le match de footbal. Ethnologie d’une passion partisane à
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
analitic, I, 199-201; Alex. Ștefănescu, Sub dictatura prostului-gust, RL, 1999, 43; Dicț. esențial, 79-82; Gh. Grigurcu, O struțocămilă ideologică, RL, 2000, 15-18; Manolescu, Lista, I, 15-18; Popa, Ist. lit., I, 613-618, passim, II, passim; Alex. Ștefănescu, Mihai Beniuc sau Insolența plebeiană, CL, 2003, 3. R.S.
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
norocul ca Istrati să scrie în limba natală. POMPILIU CONSTANTINESCU Într-un veac de deshidratare, de anxietate, care ia toate aparențele unei clinici psihopatologice, Panait Istrati a fost un om viu, un om adevărat, un autentic. [...] Cu o energie oarecum plebeiană, de veșnic răzvrătit, s-a exprimat întreg, fără sfială și fără rușine. A făcut profesiune de om, în timp ce se face din ce în ce mai mult profesiune din tăierea firului în patru. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Kyra Kyralina, pref. Romain Rolland, Paris, 1924; ed. (Chira
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
vehement hugolian, opțiuni democratice republicane și, strălucită oratoare, reprezintă decenii de-a rândul, la solemnități, regimul, cineva numind-o malițios „muză oficială a celei de-a treia Republici”. Sfidându-și mediul social, se recunoaște atee și voltairiana, îl agreează pe plebeianul Émile Zola, agită adeziuni radicale de stânga - în 1894 combate și ea de partea dreyfusarzilor, atrăgându-și ocara „Gavroche de Byzance” -, în 1914 compune poemul Moartea lui Jaurès, în memoria „apostolului” socialist asasinat, Léon Blum îi e prieten și, cu toate ca
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
la rândul lui și să fie înlocuit. Subt aparențe întortocheate, suflete simple se trudeau să ducă un trai complicat, și firi echivoce trăiau subt firme vechi si oneste. Un iarmaroc! Fata de mahala dispăruse sau era exotică, și profesiile noi, plebeiene, dactilografia și manichiura, schimbaseră forma mahalalei. Șoferul era chintesența băiatului de mahala trecut prin mecanică ca prin foc, pentru a lua forma selectă care ieri încă ducea la "orice". Se înălțau însă acum pentru marconisme aeriane niște antene subțiri, care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
culmea, fericirea supremă, nu era, În cele din urmă, un lucru bun. A fost nevoie ca filozofii și alți specialiști În domenii abstracte să umble pe jumătate rătăciți prin pădurea propriilor lor elucubrații despre aproape și zero, care este modul plebeian de a spune ființă și neant, pentru ca bunul simț comum să se prezinte În mod prozaic, cu hârtie și creion În mână, și să demonstreze prin a + b + c că existau chestiuni mult mai urgente la care trebuia să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
compensare la adversitatea care m-a bătut pân-acuma. Mă voi mulțumi cu foarte puțin. Acolo cea mai mică atențiune, o privire binevoitoare, o strângere de mână, dată nu în silă cu un singur deget fricos de mânjire la contactul plebeian, mă vor plăti de extrema nesocotire sub apăsarea căreia am îmbătrânit [...] Gândesc că Take, cum îl știu om bun, mă va pune la masa lui, bogată ori săracă, în cel din urmă loc din coadă, mă va pune însă la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
folosiți. Căci înțeleși nu vor fi niciodată. Și apoi, să spunem esențialul: iubesc viața și asta-i adevărata mea slăbiciune. O iubesc atât de mult, încât nu-mi pot închipui nimic în afara ei. O atare lăcomie are în ea ceva plebeian, nu găsiți? Aristocrația implică neapărat o anume distanță față de tine însuți și de propria-ti viață. Dacă trebuie, mori; te frângi, dar nu te înclini! Dar eu mă înclin, pentru că mă iubesc. După cele povestite, ce credeți c-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
și se gîndește încă în funcție de ele. Dar motivele invocate mai sus ne interzic să le acceptăm. De fapt, mulțimile sau masele (psihologic vorbind, cei doi termeni au același sens) sînt o realitate autonomă. Nu se mai pune problema dacă sînt plebeiene sau burgheze, criminale sau eroice, smintite sau sănătoase. Ele sînt o formă colectivă, o formă colectivă de viață prin excelență, și acest lucru e suficient. Și prin ce-ar fi faptul acesta o descoperire? mă veți întreba. Concepțiile curente ascund
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vizibil și a necunoscutului prin cunoscut. Toate religiile au generat, lezând însăși natura transcendenței, arte vizuale și opere de elocință și au constrâns transcendentul să renunțe la prestigiul ineficace al vidului și tăcerii și să accepte, din rațiuni electorale, ofensa plebeiană a imaginii și cuvântului. "Povestea" și "desenul" au pătruns în spațiul inexprimabilului și al fără-de-chipului. Evident, bietul spirit întrupat, aruncat etc. trebuia să se sprijine pe "ceva" pentru a face saltul către originile Proiectului. Anatomia corpului, arborele, aripa, puntea, pragul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
societății, care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice, nici recurgând la violență. Concluzia este că cele mai apărate (stabile) sânt societățile care, din cauza bogăției, nu au plebe (ca Elveția sau Norvegia) și cele mai expuse, societățile sărace și "plebeiene", ca România etc. 5 iunie Vorbele teribile ale oamenilor mari unii despre alții, mai ales când sânt lansate "cu drag", de pe platforma unei prietenii consacrate de o viață. Numai așa injuria poate să devină cordială, pentru că se bucură de imunitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conflictul dintre un om cu simțul realității și un fantast. Pentru Ion Luca, pasiunea genealogistică și lectura furibundă a Almanahului Gotha erau mofturi primejdioase, dacă nu chiar simptome de scrînteală. [...] Obsedat de blazon, Mateiu nu putea ierta tatălui său spiritul plebeian, lipsa de morgă și de stil"; Teodor Vârgolici crede a găsi explicații în planul biologiei și al socialului, remarcînd efortul fiului "de a-și depăși condiția de bastard, de a înlocui extracția socială umilă moștenită de la tatăl său printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
perioada de glorie a vestitului local parizian Bal-Mabille, Papura Jilava ascunde într-o nominalizare aproape denigratoare antipatia lui Mateiu față de Fanny Szeculics, aflată în grațiile curții regale și care a semnat cu pseudonimul Bucura Dumbravă romanele Haiducul și Pandurul. Prenumele plebeian Gore (Gorică) pare a viza chiar postura în care Mateiu își proiecta tatăl atît de antipatizat, antipatie pe care o revarsă și asupra descendenților familiei de boieri poeți Văcărescu în roman Arnotenii, adevărații Arnoteni... Aritmosofia orientează interpretarea și spre simbolismul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
a artificialității somptuoase" (Ov. S. Crohmălniceanu) orientări ce se recunosc și în estetica simboliștilor și decadenților, atît de opusă principiilor clasicismului cărora le-a fost credincios Ion Luca Caragiale: "...oricît ar părea de oribil, verva bătrînului Caragiale, ostentativa-i comportare plebeiană, verdeața limbajului său, era dispus să le convertească în trivialitatea volubilă a lui Pirgu, sub a cărui înfățișare de măscărici își cam vedea tatăl" (idem). S-a mai afirmat iarăși că veritabila noblețe mateină ar consta în talent; nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
înaltă nici scundă, nici grasă nici slabă, la trăsături potrivită și fară vreun semn anume, nu chiar la modă și nici demodată, nu avea nimic, dar nimic deosebit ." Cu o satisfacție demolatoare, Ștefan Cazimir (Cromozomii și literatura) sintetizează contrastele ("Spiritului plebeian al tatălui i se substituie aristocratismul, sociabilității izolarea, trăirii în for învăluirea în mister.") și apoi proiectează în oglinzi paralele Kir Ianulea și Craii de Curtea-Veche sugerînd în surdină prezența unui ADN... literar, făcut răspunzător de multitudinea locurilor comune pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
boieri) și pe care aceștia vor să le rețină ca proprietate a lor în pofida oricărei dreptăți 125". Dacă nu se citează nicio plângere în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, e pentru că glasul poporului a fost înăbușit. De îndată ce plebeienii avură apărători la Roma, începură reclamațiile privind folosirea teritoriului public." Tribunii moderni ai românilor se află în mod natural în rândurile partidului național. Ei urmăresc același scop, folosesc aceleași argumente ca și Tiberius Gracchus, vor să se acorde o parte
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
E uimitor, la Arghezi, proteismul afectiv care nu trădează, nicidecum, labilitate emoțională, ci, o foarte limpede ierarhizare valorică, consolidată pe fundamentul empiric al unei morale personalizate. Din acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale valorizări. Acest ultim aspect se impune a fi detaliat. Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de interes mutual"468. În acești termeni, cunoașterea nu mai este clasificată, pe criteriul demarcației de metodă, între cea normativă și cea empirică sau între cea proprie științelor sociale și cea specifică științelor naturii, ci, mai curând, între o cunoaștere "plebeiană" și una "proletară" dacă prima permite implicarea publicului în producerea de cunoștințe într-o măsură limitată, cea de a doua susține ideea că producerea cunoștințelor este inseparabilă de implicarea publicului în acest proces 469. Cunoașterea nu mai este accesibilă deci
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
comediei combinate cu tragismul pasiunilor puternice și grave.39 În prelungirea acestor considerații de natură sociologică poate fi plasată și observația lui Mircea Doru Lesovici care marca astfel de deosebiri între modalități convergente ale comicului: Dacă ironia este "aristocratică", sarcasmul "plebeian", umorul se vrea pe deplin "democratic""40. Un alt criteriu care poate ordona multitudinea ipostazierilor comicului este cel legat de identitatea rasială, etnică, națională, sexuală etc. În ultima perioadă se remarcă ascensiunea interesului pentru studiul comicului din perspectiva raporturilor acestuia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
antrenat moartea a mai mult de 50 de milioane de victime. CLASA MUNCITOARE Noțiunea de clasă muncitoare apare la sfârșitul secolului al XVIII-lea. în 1794, revoluționarul comunist Gracchus Babeuf recurge deja la ea, chiar dacă utilizează mai frecvent sintagmele „clasă plebeiană”, „poporul sans-culotte”, „poporul muncitor” sau termenul de „exploatați” pe care-l opune „acaparatorilor”. în 1813, socialistul englez Robert Owen numește sărăcimea „working class”. în 1818, Saint-Simon utilizează „clasă burgheză” și „luptă de clasă”, două concepte destinate să-i trimită pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care au petrecut anii de război în URSS, unde au supraviețuit cu frica în oase; inițiați în teribilele secrete ale stăpânilor sovietici, ei fac jocul puterilor sub a căror teroare trăiesc. „D” (Galczynski) îi grupează pe toți bufonii venali și plebeieni care s-au resemnat să cânte osanele regimului din pur oportunism, și poate pentru a li se ierta eventualele compromisuri făcute înainte de război cu extrema dreaptă. Mai mult sau mai puțin, toți intelectualii care au servit stalinismului în țările democrației
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comun: conținutul surprinzător de nou al ideilor care înfierau tot ceea ce aparținea societății feudale și exprimau necesitatea înlocuirii acesteia cu o societate bazată pe dreptate."9 Prin originea socială și prin condițiile de muncă și viață, Rousseau a aparținut cercurilor plebeiene democratice ale "stării a treia". Viața sa, deosebit de agitată, călătoriile întreprinse, numeroasele ocupații prin care și-a cîștigat cu greu cele necesare traiului (servitor, secretar particular, muzicant ambulant, maestru de balet, profesor de muzică, educator, copist de note muzicale), l-
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
libertății 287. La Fichte animarea crizei revoluționare este urmarea adoptării filosofiei kantiene a libertății, transformată într-o forță de luptă. În acest om sărac, care traversa pe jos toată Germania în căutarea sensului vieții sale, exista un fel de mândrie plebeiană "à la Jean-Jacques", dar cu mai multă ținută morală, constanță și măsură. În anul 1793, Fichte pe atunci în vârstă de 31 de ani lansa la Zürich primul său manifest politic pentru Germania, intitulat: "Libertatea de gândire, reclamată principilor Europei
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]