1,535 matches
-
iubirea ca avându-și rădăcinile în natura lui Dumnezeu<footnote William R. Clough, To be loved and to love, în Journal of Psychology and Theology, 2006, Vol. 34, No. 1, p. 29. footnote>. Sfântul Evanghelist Ioan, teologul dragostei dumnezeiești, exprimă plenitudinea ființei și prezenței lui Dumnezeu prin cuvântul iubire: Dumnezeu este iubire și cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el (I In., 4, 16). Dumnezeu este iubire în Sine nu numai în raport cu omul și cu întreaga
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
iubirea ca avându-și rădăcinile în natura lui Dumnezeu<footnote William R. Clough, To be loved and to love, în Journal of Psychology and Theology, 2006, Vol. 34, No. 1, p. 29. footnote>. Sfântul Evanghelist Ioan, teologul dragostei dumnezeiești, exprimă plenitudinea ființei și prezenței lui Dumnezeu prin cuvântul iubire: Dumnezeu este iubire și cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el (I In., 4, 16). Dumnezeu este iubire în Sine nu numai în raport cu omul și cu întreaga
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
români vreme de două veacuri”. Dincolo de un asemenea detaliu biografic și de reconstituire a arborelui genealogic, se impune să observăm că magistrala operă eminesciană este scrisă în limba română, că spiritul zamolxian, dacic și spiritul românesc se regăsesc în toată plenitudinea și vastitatea, în toată profunzimea și altitudinea lor, inconfundabile, în poezia și proza, în teatrul și în publicistica vituperantă, de o actualitate bulversantă și dezarmantă, create de Mihai Eminescu. Autoarea trece, în continuare, într-un alt plan, al constatărilor și
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
de robustă materialitate și a unor epitete din altă sferă lexicală, epitete care indică suavitatea, irealitatea, de-materializarea. E, în aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un flux insinuant de voluptate plutește printre obiecte, conferindu-le acestora palori gingașe, trăsături candide, dar și
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
a apărut ca o formă a muncii, ca un produs al lucrării de transformare a materiei. Fiind muncă, arta ni s-a părut a fi forma ei cea mai perfectă, aceea în care sforțarea lucrătorului ajunge să se odihnească în plenitudinea lucrului încheiat și armonios. Arta este astfel ținta oricărei munci, atinsă parțial și, din cînd în cînd, de orice lucrător destoinic, dar cu plenitudine neîmpărțită abia de marii artiști”. Adevărul este că afirmația lui Vianu din Prefața... din 1939, după
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
fi forma ei cea mai perfectă, aceea în care sforțarea lucrătorului ajunge să se odihnească în plenitudinea lucrului încheiat și armonios. Arta este astfel ținta oricărei munci, atinsă parțial și, din cînd în cînd, de orice lucrător destoinic, dar cu plenitudine neîmpărțită abia de marii artiști”. Adevărul este că afirmația lui Vianu din Prefața... din 1939, după care ideea artei ca formă perfectă a muncii reprezintă expresia principală a filozofiei artei din Estetica, că această idee se află în centrul tratatului
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
cum a remarcat și Marian Papahagi 2, este și asemănarea femeii cu o floare tropicală plină de miere și otravă, metaforă în care putem întrezări dualismul care stă la baza personajului: mierea, de multe ori asociată cu laptele, este simbolul plenitudinii, al bogăției și al blândeții prezente în femeie, dar în Rașelica această însușire este îmbinată indisolubil cu opusul său: amărăciunea otravei. Din acest intim dualism derivă sentimentul pe care Rașelica îl provoacă în narator, care devine purtătorul de cuvânt al
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
literaturii. În cartea sa Strategiile fractale, Pompiliu Crăciunescu extinde structura poezie-metafizică-epistemologie la ternarul literatură-metafizică-epistemologie, explorând universul operei lui René Daumal, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Roberto Juarroz și cel al modestelor mele scrieri, definind contururile a ceea ce putem numi transliteratură. Dar plenitudinea explorării apare atunci când Pompiliu Crăciunescu abordează opera vizionară a unui frate al său întru spirit, Vintilă Horia, într-o monografie încă inedită. Apofatismul artei reunește apofatismul mistic și apofatismul științific, într-un univers constituind o punte între știință și gnoză
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
literaturii. În cartea sa Strategiile fractale, Pompiliu Crăciunescu extinde structura poezie-metafizică-epistemologie la ternarul literatură-metafizică-epistemologie, explorând universul operei lui René Daumal, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Roberto Juarroz și cel al modestelor mele scrieri, definind contururile a ceea ce putem numi transliteratură. Dar plenitudinea explorării apare atunci când Pompiliu Crăciunescu abordează opera vizionară a unui frate al său întru spirit, Vintilă Horia, într-o monografie încă inedită. Apofatismul artei reunește apofatismul mistic și apofatismul științific, într-un univers constituind o punte între știință și gnoză
Premiul ,Petru Creția" - Eminescu și cuadratura cercului by Basarab Nicolescu () [Corola-journal/Imaginative/10476_a_11801]
-
obiect era explorarea unei "topografii a misterelor", sunt preluate și potențate artistic în poezie. într-adevăr, caracterul tensionat și de mare vibrație intelectuală al acesteia e dat de năzuința de a depăși lumea fenomenală și de a reconstitui totalitatea și plenitudinea misterioasă a universului. Misterul, "taina universului", l-a atras și pe Béezina, constituind unul din motivele principale ale creației sale poetice. începând cu primul său volum, Depărtări tainice, se conturează imaginea unui Béezina dezamăgit, nesatisfăcut de realitate, a unui Béezina
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
Și totuși un rol în proiectarea spre universalitate a lui Valeriu Gafencu l-a avut familia sa. Valeriu Gafencu și-a tras sevele originare ale credinței din pământul plămădit cu sângele martirilor al Basarabilor de dincolo de Prut. Nu putem înțelege plenitudinea unei vieți dăruite lui Dumnezeu fără să ne oprim asupra familiei lui Valeriu Gafencu. Mucenicul basarabean era legat funciar de seva mirabilă izvorâtă din locul nașterii și de familia sa, care l-a ocrotit, iubit și ne-a dat apoi
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
ea se adresează celor care doresc un sincer și real progres duhovnicesc. Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un capitol al tezei, care mi s-a părut sugestiv, și anume: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea, adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
un cuvânt ea se adresează celor care doresc un sincer și real progres duhovnicesc. Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un studiu al autorului care mi s-a părut sugestiv: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
un cuvânt ea se adresează celor care doresc un sincer și real progres duhovnicesc. Voi încheia aceste rânduri cu un citat luat dintr-un studiu al autorului care mi s-a părut sugestiv: „Euharistia actualizează într-un dinamism convergent, spre plenitudinea existenței, marile potențialități umane care semnifică și simbolizează ceea ce trebuie să devină lumea adică o dăruire și un imn de laudă adus, neîncetat, Creatorului; o comuniune universală în Trupul Domnului Iisus Hristos, o împărăție a dreptății, a iubirii și a
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
conține propoziții explicative în chestiune. Cioran îi mărturisește prietenului său gîndurile-sentimente retrospective ce-l bîntuiau în Parisul anului de revoltă 1968: "m-am gîndit la copilăria noastră la Rășinari, singura epocă din viața mea care îmi apare de o extraordinară plenitudine. Faptul acesta îți poate părea ridicul, dar mă simt mai profund legat de satul nostru decît de această metropolă în care mă aflu! Copilăria rămîne pentru mine culmea vieții mele. Este, așadar, cu totul normal ca Rășinarii să fie în
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
footnote Magistrand N. V. Stănescu, „Cunoașterea lui Dumnezeu la Sfântul Grigorie de Nyssa”, în Studii Teologice, Anul X (1958), Nr. 1-2, p. 16. footnote>. Năzuința crescândă după împlinirea binelui este inerentă omului ca ființă creată care nu posedă în natura sa plenitudinea existenței, dar care are viață în măsura participării la Viața cea adevărată. Însă, omul cu rațiunea întunecată de păcat nu folosește această năzuință ontologică în scopul dobândirii celor dumnezeiești, ci se îndreaptă spre bunuri aparente, trecătoare, care nu satură sufletul
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Everett Ferguson, op. cit., p. 74. footnote>. Conchizând, putem spune că Sfântul Grigorie de Nyssa limpezește această aparentă problemă de care vorbește von Balthasar, subliniind adeseori că viața împreună cu Dumnezeu nu e statică, nici plicticoasă, ternă sau monotonă, ci îi oferă plenitudinea existenței, fiind mereu mai seducătoare, mai de dorit, împlinind, bucurând și transfigurând continuu ființa credinciosului: „Sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
exactă a moșului. Ceea ce n-a împiedicat rostul invitației și al întrebării: Cum se vede țara la Români? Cum se vede țara la Români - la ora amiezii. Zic ora amiezii, pentru că amiaza este totdeauna vârsta țării; adică acea vârstă a plenitudinii și puterii, a formării și impunerii, a trăiniciei. Dar amiaza este și momentul în care familia se strânge roată, la masă, tatăl cu copiii lui alături, sub priviri - și chiar dacă unii dintre ei nu-i sunt alături (viața i-a
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
nori... spre partea însorită a pământului (zilele și nopțile se succedau de 16 ori în 24 de ore) a început să apară o coamă albăstrie, straturile inferioare ale atmosferei deveneau tot mai albastre, un bleu intens. Sentimentul era unul de plenitudine. Senzația de cuprindere a globului este de nepovestit. Dintr-o privire vedeam Delta Nilului, cea mai mare parte a Mediteranei, insula Cipru... , apoi, întreaga Turcie și tot țărmul sudic al Mării Negre. Într-o zi însorită, trecând peste Gibraltar, am cuprins
Agenda2003-51-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281842_a_283171]
-
vrea să fie campion, trebuie să fie perfect: corpul să fie cultivat prin gimnastică, sufletul prin muzică, iar spiritul prin învățătură. Pe lângă un corp frumos, trebuie să ai și un suflet ales și o minte pătrunzătoare. Frumusețea este expresia acestei plenitudini; aceasta este perfecțiunea care poate fi atinsă doar prin meritele proprii. Un drum greu și trudit, dar singurul care conduce omul spre glorie și fericire. Căci fericit este acela care poate câștiga dragostea și stima compatrioților și care poate lăsa
Agenda2004-32-04-atena () [Corola-journal/Journalistic/282728_a_284057]
-
capul/ e cald e frig..." - O piesă terestră. Caii dând din copite la apropierea speranței, dintr-o altă poezie, oglindă zilei în amiază, "vibrând în chipuri de sticlă/ ce nici o gură n-au sărutat", dau în special măsură apetitului de plenitudine răbufnitoare: "Și trec despletita prin vântul gigant,/ viespi vărgate cad pe aproape,/ în putregai lucește un diamant/ regeste poftindu-mă în ape" - ca pe o altă Ofelie. Se petrec, în aceste cadențe de jurnal liric străfulgerări de fantastic, răsturnările de
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
stăm rezemați de fîntînă/ Și-n lumea de apă stă chipul de moartă/ Ce-ntinde spre mine o mînă" (Fîntînă). La nici un poet român actual Erosul n-a apărut atît de cutezător cuplat cu Thanatosul, într-o trăire în care "plenitudinea ororii și a bucuriei coincid" (Georges Bataille). Cufundată în voluptatea sa cruntă ca un supliciu, izvorînd din implacabile vremi imemoriale, era foarte posibil ca Ileana Mălăncioiu să nu manifeste un interes deosebit față de realitatea civică. În pofida acestei împrejurări, poeta s-
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
același anevoios proces al redobîndirii întregului refuzat: "! și senzualitatea caută eterul purificat ca un condor moartea senzualității injecție balsamică în trunchiul unei efuziuni mai generale" (Agamemnon șZileț). Însăși moartea se relativizează prin ascensiunea eliberatoare a trăirii purificate, "metafizice" , sub bolțile plenitudinii: "!nu e peren gustul cărnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasă pe cît credeam: se/ domolește fără motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizică oh ca/ și cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii lucitori ochii/ defuncților răsar
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
să iubim cum iubește orbul lumina,/ fiece clipă să fi fost o înfrîngere a morții, moartea/ să se fi ascuns pe vecie/ în praful pe care nimeni nu-l va șterge vreodată" (Pe o pînză țesută sub ochi). Refuzată în plenitudinea sa, viața se retrage ca pură potențialitate, ca îmbietoare netrăire în cărți. Dimensiunea sa livrescă e una fantast-recuperatoare: "De cele mai multe ori mă uit peste cărți ca peste/ viețile mele pe care le-aș fi putut trăi stînd undeva într-o
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
legătura dintre macro și microcosm, nu neapărat în favoarea celui dintîi. Aparenta emfază a asocierilor scientizante nu reprezintă decît o trapă spre a atrage atenția asupra a ceea ce e ascuns, neluat în seamă, bogat prin însăși interioritatea sa inaparentă. Poetul preferă plenitudinea lăuntrică a universului celei exterioare: "cine ar mai putea spune că tu adîncită acolo/ de sute de mii de ori mai adînc/ în flora intestinală a mortului/ trăiești în ignoranță și în întuneric/ înafara vuietului asurzitor al istoriei?/ materia trece
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]