113 matches
-
țintuit locului privind în gol ca o statuie, prin bezna din jurul meu. Nici măcar la una din miile de ferestre de pe bulevard nu se zărea vreun licăr de lumină. Niciodată în viață nu mă mai simțisem așa de morcovit și de pleoștit. Doar printr-un miracol am reușit să-mi adun un dram de curaj ca să mă pot pune din nou în mișcare, să încerc să abandonez scena aceea teribilă. Am făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
i se întinde telefonul. Ca un condamnat la moarte ascultă și nu înțelege. Ca într-un vis urît, necontrolabil, aude "transaminaza 900" sau poate 800, sau poate 500, nu a înțeles prea bine. Dă telefonul posesorului de drept și se pleoștește de tot. Ceilalți au luat poziția celor care participă la funeralii. Mecanic, Gabi sună la doctorul Balan. Dom' profesor, se poate ca transaminaza să fie normală azi și 600 mîine? Da, se poate. Cum? Depinde ce mănînci. Vreo 2-3 buturele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apropierea unei ființe dragi. Acum El-Zorab știe despre ce-i vorba. Nu mai așteaptă la țărm. Când îl slobozesc, aleargă aici. Chiar că este cea mai frumoasă legendă de Little Cayman... El-Zorab, altă tăcere. Semn de tristețe, urechile-i sunt pleoștite. Când au prietenii în siguranță, caii au urechile ciulite. Acum nu-l interesează verdeața din jur, nici apa din fântâna arteziană. Este în așteptare... Antu înțelege nedumerirea... Știți, mister, ultimele cuvinte ale lui lady, prinse de un ucenic, au sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cristian Teodorescu Orașul se pleoștise mai rău ca pe vremea legionarilor, era de părere Haikis. Nu că i s-ar fi făcut dor de ei. Era sătul de ruși, chiar dacă trebuia să accepte că fără ei, să-i dea pe nemți peste cap, mareșalul ar
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
spre bărbie, într-un prolaps facial ce-i împrumută aerul unei foci dezamăgite. Dar o focă care molfăie coada unei pipe eterne, ca pentru a-și găsi un punct de interes într-o lume exasperantă prin monotonie. Pleoapele îi cad pleoștite pe niște ochi mați, fără licăr de intensitate lăuntrică, și dacă nu ar fi stridența pigmentului cu care Grass, la 85 de ani, își vopsește părul, ai crede că sub ochi ai un spectru decrepit, care s-a împăcat cu
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
care ardea, seară de seară, câte un stejar întreg, cu un milion de frunze și cu cuiburile de ciori și de pitulici, până se prefăceau în cenușă. Și acum, iată-l acolo pe Nicholas Greene, poetul, îmbrăcat modest, cu pălăria pleoștită pe ochi, o haină neagră și o pungă în mână. E firesc ca Orlando să fi fost puțin dezamăgit când s-a grăbit să-l întâmpine. Poetul era de înălțime mijlocie; avea o figură banală, era slăbănog și ușor gârbovit
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
prins. Am continuat totuși să aduc la fiecare o cratiță cu apă proaspătă în fiecare joi, chiar dacă plouase în ajun... După cam trei săptămâni am înțeles însă că efortul meu este zadarnic, copăceii își pierduseră toată frunză, ramurile plăpânde se pleoștiră și nu se puteau deosebi prea mult de parii subțiri de care erau legați. Am considerat că e de datoria mea să-i contactez pe cei doi vecini pe care îi consideram implicați în misiune și erau mai pricepuți decât
SCHIŢE UMORISTICE (10) – VICTORIA SOCIALISMULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384127_a_385456]
-
codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin cu alune și mă pomenii scuipat cu coji, când pe nas, când pe barbă, dar... ce mai conta... O iertai pentru că, din când în când, îmi mătura fața cu codița ei moale
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Snyder, că-l lasă „benzină”... În jurul orei 13,00, ora Braziliei, ne-am grupat, toți ziariștii români,în așteptarea primului meci. Din păcate, Alină Alexo i(TVR), butonând telefonul, îmi dă o veste tristă: a murit Marin Moraru! M-am pleoștit brusc...Am și eu, ca oricare, un sistem de valori bine structurat și la care țin... Dacă în ultima vreme au dispărut actori importanți(Beligan, Albulescu...), ei, bine, Marin Moraru a fost unul dintre „uriași”! S-a dus să distreze
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92385_a_93677]
-
oameni buni!”, iar turcii, necunoscând bine limba și crezând că face agitație antiotomană, îi tăiaseră brusc urechile, mitropolitul Nazazarie Iscariotul, om cu frica lui Dumnezeu, căruia nimeni nu-i mai știa vârsta și care după un pahar de vin se pleoștea tot și murmura în barbă cântece din Bosnia natală, și-apoi intrară alții și alții, mai mari sau mai mici, hatmanul Scorbură, paharnicul Surdu, vistiernicul Ximachi, armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înțelege și aprecia. Domnul Farney a decupat asta din ziar și a lipit-o pe tablă în clasă. Domnului Farney îi plăceau plantele. Le punea peste tot pe pervazul clasei, în ghivece sau în borcane. Când vreuna începea să se pleoștească, nu făcea decât să o atingă cu degetele lui slabe, pline de vene albăstrui, și să rupă frunzele veștede în așa fel încât planta nu simțea nimic, iar în următoarele zile își revenea complet. Cel mai mult îi plăceau violetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe jos. După care Simon o deznoda, Încingîndu-se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii, țeapănă ca un par; de cum o atingea neîncrezătorul, funia se pleoștea și se prăvălea pe jos, stîrnind praful. Vorbea destul de bine greaca, copta, armeana și ebraica, precum și unele dialecte locale, deși potrivnicii săi susțineau că avea rostire de venetic. Simon nu se prea sinchisea de clevetiri, dînd chiar impresia că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
întruna un colectiv în care să strălucească. E o adevărată obsesie la ciudatul ăsta. Vino la mine, vino, vino, croiește‑ți drum, șoptește Anna, de parcă el nu s‑ar fi străduit oricum din răsputeri să‑și dea drumul. Dar se pleoștește mereu, e agitația de dinaintea acestui eveniment important, la el e prima dată și, în anumite condiții, asta te marchează pentru multă vreme. Ea îl mângâie în continuare și‑i șoptește cuvinte dulci, destul de banale, de altfel - a produs ea texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prea cald ca să porți sacou, darămite uniforma unui ofițer din vechea cavalerie prusacă. Gottfried Bautz, arestat mai devreme în aceeași dimineață, nu părea să bage de seamă căldura, deși mustața lui cerată începea să dea semne că vrea să se pleoștească. Dar despre femei ce părere ai, l-am întrebat, și ele trebuie să moară? Ochii lui se micșorară: — Cred că mai bine mi-ați spune de ce am fost adus aici, nu credeți, Herr Kommissar? — Ai fost vreodată la un salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
buni! Eram acum însă, mult mai ponderat, căci mă drogasem și cu niscaiva hapuri tari, ca să fiu, cât de cât, ceva mai cum trebuie, căci mă atacase de-o vreme un pârdalnic de virus. Eram treaz, bine dispus, totuși cam pleoștit în sinea mea... Era deja ora prânzului, dar și Dorel Schor cu consoarta sa, Nadia, și Magdalena Brătescu cu soțul, amicul Vladimir, veniseră la timp. Iar când, imediat, au apărut înalții oaspeți doriți, Mihai Batog-Bujeniță și Doamna lui, Cornelia Ursu
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
mare „Fâsss !!!” Pilangiul Avea curaj, cât să-l încapă și de nimic nu-i era frică . Avea și el la „o adică” o groaz-atunci , când bea doar apă ! Estivală Cică au venit la munte ca să schimbe „aerul”. El cu moț pleoștit în frunte ea , mai schimbă fraierul ! Așa... Draga mea-i o „pacoste”, tot mereu e amețită râde , plânge-i fericită ... S-a-mbătat cu Dragoste ! Finanțe, tot pentru noi.. „Sportul rege” pe la noi nu e fotbalul , cum pare . E ceva mult mai
EPIGRAME DIVERSE (4) de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367515_a_368844]
-
le este gura uscată de sete ... „Dar atunci când va începe să bată vântul puternic, fără a fi prins rădăcină, cum mă voi descurca !? „Te lași în voia lui și-atunci îți vei găsi locul și rostul. „Și oamenii care îmi pleoștesc sau rup vârfurile și-mi calcă în picioare miresmele crude cu care m-a dăruit florile ce se va întâmpla ? Cine îi va lua la rost și-i va pedepsi ? „Se vor pedepsi singuri. Lipsindu-se de tihna regăsirii ori de câte ori
DOMINUS REI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349655_a_350984]
-
mâine, da’ nu prea devreme.... așaaa, pe la șase... Fericit că a nimerit unde trebuia Veronel mai spuse: bă nu prea știui cum stă treaba, hai, gutenaht, dancheșion, mâne la șase, hai, că pricepui! Pe drumul de întoarcere deși era cam pleoștit, își reproșă că nu a studiat mai bine obiceiurile locului și că aveau dreptate oamenii, că na, la ei disciplina-i totul! A doua zi însă, la ora șase când Veronel suna cu stilul obișnuit la ușă, se auzi un
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
codița cât mai sus ca să n-o murdărească, țopăind prin fața noastră de vreo câteva ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin cu alune și mă pomenii scuipat cu coji, când pe nas, când pe barbă, dar... ce mai conta... O iertai pentru că, din când în când, îmi mătura fața cu codița ei moale
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
După o petrecere în toată regula cu sticlele din bufet golite ca mediu pentru peștii îngurgitați a mai apărut un mic incident la împărțirea paturilor pentru noapte. - Fete cu fete și băieți cu băieți spuse ferm Anica. Dar, după mutrele pleoștite pe care le-a provocat în jur revine „sau?” Au fost însă cuminți toată noaptea, strâns îmbrățișați. Epilog Ionel putea duce acasă jucăria nestricată. Doar că nu mai era jucăria mămicii. Altcineva îi mânuia sforile. Seara, Anica și-a pupat
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
După o petrecere în toată regula cu sticlele din bufet golite ca mediu pentru peștii îngurgitați a mai apărut un mic incident la împărțirea paturilor pentru noapte. - Fete cu fete și băieți cu băieți spuse ferm Anica. Dar, după mutrele pleoștite pe care le-a provocat în jur revine „sau?” Au fost însă cuminți toată noaptea, strâns îmbrățișați. Orașul nu-i bau-bau! Dimineața au apucat un răsărit de soare de vis. Tot orizontul în flăcări roz spre răsărit contrasta cu cel
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
alții,i-am luat de la neveste. Și - acum...extrem de singură. Nu a spus „singură ” ,a spus „extrem de singură ” ca să priceapă iapa. Iar când a spus-o,privirea i s-a ascuțit ca o săgeată aruncată în viteză direct în fața mea pleoștită de timiditate. Nu își pierduse deloc îndemnarea...Cu o jumătate de oră înainte era deja în altă lume,acum a revenit la viață.A sesizat rapid că iapa cam bătea-n retragere și-a aruncat din nou săgeți,de data
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
etc. Acești câini, la rândul lor, devin legendă, și duc numele mai departe. Urmează inițierea, deloc ușoară pentru cățel. Luat de la cățea, e dus la turmă unde i se taie coada și puțin dintr-o ureche (dacă urechile îi sunt pleoștite). E semn bun când câinele trece prin ritual puțin afectat; cățelul care se ascunde și se vaită mult e de lăsat la curte. Apoi, cu cățelul în brațe, ciobanul dă roată oilor de 3 ori, prefigurând activitatea și sarcina lui
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
Aurelia era - din punctual ei de vedere - liberă să facă tot ce dorea, având însă grijă de a respecta măcar condiția de a nu părăsi curtea casei. Era atât de cald, încât până și frunzele bălăriilor ce năpădiseră curtea se pleoștiseră, părând că ar încearca cu disperare să se lipească măcar pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
fâstâcit. De unde să-i facă rost de atâta sămânță? --Păi...Dacă...n-ai venit deloc pe la mine...Sezonul de semănat s-a terminat la 30 aprilie.Măcar să fi venit până la sfârșitul lui mai. Acum ...în iunie... Văzându-l cum se pleoștește,căută să-l mai încurajeze: --Am să încerc, totuși, să te servesc. Să dau niște telefoane, dar nu-ți garantez că te rezolv până diseară. Dacă rămâi peste noapte...Îl privi temătoare să-i vadă reacția. Mărășteanu scutură din cap
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]