119 matches
-
se îndepărtase de ea tocmai ca să se smulgă din această rețea. Alex îl iubea pe Tom; dar nu cel mai mult, pe primul loc venea George. Pentru Brian nu simțea mare lucru. Femeile erau niște străine: Gabriel cu părul ei pleoștit peste ochi și cu batistele-i de hârtie; Stella, atât de inteligentă, atât de dură, atât de nefastă pentru George. Adam era un obiect supărător, din sângele ei, însă inaccesibil. Dar mai era și o altă persoană individuală care stăpânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu pot fi gătite și se aruncă la gunoi, sau ca un maldăr de plante moarte, putrezite, lipsite de lumină. Ochii erau pieriți pe sub glugile crețe ale pleoapelor. Nu era o față, ci o masă haotică de cărnuri care se pleoșteau pe locul unde ar fi trebuit să fie o față. Pielea era groasă și acoperită cu pete decolorate, mânjită de o brumă de barbă căruntă. George își mută privirea spre gulerul descheiat al cămășii curate și scrobite, unde apărea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Peters și Vivacea Vivienne VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă și măști faciale din albuș de ou, ascultă muzica aia cha-cha pe care acum n-o mai auzi decât în lifturi. Părul surorilor Rhea, părul lor e scurt și pleoștit de briantină și încâlcit și plin de agrafe, lipit de scalp. Dacă afară nu e vară, probabil au o perucă întinsă peste agrafe. De cele mai multe ori, nu știu ce anotimp este. Draperiile nu sunt niciodată trase, și o duzină de discuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aia de șobolan scîrbos, să-mi bag... — Aha, culcă-te la loc, zice Bogdan, o mătușă senilă care-și trimite la culcare nepotul agitat. Din fîșia de lumina chioară, trebuie să-mi mijesc ochii ca să-i ghicesc În Întuneric mutra pleoștită de somn, o pată neagră În care se cască și se tot cască o pată și mai neagră. Își duce leneș mîna la gură și ochii Îi strălucesc o clipă, lichizi; aud aerul cum Îi intră cu putere În plămîni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
patru luni din tinerețea noastră scurtă În acest scenariu atît de absurd, Încît simți cum ți se Încurcă mațele În tine cînd te gîndești. SÎntem totuși niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet În lapoviță, belind absenți ochii la un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pe evadat. Dărâmase vrejuri de roșii, călcase În picioare vinete, ardei și straturi de cartofi, făcuse una cu pământul cuiburi de fasole. Diavolescul animal nu se lăsa prins cu nici un chip. Omul se Înfuriase, obosise, mustața cea neagră i se pleoștise de la sudoare. Smulsese un arac pe care până atunci se sprijinise un vrej și se hotărâse să-i aplice răzvrătitului spinalizarea Într-un fel care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
atât mai hâd cu cât fusese exhibat ca adevăr al operei de artă. Arăta ca lupul echipat perfid cu boneta și ochelarii bunicii din povestea Scufiței Roșii. Pe Rică, prea marea intimitate cu suferința umană îl împiedicase să se lase pleoștit de sentiment, cumva imunizându-l, fortificându-l și împingându-l în schimb să-ntindă inspirat mâna către buzunarul domnului de-alături, sponsorul nolens al voiajului său de liberare. Aaa, dumnealui venise la expoziție să pătrundă subtilitățile mizeriei braziliene revelate de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
nu colaborează foarte entuziast, iar alt lot de materiale nu se prevede; caritatea are și ea limite. Pe scurt, Strasbourgul a decis să lase baltă toată povestea - un deznodământ demoralizant, recunosc. Cu toată reputația lor de tipi cool, audiența se pleoști mai mult decât ar fi fost de-așteptat - semn că proiectul umanitar nu-i lăsase chiar atât de indiferenți pe cât ar fi vrut să pară. În jocul de-a prinderea nomazilor în mrejele confortului, inițiatorii lui fuseseră ei înșiși prinși
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
disperare, ci puteri demiurgice și așteptări lipsite de măsură. Nimerise într-o curbură a spațiului în care, odată momit, prădătorul devine pradă, într-o zonă cu nisipuri mișcătoare, a cărei pasivitate aparentă drenează irezistibil energia agentului. Vârtejul vijelioasei întâmpinări îi pleoști dintr-o dată saltul într-o manevră defensivă, menită să domolească întrucâtva conjugarea ciclonică a celor două elanuri. Bineînțeles, distribuția în corp a fluidelor sale vitale fu prima afectată de greața căderii în gol; instinctiv, viscerele și gesturile i se crispară
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
că a fost vorba într-adevăr de un efect întârziat al drogului pe care l-am luat în chip atât de nebunesc. Sau am „văzut“ într-adevăr ceva care să merite măcar atâta explicație? Mă uit cu atenție la marea pleoștită de ploaie, dar nici o formă uriașă și încolăcită nu se mai înalță din ea. (Și nici foci.) În mod ciudat, m-am gândit mult mai târziu la ceea ce-au spus mușteriii de la „Leul Negru“ despre „viermi“. „Vierme“ e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ornată scena au început să le tragă de pe rastele ca să și le ia acasă, camionul cu brigada de agitație a demarat și el. Convoiul de căruțe ce ne-a preluat dimineața din gară intrase în pământ. Nu întâlneam decât oameni pleoștiți de băutură care nu ne înțelegeau întrebările și de la care n-am putut desluși cum se ajunge la gara aflată la nouă kilometri. Începea să se însereze așa că, pătrunși de frig și umezeală, am luat-o pe jos. Îmbibată cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prin hale. Erau amândoi mai Înfierbântați și mai puși pe sfadă decât Îi găsisem de dimineață. Mai luaseră desigur ceva pe drum, peste romul ăla de la prima oră. Văru’ Laur parcă se străduia să-i fie pe plac lui Andrei pleoștindu-se afectat și spunându-mi că doar n-oi fi venit În Unitate ca să-i stric aranjamentele părințelului, și mai cu milă, vere, și hai să băgăm În fizic, că până diseară nu se știe, tot cu tuburi și grilaje
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ta? Îmi ții reșou-n priză zi și noapte ca să le faci să crape la ciori? Nu-ți ajungea o cioară, fă, pizdo, de-ai mai luat-o și pe cioara astălaltă ca să stați cu toții pe capu’ meu? Neli se pleoștește și se tânguiește: - Nea Costică - nea Costică, chiar nu m-așteptam la matale la așa ceva. Nu mai bea, nea Costică, că dai În primire. - V-ați Înnămolit și v-ați Înmulțit. Ce-ați zis voi, că vă luați tot neamu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ecuației, să o ascultăm în emisiunea din iulie 2013, când am convins-o să vină în studio. Atunci, am început, direct, tot cu poezie. requiem pentru o duminică pierdută încă o duminică s-a dus și plouă. aur spun bătrânii pleoștiți sub umbrele, aur e ploaia asta pentru pământ. și aurul cade pe străzi, se scurge-n rigole, băltește pe trotuarele inexpugnabile. întuneric e-n urmă, vraiște prin ușile deschise. Don Quijote cu o tichie albastră doarme sub scări încălzit de pisici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
vorbă cu Tov. Secretar (pe atunci, Ion Cihodaru, n.n.) și a cerut să fie scos din muncă, simțindu se că nu mai poate duce munca în care este”. Merită să ne imaginăm cam cum arăta tov. Iancu în acele momente: pleoștit ca o curcă chioară și bătrână, făcându-și cu zel autocritica. Gluma până la urmă s-a îngroșat de vreme ce: „...după 2 zile a fost chemat la C.C. unde tov. Ioan Ghiorghe a stat de vorbă cu el și l’a pus
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
să dorm... Domnul vrea să vadă... diferența. Blegul ăsta?! Ce, eu îs capră?! Ptiu, Satană! După remarcile făcute, mai cască o dată și pleacă alene. Cînd să închidă ușa, mai aruncă cîteva cuvinte: Auzi, ce maimuțoi scîrbos! Doritorul de amor se pleoștea ca o plantă fără apă și devenea mai bleg decît era. Vezi ce proastă este? Bătrînă și proastă. N-are ochi să vadă frumuseți ascunse. Ce pectorali ai! Ești atît de puternic! Ai ochi frumoși, umani și calzi... sînt sigură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de redus. De bătut în cap. Și că n-are dreptate. Că e în afara logicii. De câte ori te jignește cineva, să-l iei absolut rațional, să-l tratezi ca pe un gentleman. Să-i dai un răspuns disproporționat. Și se va pleoști. Dacă te înfurii, îi joci în strună. Când te înjură cineva, mulțumește-i că te-a înjurat. Când te trimite dracului, întreabă-l ce autobuz trebuie să iei și la a câta să cobori. Apoi, în sfârșit, ajungeam acasă, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și chiar muntenii lui taica. Că toți au strâmbat din nas: "Oaste de opincari", ridică ea din nou glasul. Da' numai ce și-a slobozit Măria sa "opincarii" în luptă, că le-a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a o consola au fost zadarnice, și pentru o dată am fost pe stradă cu o femee care plângea, dar nu din cauza mea. Am fost dezamăgit de ineficiența argumentelor mele. Dar și când plânge e nostimă. Mama a fost și ea pleoștită prima zi. Dar merge spre bine. Pleacă mâine la Mangalia și am venit s’o văd. Cu ocazia asta am făcut o profundă remarcă filosofică. E bizar cum lipsa unei june neisprăvite ca tine poate afecta atât de mult atâtea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
carne vie”. Originea cuvintelor heleșteu și pește sugerează etimologia formelor piscină și peșteră, legate aparent de pește, înrudite însă cu acesta indirect, prin baza semantică comună de „adâncitură, crăpătură, hău”, la care se raportează atât mlaștină, ploștină, cât și a pleoști, ploscă, a plesni, a lăsa (lăsătură) etc., adică forme care nu implică numaidecât prezența apei; cf. sl. peštera, peč „sobă”, pentru care vgr. avea pe σπηλαιον „peșteră, sobă”; lat. specus „peșteră”, spelunca „cavernă, grotă”, rom. pustiu, rs. polostĭ „cavitate” față de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
pan, 66 Pania, 67 Panonia, 65 par, 131 patru, 195 pădure, 104 pământ, 139 pătură, 139 pârâu, 139 Peceneaga, 193 Peceneagul, 193 pelasgi, 51 Peleș, 104 pește, 103 peșteră, 103 a petrece, 139 piscină, 103 plantă, 130 pleată, 129 a pleoști, 103 a plesni, 103 pleșuv, 104 plod, 48 ploscă, 103 ploștină, 103 poamă, 130 podbal, 132 podgorie, 132 polab, 53 poleci, 51 poloboc, 131 polon, 52 pom, 130 a pomeni, 44 pomet, 130 poruncă, 139 potecă, 105 poteră, 195 a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
același traseu de patru ori pe zi, aceleași amare materii de greacă și matematică. Umilirilor pentru dificultățile scolastice se adăugau și celelalte cauzate de sărăcia economică. Nu mânca îndeajuns și îmbrăca hainele rămase de la alții, aproape totdeauna mai mari și pleoștite peste umeri. Don Giovanni va povesti intimilor săi un fapt care l-a rănit profund, lăsându-i în inimă amărăciunea acidă a sarcasmului și a batjocurii. Într-o zi, un oarecare Giuseppe Pellegrini, la care îi ducea lenjeria spălată și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
asta, Jayne. Amnezic. - Am să-i scot din școala aia, zise Jayne, punând scenariul pe noptieră. Și-mi ajunge că bați câmpii despre Sarah. Îți dau treizeci de secunde, după care sting lumina. Stai sau pleci. Colțurile gurii ei se pleoștiseră, cum se întâmplase deseori de când sosisem aici în iulie. - Nu bat câmpii, am zis. Pur și simplu nu cred că știe care e diferența dintre imaginație și realitate. Calmează-te - asta e tot. - Hai s-o lăsăm pe mâine, bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
replică faimoasă dintr-un film în care jucase - iubita misterioasă care îl părăsește pe mire la altar. - Nu pleca, am zis iarăși. Se juca cu un șervețel. Plângea. - Ce-i cu tine? Vroiam să știu. Am simțit cum mi se pleoștesc colțurile gurii. - E prima oară când mă rogi asta. Va fi ultima cină pe care o voi fi avut-o cu Jayne. Miercuri, 5 noiembrie 1 9 p i s i c a M-am trezit uitându-mă la tavanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
după prima noastră vizită la Tallin, nu reușesc să comunice nimic despre atmosfera pe care o găsim aici în plină vară. Mă întreb, chiar, dacă n-am greșit adresa. Cochetul bar irlandez mi s-a părut acum mai șters, obosit, pleoștit de căldură. Ca și întreg Tallinul, care își arată adevărata înfățișare, misterios-visătoare, doar în decembrie, când lumea zânelor și a piticilor din basmele nordice își reintră în drepturi, se pune pe șotii. „Vizitați Estonia iarna!” - acesta este îndemnul meu. 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]